6,854 matches
-
având, totuși, ca "subiect" (substrat), ființarea conștientă. De aici urmează anumite consecințe, care au fost exploatate de-a lungul istoriei filosofiei. Augustin, spre exemplu, susține că așteptarea (viitorului), amintirea (trecutului) și vederea (prezentului), toate așezate pe principiul prezentului atemporal, al veșniciei, țin de unitatea de existență umană, structurată după modelul Treimic. Kant, indicând drept suport al timpului subiectivitatea transcendentală, susținea, de asemenea, că doar ființării conștiente îi poate fi propriu timpul. Husserl, de asemenea, punea structura retențial-protențială a timpului, operațională în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elita (de diferite feluri) și massa, solidaritatea, ierarhia și clasamentul, viitorul, iertarea publică, supravegherea, închisoarea, ospiciul, spitalul, medicamentul, strada, cartierul, interlopul, mașina, patria, țara, călătoria de agrement, divertismentul, distracția, festivalul, carnavalul, concursul, marfa, piața, agentul, tehnica, universul, Luna, Marte, timpul, veșnicia, timpul liber, filmul, eroul, internetul, socializarea, Dumnezeu etc). Aparent, nimic nou sub soare, căci și până acum ideologia a produs această substituție a unui lucru ca atare, a unei ființări propriu-zise, cu simbolul său, cu un lucru public, care, deși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu miliardele de stele și luna atotputernică luminând Pământul! Poate că în stele sălășluiesc ochii lui Dumnezeu, sau poate că stelele înseamnă însăși viața pământenilor!... Poate că unele dintre ele înhămate la Carul Mic sau Carul Mare duc cu ele veșnicia!... Vrăjit de muzica lor fermecată am hotărât deodată să cred în stele, imaginându-mă un mag călător printre ele și am rostit aproape inconștient formula vrăjită: «-Opriți planeta, vreau să cobor!...»’’ Cineva mi-a ascultat ruga și iată-mă poposind
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
au fost scrise și prețuite de oamenii înțelepți. Marea este o părticică din alfabet și vorbește cu valurile ei frumoase, încercând parcă să șoptească ceva. Munții, podișurile și câmpiile vorbesc și ei cu crestetele lor, încercând să ne deslușească tainele veșniciei. Dacă nu ar exista cuvântul, nimic pe lume nu ar avea sens. În noi există sentimentul și bucuria de a citi ce este mai frumos. A citi este pentru mine bucuria vieții. Timpul meu liber îl petrec în mare parte
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
o potecă presărată cu pietre scumpe care duce spre paradisul cunoașterii, spre lumea visurilor și a minunilor. Când citesc o carte, îmi este greu să mă dezlipesc de ea, pentru că tainele cititului mă atrag, parcă legându-mă de carte pentru veșnicie. Citește, citește, și lumina ochilor tăi va fi mai puternică și va reflecta și mai multă înțelepciune ! Brîndușa Cojocaru UNIVERSUL CĂRȚII Cartea este un univers magic, prin care marii visători ai umanității au transmis generațiilor următoare zestrea lor de gânduri
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
se întâlni cu personajele ei preferate: Scufița Roșie, Alba ca Zăpada, Făt Frumos. Aici avea tot ce și-a dorit: zânuță, îngeri, păsări, lebede. Păcat că acest vis a durat puțin..... Maria ar fi vrut ca el să dureze o veșnicie... Ramona Sfetcu CĂLĂTORIE ÎN LUMEA BASMELOR A sosit primăvara cu șuvoaiele de lumină aurie, ce sparg norii întunecoși și cu mirosul umed de pamânt. Primăvara este anotimpul care ajută natura să-și dezvăluie frumusețile, când totul se trezește din somnul
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Altele 38 39 32 1 17 Biserica "Schimbarea la Față": mănăstire, seminar de teologie, biserică parohială și lăcaș de cult pentru bolnavii psihici ai Spitalului Socola Orice biserică este un spațiu viu al comuniunii omului cu Dumnezeu și al trăirii în dimensiunea veșniciei. Inițial mănăstire de maici (sec. XVI-XIX), apoi de călugări (1803-1886) și local al Seminarului Teologic "Seminaria Veniamina", sub oblăduirea lui Veniamin Costachi, Mitropolitul Moldovei, și martoră a Unirii Principatelor Române (1859), a devenit apoi biserică parohială. Adăpostind, în cimitirul alăturat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mă crezi, întreab-o pe mama... sau pe domnul... Marieta: (presată de nevoia unui răspuns) Da... e marți... Doctorul: ...Absolut... e marți sigur... Groparul: Ei, atunci eu am plecat... mă așteaptă "cumințeii"... le arăt pe unde trebuie s-o ia spre veșnicie și mă întorc. (intră în cort) Marieta: (în șoaptă) Of, Doamne, cu cine ți-ai găsit și tu să... În sfîrșit! Uite, ți-l prezint pe domnul doctor... veneam spre tine și... ne-am întîlnit... are și el niște morminte
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
noul context, a pierdut numinozitatea specifică sistemului politeist, așa cum cosmosul s-a golit de eternitatea care era atribuită sistemului cosmologic antic, el nemaifiind teatrul transmigrațiilor sufletului, ci reflexul unei armonii hipercosmice, în care sufletul își va găsi locuința stabilă în veșnicie, anticipată deja acum, în timpul istoric, prin experiența armoniei angelice recreată de cântul liturgic. 2.2 Renașterea pitagorismului neoplatonic În general, părinții bisericii au operat o distincție netă între muzica păgână, adică muzica existentă înainte de apariția creștinismului, și noua muzică creștină
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
O exegeză a Crezului Ortodox Florilegiu patristic Selecția textelor, introducere și note Diac. Drd. Liviu PETCU În amintirea și pomenirea Părintelui Profesor Constantin Galeriu, la șapte ani de la nașterea sa în veșnicie. 2 CUPRINS Introducere ........................................................................................................................................... 6 „Cred...” .............................................................................................................................................. 9 „... întru Unul Dumnezeu...” ............................................................................................................ 12 „... Tatăl ...” ...................................................................................................................................... 13 „... Atotțiitorul ...” ............................................................................................................................ 14 „... Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute ...” ................................................... 16 „... și nevăzute...” ............................................................................................................................. 21 „Cred ... Și întru Unul Domn ...” ...................................................................................................... 22 „... Iisus Hristos ...” .......................................................................................................................... 25 „... Fiul lui Dumnezeu ...” ................................................................................................................ 26
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
celelalte”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic despre viața morală, despre cunoștință și despre dreapta socoteală duhovnicească, cap. 2, în Filocalia..., vol. II, p. 25) „Sfârșitul credinței în Dumnezeu este veșnica odihnă în Dumnezeu; și astfel sfârșitul nostru este început al veșniciei”. (Clement Alexandrinul, Pedagogul, cartea I, cap. XIII, 102.2., în PSB, vol. 4, p. 225) „Credeți și primiți ca plată mântuirea! (...) Cel care caută pe Dumnezeu lucrează la propria sa mântuire. Ai găsit pe Dumnezeu, ai viață!”. (Clement Alexandrinul, Cuvânt
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
acești nesocotiți”. (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola a doua către același Episcop Serapion, împotriva celor care declară pe Fiul creatură, V, în PSB, vol. 16, p. 72-73) Eu sunt întru Tatăl și Tatăl întru Mine (In. 14, 9), a arătat veșnicia și deoființimea cu Tatăl.” (Sf. Atanasie cel Mare, Epistola a doua către același Episcop Serapion, împotriva celor care declară pe Fiul creatură, IX, în PSB, vol. 16, p. 77) „Ai văzut cum descoperă Tatăl pe Fiul? Ai cum văzut cum
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ar mai reveni nicicînd către lumea creată. Profeții și moștenitorii-păzitori plonjează către aceste locuri apropiate de țărm din milă pentru univers Alții au țintit către centrul oceanului ori mai degrabă el i-a atras și s-au cufundat acolo pentru veșnicie (cf. Michel Chodkiewicz, Un océan sans rivages. Ibn Arabi, le Livre et la Loi, Seuil, Paris, 1992). Așadar, chiar în cazul experienței unitive se păstrează distincția dintre o unio verticală definitivă și o contemplație care evită anihilarea, din grijă față de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
potrivit doctrinelor monoteiste, economia divină include tipul și istoria, dar e evident că acestea din urmă nu o pot determina. A condiționa confruntarea deplină a omului cu transcendența de trecerea timpului și a istoriei nu ar înseamna oare să culci veșnicia pe temporalitate, căzînd pradă unei trăsături prea occidentale? Nu e mai potrivit ca Judecata de apoi să fie gîndită ca o Judecată de sus, mereu prezentă în zenitul istoriei? O judecată înțeleasă nu în sens penal, ci în sensul unui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe care creștinii ar avea îndatorirea să-l asume. La același model cu predominanță verticală se referea Berdiaev cînd deosebea istoria, înțeleasă ca obiectivare a spiritului și lege constrîngătoare pentru om, de timpul existențial în care persoana ia contact cu veșnicia prin experiența contemplativă sau prin actul creator. Pentru Berdiaev, actul creator al persoanei este act eschatologic, elan ascensional cu acces la împărăția libertății. El pregătește astfel parusia, o face prezentă în istorie, conferindu-i acesteia adevăratul sens, anume orientarea către
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dar o societate care să ofere loc ordinii supranaturale, aproape o societate de apoi, impregnată de posibilități spirituale oferite fiecărei persoane, indiferent de religie și cultură. Ca și Berdiaev, Simone Weil vizează o societate situată la intersecția timpului și a veșniciei, antrenată deja în dinamica verticală. Dar, la amîndoi, e vorba totuși despre un model de societate care valorifică anumite trăsături ale modernității tîrzii. în primul rînd, persoana umană primează asupra instituțiilor, iar instituțiile au a-și pune în scenă propria
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se unea cu strămoșii familiei sale (Gen 25,8; 2Sam 7,12). Există multe expresii biblice care denumesc locuința morților: še’ôl, etimologie nesigură, tradus prin „lumea de dincolo”, ’ereș, „țară”, „pământ al întunericului”, „pământ al uitării”, „adâncul pământului”, ‘ôlăm, „veșnicie”, qeber, „mormânt, groapă”, bôr, „deschizătură, cavitate (ce duce către lumea de dincolo)” și altele. La fel ca în gândirea Orientului Apropiat antic, își imaginau lumea locuinței morților ca loc subteran, un fel de oraș întunecat, trist, tăcut, plin de praf
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri?» (Mt. 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți să fiu viclean? Ca să obțin ce, prin o viclenie ca aceasta? Ca să câștig câteva zile? Dar voi pierde toată veșnicia! Ca să fug de durerile trupului? Dar nu voi vedea bunătățile drepților! Este curată nebunie să-ți aduci cu măiestrie asupră-ți pierdere și să-ți procuri, cu șiretenie și viclenie, osânda veșnică»”<footnote Ibidem, omil. a XVIII-a, VII, p.
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
mucenici care se încurajau unul pe altul și ziceau acestea: „«Aspră-i iarna, dar dulce-i paradisul! Dureros e înghețul, dar plăcută odihna! Să suferim puțină vreme, și sânul patriarhului ne va încălzi! Să schimbăm o singură noapte cu toată veșnicia! Să ardă piciorul, ca să dănțuiască veșnic cu îngerii! Să se desprindă mâna, ca să aibă îndrăzneala să se înalțe către Stăpânul! Câți dintre camarazii noștri n-au căzut în luptă ca să rămână credincioși unui împărat pământesc! Oare noi nu vom jertfi
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
este, dintr-un punct de vedere, o dovadă a nemuririi sufletului. Însă, <<și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntemă (Rom. 14, 8). Moartea este puntea care ne va duce la Hristos. Îndată ce închidem ochii, îi vom deschide în veșnicie. Ne vom înfățișa înaintea lui Hristos. În cealaltă viață vom trăi <<mai întipărită harul lui Dumnezeu”<footnote Ne vorbește părintele Porfirie, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, s. a., p. 367-369. footnote>. Chiar dacă starea de
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
îndepărtat al trenului imperial. Acea ordine a evenimentelor ne părea la fel de legitimă ca și apariția lui Proust printre țăranii din Neuilly. Balconul îngust al Charlottei plutea sub suflarea înmiresmată a câmpiei, la hotarul unui oraș adormit, rupt de lume de către veșnicia tăcută a stepei. Fiecare seară semăna cu o fabuloasă retortă de alchimist în care se înfăptuia o uimitoare transmutație a trecutului. Elementele acelei magii erau pentru noi la fel de misterioase ca și componentele pietrei filosofale. Charlotte despăturea un ziar vechi, îl
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lui timp să se obișnuiască cu strada aceea devenită de nerecunoscut datorită siluetei unui bărbat căruia îi remarca deja zâmbetul nehotărât. N-au alergat, n-au schimbat nici o vorbă, nu s-au îmbrățișat. Li se părea că au mers o veșnicie unul spre celălalt. Strada era pustie, lumina înserării, reflectată de frunzișul auriu al copacilor, avea o transparență ireală. Oprindu-se lângă el, și-a clătinat ușor buchetul. El a dat din cap ca și cum ar fi spus: „Da, da, înțeleg!” Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
clipa prezentă - femeia subțiratică, cu un batic alb pe părul cărunt, o femeie care se plimbă distrat prin apa limpede a unui râu ce curge în mijlocul stepei nemărginite... Licăririle acelea îmi păreau totodată efemere și înzestrate cu un fel de veșnicie. Resimțeam o siguranță amețitoare: într-un mod misterios, ele făceau imposibilă moartea Charlottei. Ghiceam că întâlnirea din izba neagră cu tânăra femeie de lângă fereastra acoperită de promoroacă - icoana de gheață! - și chiar povestea lui Gavrilici, trestiile acelea, plevuștile, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mâine - luciul albăstrui al zăpezii. Viața aceea se dovedea acum esențială. Trebuia, încă nu știam cum, s-o fac să înflorească în mine. Trebuia, printr-un efort tăcut al memoriei, să învăț gamele acelor clipe. Să învăț să le păstrez veșnicia în rutina gesturilor zilnice, în toropeala cuvintelor banale. Să trăiesc, conștient de veșnicia aceea... M-am întors la cimitir chiar înainte de închiderea porții. Seara era luminoasă. M-am așezat în prag și am început să scriu într-un carnet de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu știam cum, s-o fac să înflorească în mine. Trebuia, printr-un efort tăcut al memoriei, să învăț gamele acelor clipe. Să învăț să le păstrez veșnicia în rutina gesturilor zilnice, în toropeala cuvintelor banale. Să trăiesc, conștient de veșnicia aceea... M-am întors la cimitir chiar înainte de închiderea porții. Seara era luminoasă. M-am așezat în prag și am început să scriu într-un carnet de adrese, de multă vreme inutil. Situația mea de dincolo de mormânt este ideală, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]