8,047 matches
-
domiciliul stabil in Craiova la 1 ianuarie 2015 era de 307.022 locuitori. Silezianul Baltazar Walter, care a petrecut câțiva ani în Țara Românească la începutul secolului al XVII-lea, a transmis cele zise de Logofătul Teodosie al lui Mihai Viteazul. Acela zicea în anul 1596: "„Craiova, reședința Banului, oraș mare, împoporat și plin de tot belșugul, dar și fără ziduri și cetățuie.”" Din Catagrafia din anul 1835 rezultă existența a 1653 de familii -"ctrștini i dajnici"-, deci un număr aproximativ
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
loc al schimburilor din zonă. Apărută în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, Marea Bănie de Craiova a devenit într-un timp relativ scurt cea de-a doua instituție politică a țării ca importanță, după domnie. În timpul lui Mihai Viteazul, Craiova a cunoscut o puternică înflorire, izvoare contemporane prezentând orașul ca un important centru politic și militar. Craiova a fost în evul mediu și un centru cu un important rol militar și strategic, fiind un loc de grupare sau regrupare
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
oaste pus la dispoziția Marelui Ban, compus din forța militară a țăranilor de pe domeniile boierimii, din aparatul de dregători ai Băniei, din țăranii liberi și din mercenari. În acțiunea de aducere sub stăpânirea sa a Transilvaniei și Moldovei, lui Mihai Viteazul i-au stat alături frații Buzești -- Stroe, Radu și Preda, Baba Novac, Banul Mihalcea, Banul Mărăcine, Mârza, Matei Basarab și Radu Șerban. Acesta a reprezentat un secol zbuciumat pentru viața urbei. În 1735 în Craiova existau 836 de familii, numărând
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
de duplicitate pentru a păstra independența. Familia Báthory, care a venit la putere după moartea lui Ioan al II-lea (1571), a condus Transilvania sub suzeranitate turcă și austriacă (până în 1602), însă domnia sa a fost întreruptă de incursiunea voievodului Mihai Viteazul al Țării Românești și de intervenția militară austriacă. După marea victorie împotriva turcilor de la Călugăreni din 1595, Mihai a câștigat controlul asupra Transilvaniei în 1599, prin lupta de la Șelimbăr, în care a învins armata lui Báthory. În mai 1600, el
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
Transilvaniei în 1599, prin lupta de la Șelimbăr, în care a învins armata lui Báthory. În mai 1600, el a cucerit Moldova, unind pentru prima dată cele două principate române cu Transilvania. Totuși unirea nu a durat prea mult, fiindcă Mihai Viteazul a fost asasinat la 9 august 1601. În 1604, Ștefan Bocskay a condus o revoltă împotriva autorității austriece, fiind recunoscut în 1606 de împărat ca prinț al Transilvaniei. Domnia succesorilor săi, în special cea a lui Gabriel Bethlen și cea
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
orașul Dej a fost prins în conflictele politico-militare dintre marile familii nobiliare pentru tronul Principatului Transilvaniei, dar și între conflictul dintre Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman pentru stăpânirea Transilvaniei. Cel mai dramatic eveniment s-a produs după asasinarea domnitorului Mihai Viteazul, între anii 1601-1603, când orașul a fost trecut prin foc și sabie de generalul Basta. Importanța politică a orașului Dej a crescut la mijlocul sec. XVII, când principii din familia Rackoczi și-au amenajat la Dej curtea princiară-Casa Rakocziană-demolată abia în
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
anul 2011, municipiul Călărași are o populație de 65181 de locuitori. În Călărași se află sediul Agenției de Dezvoltare Regională Sud. Numele de "Lichirești" datează probabil de la începutul primei așezări de locuitori statornici pe aceste meleaguri, în timpul domniei lui Mihai Viteazul. Se bănuiește că denumirea de "Lichirești" este în strânsă legătură cu ridicarea primului lăcaș de biserică, cu hramul Sfântului Nicolae al Mirei Lichiei. Poporanii care s-au strâns în jurul lăcașului trebuie să fi spus prin prescurtare, biserica Lichiei, în timp ce ei
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
Sigiliul orașului datează din 1505 fiind, după cum arată istoricul A. Sacerdoțeanu, "„unul dintre cele mai vechi sigilii orășenești din Țara Românească”". Că Râmnicu Vâlcea era "oraș domnesc", reiese și dintr-un document al domnitorului primei uniri a provinciilor românești, Mihai Viteazul, care numea orașul astfel:"„orașul domniei mele la Râmnic”". Tot așa, Matei Basarab menționa că "am fost la preumblere peste Olt la orașul domniei mele la Râmnic". Sub domnia lui în anul 1643, pe iazul morilor (asanat pe la sfârșitul anilor
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
deseori, invadează Banatul, ajungând până în părțile Lugojului. În timpul marilor campanii antiotomane, Ioan Huniade, pe când era comite de Timiș (1440), a luat măsuri pentru organizarea sistemului de apărare a orașului, întărind cetatea cu șanțuri, metereze și palisade. În ianuarie 1601, Mihai Viteazul trece prin Banat cu suita să și poposește și la Lugoj, la Hanul Postei, în drumul său spre Viena. Banatul de Lugoj-Caransebeș a rezistat presiunilor turcești până în 1658 când Acațiu Barcsai, Principele Transilvaniei, a cerut lugojenilor și caransebeșenilor să accepte
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
sistemului său de apărare. În 1497, 21 de zile și nopți în șir, tunurile leșilor au bătut în ziduri, dar acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forța armelor. La 21 mai 1600, oastea lui Mihai Viteazul intră fără luptă în cetate, iar la 26 mai, Ioan Capturi, noul pârcălab al Sucevei, jură credință marelui voievod care se intitulează "„domn al Țării Românești și Ardealului și a toată Țara Moldovei.”" După mutarea capitalei Moldovei la Iași în
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
sculptorul Iordănescu și inaugurat la 24 octombrie 1924. Asemeni tuturor românilor, și în Al Doilea Război Mondial, băileștenii au fost prezenți pe câmpul de luptă pentru eliberarea patriei și victoria definitivă asupra fascismului, unde au rămas 108 din cei mai viteji fii ai orașului. În data de 4 iulie 2001 Băileștiul este declarat municipiu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Băilești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
marelui stat dac al lui Burebista (82-44 î.Hr.), precum și urme ale culturii Dridu (secolele al VII-lea-al X-lea). Atestarea documentară a orașului datează din 20 mai 1597, când Manole și Necula Logofăt au primit de la domnitorul muntean Mihai Viteazul moșia Băicoiului în schimbul moșiei Ploieștilor, unde se afla un sat moșenesc pe care voievodul a fondat ulterior un oraș. În 1831, căpeteniile arnăuților din Oltenia, Iordache și Farmache, au fost chemate să apere Bucureștiul și au pornit la drum, jefuind
Băicoi () [Corola-website/Science/297014_a_298343]
-
de arhitectură conacul Ion Ionescu (1905) de la „Km 56” pe șoseaua Buzăului; casă cu prăvălie (1935) din strada 1918; două case (1889, respectiv 1894) din strada Regele Ferdinand; conacul Gălățeanu (1931) din aceeași stradă; o casă (1885) din strada Mihai Viteazul; biserică romano-catolică (1916) și casa Mihai Hovaghinian (1926), ultimele două ambele în stradă Panduri. Transportul în comun este realizat de diverse firme, existând trasee de autobuz spre localitățile Manasia, Jilavele, Coșereni, Gârbovi, Ion Roată. Nu există trasee interne de autobuz
Urziceni () [Corola-website/Science/297017_a_298346]
-
cetățile Bocșa, Șoimoș, Cenad, Nădlac, Pâncota, Arad, Făget, Lipova și Vârșeț dar Timișoara rămâne neatinsă. O primă încercare de recucerire a orașului are loc în 1596 când o oaste a lui Sigismund Bathory, împreună cu 4000 de soldați trimiși de Mihai Viteazul și 4000 de creștini din Banat încep asediul cetății, iar mai târziu în sprijinul asediaților vin și 10.000 de tătari. După 40 de zile de eforturi zadarnice asediatorii se retrag. O nouă oaste transilvăneană revine anul următor, dar și
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
eforturi zadarnice asediatorii se retrag. O nouă oaste transilvăneană revine anul următor, dar și de această dată încercarea se soldează cu un eșec. Din timpul revoltei antiotomane a țărilor românești mai este de menționat un raid al soldaților lui Mihai Viteazul, care devastează mahalalele în 23 februarie 1600, iar apoi încercarea lui Basta și a lui Radu Șerban de eliberare a cetății în anul 1603, ale căror armate însă nu ajung nici măcar sub zidurile orașului. Nici imperialii nu subestimau importanța Timișoarei
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
vrea să vină și să trăiască în această siliște..." Documentul ne arată că în aceste locuri existase o așezare mai veche, cunoscută sub denumirea de Vaideei, ce fusese pustiită de război cu 20 de ani înainte, în timpul domniei lui Mihai Viteazul, deci în 1594, acesta fiind anul primei atestări documentare a localității; iar "slobozie", după cum a explicat și călătorul cărturar Paul de Alep, care a vizitat Slobozia în 1658, însemna un teritoriu liber, unde cine se asează e scutit de anumite
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
mare magazin de mobilă, devenit apoi prin reamenajare Muzeul Național al Agriculturii; configurarea pieței agroalimentare prin construirea unei mari hale cu parter și etaj și a unui platou acoperit; realizarea celor două esplanade în care domină solemnitatea monumentelor lui Mihai Viteazul (pe Bulevardul Unirii) și al Eroului Necunoscut din Primul Război Mondial (în Parcul Tineretului). Tot în această perioadă au fost realizate importante lucrări de interes tehnico-edilitar: colectoare de ape menajere și stația de epurare a apelor uzate, termoficarea cu agent
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
la vremea aceea de 67.042 lei (din fondurile bugetare ale județului), un an mai târziu adăugându-se încă 3.617 lei pentru construcția unui pavilion de autopsii. Clădirea se afla pe locul în care astăzi sunt Colegiul Național "Mihai Viteazul" și Liceul Pedagogic. Recepția spitalului s-a făcut la 9 august 1897. Racordarea la energie electrică s-a făcut abia în anul 1905. În anul 1960, Marcel Pătrășcanu - directorul spitalului - a fost principalul consultant în cadrul unei comisii care a dezbătut
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
fost amplasat un monument dedicat latinității. Au fost înființate clase cu limba de predare română în o parte din instituțiile de învățământ construite în dualism, iar în locul institutului militar austro-ungar a fost creat cu ajutorul ministerului din București Liceul Militar "Mihai Viteazul". Teatrul Național înființat în 1947 sub denumirea de Teatrul Secuiesc (în ) doar în limba maghiară, institutul a devenit intercultural în 1962, odată cu fondarea companiei române și mutarea într-o clădire nouă, special construită în piața din mijlocul orașului prin demolarea
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
Alexandru Brătescu-Voinești”, precum și la cinematograful „Dacia”, dotat și cu o grădină de vară. Viața de noapte se desfășoară în clubul "Black & White". Pucioasa este înfrățită cu următoarele orașe: Stancu Dumitru - "Pucioasa file de monografie" "Școala cu clasele I - VIII Mihai Viteazul Pucioasa" "Pucioasa mic îndreptar turistic" "Pucioasa la aniversare"
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
dobândit importanță comercială, fiind al doilea târg ca mărime din Țara Bârsei. Apar breslele dintre care cele mai importante sunt cele ale lemnarilor, țesătorilor și sticlarilor (de aici toponimul Valea Glăjeriei). În 1600, după lupta de la Mirăslău, trupele lui Mihai Viteazul au jefuit localitatea, fără să reușească cucerirea Cetății Râșnov. Pastorul Paul și fiul său au fost uciși de mercenari. Mihai Viteazul a acordat privilegii bisericii ortodoxe Sf. Nicolae din Râșnov, în documentele cancelariei sale numind așezarea "oraș al domniei mele
Râșnov () [Corola-website/Science/297030_a_298359]
-
ale lemnarilor, țesătorilor și sticlarilor (de aici toponimul Valea Glăjeriei). În 1600, după lupta de la Mirăslău, trupele lui Mihai Viteazul au jefuit localitatea, fără să reușească cucerirea Cetății Râșnov. Pastorul Paul și fiul său au fost uciși de mercenari. Mihai Viteazul a acordat privilegii bisericii ortodoxe Sf. Nicolae din Râșnov, în documentele cancelariei sale numind așezarea "oraș al domniei mele". Însă nu întotdeuna viața locuitorilor a fost ușoară în Râșnov, dat fiind că se afla pe drumul ce lega Țara Bârsei
Râșnov () [Corola-website/Science/297030_a_298359]
-
multe etape, prima etapă anterioară cu aproximativ un secol datei inscripționate pe spatele tâmplei. Construită sub influența goticului cu nava alungită și altar în piatră încheiat în ogivă, biserica a fost alungită și restaurată de mai multe ori odată cu Mihai Viteazul apoi în 1700, iar în forma actuală datând din secolul XIX. Biserica este înzestrată cu un turn, clopotniță înalt de 10 m sub formă poligonală. Zidurile cu o grosime de 1,7-1,10 m ridicate din piatră, impresionează prin masivitate
Râșnov () [Corola-website/Science/297030_a_298359]
-
unde se termină în DN21). Orașul este nod feroviar, aici întâlnindu-se calea ferată Făurei-Fetești cu calea ferată Urziceni-Slobozia-Țăndărei. Țăndăreiul a devenit oraș în anul 1968. Prima atestare documentară datează de la 18 iunie 1594, într-un act emis de Mihai Viteazul. Prima mențiune cartografică a localității se face în harta militară austriacă a Țării Românești, alcătuită între anii 1787-1791, de serviciul topografic al armatei austriece. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, moșia și satul Țăndărei intră în stăpânirea lui Filip Lens
Țăndărei () [Corola-website/Science/297037_a_298366]
-
spre Imperiul Bizantin. În orice caz, alături de Roșiori de Vede, Zimnicea este cea mai mai veche așezare din Sudul României. În 1457 Vlad Țepeș, a luptat cu Imperiul Otoman de-a lungul Dunării, trecând și pe la Zimnicea. În 1595 Mihai Viteazul a luptat cu Imperiul Otoman pentru a câștiga independența statului sau de-a lungul Dunării și pe la Zimnicea. În anul 1791 Zimnicea apărea pe harta cu 116 case. În 1835 avea 531 de gospodării, fiind al doisprezecelea oraș-târg ca mărime
Zimnicea () [Corola-website/Science/297027_a_298356]