9,098 matches
-
raportată în permanență la nevoile elevilor, ale comunității și la nevoile europene. Cred în dinamismul extraordinar al vieții acestei școli, în deschiderea ei către modernitate și către un învățământ de calitate. Cred în valoarea colegilor mei pentru că sunt înzestrați cu vocația dăruirii, a formării gândirii critice, a educării și modelării comportamentelor celor cărora am ales să ne dedicăm prin profesia noastră. Viața acestei instituții confirmă faptul că o școală nu se poate clădi decât cu sufletul vibrând, cu multă dragoste pentru
Liceul - loc al devenirii spirituale. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1830]
-
Micul Prinț s-a ivit pe Pământ, apoi a dispărut...." Cuvintele lui Saint-Exupéry l-au însoțit în Ultimul Zbor, pe 12 noiembrie 1992. Aceeași stea l-a așteptat, cea spre care s-au îndreptat și celelalte suflete pereche, îngemănate prin vocație și destin. Gratitudinea mea se îndreaptă către Cornel Marandiuc, primul care a rupt tăcerea ce se așternuse peste destinul tatălui meu într-un moment în care nimeni n-a avut curajul s-o facă, și iată, acum, după un sfert
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ca om, fie ca artist; ele sunt în egală măsură definitorii și pentru autorul Strajei dragonilor: componenta feminină, antinaturalul, artificialul, labilitatea nervoasă, individualismul acut, sciziunea interioară (impactul dintre extatic și sexual), impulsul către deformare, rebeliunea continuă, melancolia, egocentrismul, dandismul (cu vocația lui Nego, nostalgică, pentru acea evocată haute couture), erotismul invertit (care, în cazul lui I. Negoițescu, ar putea fi lămurit pornind de la unele sugestii freudiene din analiza făcută lui Leonardo, cu nuanțările aduse de Jung și Proust), subiectivismul, plăcerea de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mână, continuându-și plimbarea și... discutând literatură. Această întâmplare n-a avut nici o consecință pentru cei doi: Sadoveanu a fost pururi deprins cu succesele, pe care natura i le-a dăruit nu altfel decât talentul, iar copilul n-avea altă vocație decât pe aceea a lecturii. Tatăl meu n-a nutrit niciodată ambiții de scriitor pentru urmașul său, menindu-mi doar o bibliotecă cu grijă întocmită. Dacă aș fi manifestat talent muzical, poate ar fi fost altfel. În arhiva familială, există
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
băloși, dintre care nu peste mulți ani aveam să-mi culeg tovarășii de joacă. Despre casa bunicilor, se spunea că ar fi fost înainte vreme un bordel („cuplărai“), ceea ce ar fi explicat multele ei uși. Viitorul avea să-i confirme vocația. Întâia clasă primară am urmat-o la o școală din apropierea locuinței noastre de pe Kogălniceanu (strada Avram Iancu, colț cu Calea Feleacului), a cărei curte plină de praf era foarte întinsă, presărată doar pe una dintre laturi de vreo trei patru
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pălăriile din tablourile expresioniștilor de la Der blaue Reiter și Die Brücke, mi-a revenit adeseori în minte această preocupare. Cum gustul, în orice domeniu, se formează și prin cultură specializată, mă întreb dacă nu mi-aș fi realizat mai bine vocația estetică îndreptând-o spre ceea ce francezii numesc haute couture? Băgăreț însă în treburile celor mari, pornit ca un maniac spre arguție, spre pisălogeală, vocația aceasta orală, care nu m-a îndreptat nici ea spre profesorat sau avocatură (probabil și din
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se formează și prin cultură specializată, mă întreb dacă nu mi-aș fi realizat mai bine vocația estetică îndreptând-o spre ceea ce francezii numesc haute couture? Băgăreț însă în treburile celor mari, pornit ca un maniac spre arguție, spre pisălogeală, vocația aceasta orală, care nu m-a îndreptat nici ea spre profesorat sau avocatură (probabil și din motivul că până târziu am fost bâlbâit: ca licean și student eram pus la grea încercare de colegii care mă somau să rostesc rapid
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
un târziu și fratele lui, Toader, și soția lor, Elenuța. Încă vara, înainte de a păși în clasa a treia, ne am luat calabalâcul și ne-am mutat la Aiud, unde-l transferaseră pe tata la vânătorii de munte. Fără vreo vocație militară, taică-meu n-a fost nici amator de plăceri cinegetice, nici măcar față de natură n-a arătat vreodată înclinație. În război, era totuși cât pe-aci să-și lase un picior sau poate chiar viața în haosul de la Turtucaia, dacă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la pantaloni și să-i animez sexul, când bunică-mea a început să mă strige, să mă cheme și chiar să mă caute, silindu-mă să las totul baltă. Era epoca în care melancolicul puber ce devenisem și-a descoperit vocația masturbantă. Întoarsă la Cluj, bunica s-a prăpădit nu peste mult de pneumonie. Eram cu maică-mea la masă (tata lipsea), înfulecam ciulama de ciuperci, când a sosit telegrama amintind că bătrâna e grav bolnavă și dorește să ne vadă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
unui evreu lungan, îmbrăcat ca lumea, dar cam bleg, adică blând, modest și la locul său, fecior de comerciant din urbe, toți erau români. Ceea ce însă mă deosebea categoric de ceilalți, ceea ce căsca o prăpastie de netrecut între noi era vocația mea intelectuală, cunoștințele mele extrașcolare din domeniul culturii. Eu aveam bibliotecă personală, îngrijită de tata și mă bucuram, de asemeni, de cea a părintelui meu (atâtea cărți franțuzești!) - fiind și unicul dintre toți care frecventam familiar librăria. Este epoca în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
era atunci un văr primar al mamei, avocatul, moșierul și directorul de bancă Ion Boca, prefect de Dej. Doar mai tânărul ei frate, medicul, a fost destinat politicii, menit să devină deputat, cariera politică ridicându-i oricui prestigiul social. Fără vocație în acest sens, candidat averescan, el a căzut la alegeri și, dezamăgit, a renunțat apoi la orice altă activitate similară, dar mentalitatea politicianistă, ce-mi fusese astfel familial exemplificată, în care nu grija de interesul public conta, ci cariera personală
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
români sau de bandiții maghiari din romanele în fascicole ce le sorbeam pe ascuns încă de pe când abia învățasem să citesc, fantezia mea impuberă era incitată mai mult homoerotic decât eroic. N-am avut nici o înclinare spre clandestinitate, în afara masturbației. Vocația uranistă am făcut-o publică încă de student, chiar dacă sub formă de teribilism, ca extravaganță și provocare. Tatăl meu era un voltairian, chiar dacă avea obiceiul să-și facă cruce înainte de a se așeza în pat la culcare (cine știe ce socoteli o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
acești ani mi-a fost Petre Hossu, de la care, ca și de la Ionel Manițiu, am învățat, cercul în care mă învârteam des erau câteva fete, de asemeni liceene, cărora le citeam poeziile mele din ce în ce mai îndrăznețe formal, pe cât de lipsit de vocație și de sărac în manifestări erotice mă arătam lor. Amiciție mai durabilă am legat cu Nena Boilă, blondă și urâțică, fiica ziaristului național țărănist Zaharia Boilă, nepotul lui Iuliu Maniu. Nu cred ca viitoarea lingvistă să fi înțeles ceva din
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mea, aparținând unui mai sigur viitor, care avea să transfigureze modernismul, subsumând locurile comune sentimentale (pe Aragon îl ignoram), formulă cu adevărat înnoitoare, bogată în resurse emotive. Începeam astfel să gândesc asupra poeziei, nu doar să mă las târât de „vocație“ și abia așteptam să-l întâlnesc pe Beniuc, să apară în casa Popa - măcar într-o permisie (îi rugasem să mă anunțe, de apare). Dar atmosfera generală era cam belicoasă, chiar tatăl meu fusese iar chemat sub arme, se găsea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fericire, aceste temeri nu s-au confirmat, ba dimpotrivă, curând am devenit aproape un „băiat de bani gata“. Student la filosofie și drept (încă în Cluj fiind, îndemnat de mine, Blaga scrisese părintelui meu, rugându-l să ia în seamă vocația ce dovedeam și să mă lase să urmez și filosofia), dispunând de nopți cum voiam, căci încetaseră interdicțiile și controlul din vremea liceului impuse cu strictețe părintească, dintre care cea mai serioasă era obligația de a fi seara la ora
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a arătat că familia a fost epicentrul construcției sectorului social. La începutul secolului al XX-lea, familia nu mai era agentul natural al reproducerii ordinii stabilite, ca pe vremea Vechiului Regim. Ea devenea "un mediu" educativ și sanitar a cărui vocație era aceea de a dezvolta utilitatea socială a membrilor săi. Ea era ținta măsurilor igieniste al căror principiu de intervenție era acela de a "cupla întotdeauna o intervenție exterioară cu conflictele sau diferențele de potențial din interiorul familiei"5. Un
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
atâtea elemente care potrivit analizei geografului secătuiau restul țării de "forța ei vie". Administrarea provinciei era afectată într-atât, încât compromitea însuși principiul republican al egalității șanselor. Până la începutul anilor 1960, amenajarea teritoriului a rămas însă o politică înzestrată cu vocație rurală. Jean-François Gravier îi preciza finalitatea socioeconomică: "Echilibrul regional al activităților, cu beneficii pentru întreaga națiune, nu va putea fi pe deplin realizat decât dacă fiecare sat poate trimite pe unii dintre locuitorii săi în industrie fără ca aceștia să fie
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Urbanismului a evidențiat că "un mare număr de orașe mici sau mijlocii se pretează foarte bine la localizări industriale". Al doilea obiectiv vizat era acela de a moderniza agricultura, pentru ca industrializarea să nu creeze un dezechilibru între aceste două sectoare. Vocația mediului rural în contextul amenajării teritoriului era încă o dată amintită: "Diagnosticul suferințelor pe care politica de amenajare a teritoriului va trebui să le identifice ar fi incomplet dacă nu am invoca un pericol puternic pentru țara noastră și care îi
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
apoi parlamentul au încetat alegerile. Dar nu este vorba doar de primul act. Au rămas de îndeplinit sarcini mari și oneroase, care vor necesita multă perseverență, chiar obstinație, pentru a nu dispersa eforturile și pentru a menține ierarhia fixată în privința vocației principalelor orașe ale Franței, pe măsură ce vor fi decise implantările și vor fi repartizate creditele"108. Dacă vorbim de politica metropolelor de echilibru, ar fi mai corect să vorbim despre "politica orașelor" decât de "politica orașului". Nu orașul sau orașele ca
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
igienei, universal recunoscute" (Carta de la Atena, art. 24) stau la baza funcționalismului urban. Împărțirea orașului în zone adecvate realizării uneia dintre cele patru funcții urbane (habitatul, munca, petrecerea timpului liber, circulația) relevă grija de a amenaja ideal fiecare zonă, potrivit vocației sale, fără a aduce perturbări celorlalte funcții: zonele de locuit trebuie amplasate departe de zona industrială și de poluare etc. Locuința se află în centrul preocupărilor arhitecturii și urbanismului modern, "[ea] primează asupra tuturor celorlalte preocupări. Cele mai bune locuri
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
oameni. Moderniștii credeau cu tărie în virtuțile standardizării locuinței, fiindcă, potrivit lui Le Corbusier: "Toți oamenii au aceleași nevoi."140 Această convingere întreținea și idealul unui urbanism total. Adresându-se studenților de la școlile de arhitectură, Le Corbusier îi îndemna să descopere "[...] vocația fraternală a arhitecturii și a urbanismului în serviciul fratelui om. Nevoi materiale, dorințe spirituale, totul poate fi satisfăcut de această arhitectură și de acest urbanism."141 O astfel de ambiție nu putea decât să flateze tendințele tehnocratice ale promotorilor marilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cerute. Această situație favoriza înflorirea unui urbanism operațional, ce se distingea de urbanismul reglementativ. Acesta din urmă determina, pentru diferitele parcele ale teritoriului comunal, reguli de folosire a solului care intrau în contradicție cu inițiativele private în materie de construcții; vocația rămânea aceea de a controla, nu de a impulsiona. Urbanismul operațional desemna posibilitatea acordată investitorilor de a abate de la aceste prescripții, pe o anumită zonă, pentru a realiza o operațiune de urbanizare; astfel, societățile ZUP trebuiau să permită acțiuni de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
anului 2000231. Dar obiectivul principal al acestor lucrări prospective se axa cel mai adesea asupra studiului spațiilor mai restrânse. Cărțile albe și schemele de amenajare sugerau, la nivelul unei metropole, al unei regiuni sau subansamblu regional, obiectivele operaționale care aveau vocația de a impregna procesul decizional ce viza teritoriul respectiv. Planificarea urbană era principala traducere a demersului prospectiv în practicile concrete. Confruntată cu exigențele schimbării, societatea urbană nu putea să mai spere, potrivit moderniștilor, să-și apere coeziunea refăcând modalități tradiționale
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
explică Jean Jousselin [...] omul perceput ca fiind complex și total este cel care trebuie să-și descopere locul și responsabilitatea în colectivitatea căreia îi aparține. Un om integru, adică în plenitudinea aptitudinilor sale, prin dezvoltarea abilităților sale și prin îndeplinirea vocației sale originale. Statul, puterea, școala sau armata nu sunt mașinării menite să fabrice cetățeni sau subiecți îmblânzindu-le sau anihilându-le personalitatea. Din contră, statul, puterea, instituțiile nu au sens și valoare și, în cele din urmă, nici permanență decât
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
scrierile președintelui Republicii, Valéry Giscard d'Estaing: "Evoluția în curs, departe de a pune față în față două clase, burgheză și pro-letară, contrastante și antagonice, se traduce prin expansiunea unui imens grup central cu limite puțin conturate și care are vocația de a integra în el, progresiv și pașnic, întreaga societate franceză, prin creștere numerică, prin înrudirea cu celelalte categorii ale societății, prin caracterul deschis care asigură accesul la valorile moderne al căror purtător este."284 Din perspectiva giscardiană, gestionarea localului
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]