7,093 matches
-
compus trei piese cu Furler și a asigurat diferite instrumente. Piesă „The Bully” este compusă de Furler cu muzicianul american, Beck. Alte două piese de pe sesiunile "" au fost compuse cu Beck, dar nu au fost utilizate. „Natale's Song” are vocale de fundal din partea cântăreței britanice Sophie Barker, care a lucrat anterior cu Sia pentru single-ul lui Zero 7, „Destiny” (august 2001). Un alt cântăreț britanic, Yvonne John Lewis, o include în „The Church of What's Happening Now”, ca
Colour the Small One () [Corola-website/Science/335210_a_336539]
-
utilizat într-un episod din "The Hills". "Colour the Small One" a primit recenzii favorabile în general, conform site-ului Metacritic de recenzii de 77 din 100 bazat pe 15 critici profesionali. Jon O'Brien de la Allmusic a observat că „șoptitele, vocale intime ale lui Furler sunt înconjurate de o noanță-folk acustică electronică”. Chriss Ott de la Pitchfork a găsit albumului „caleidoscopul downtempo de durere și progresul care nu poate să-și păstreze tot ceea ce depășește, dar oferă momente îndrăznețe și de strălucire
Colour the Small One () [Corola-website/Science/335210_a_336539]
-
și și-a declarat intenția de a lansa un album de muzică originală. Sebastian Muntean și Irina Tănase, concurenți în sezonul 1, au acuzat Pro TV că, spre deosebire de primele trei sezoane, a modificat vocile concurenților, aplicând corecții de ton, armonii vocale și efecte precum reverberații, ecouri, întârzieri și compresii. De asemenea, Muntean s-a declarat dezamăgit de nivelul concurenților, în ciuda efectelor, și i-a criticat pe membrii juriului fiindcă și-au întors scaunele și s-au luptat intens pentru concurenți pe
Vocea României (sezonul 6) () [Corola-website/Science/335223_a_336552]
-
contract de înregistrări. Producătorul EMI Olle Bergman își amintește: ""Eram interesați de ea, o îndrăgisem foarte mult și credeam că are tot ce e nevoie pentru a deveni o vedetă"" În data de 11 septembrie 1967, Frida a înregistrat partea vocală pentru "En Ledig Dag", care a devenit primul ei single pentru EMI Suedia. Profesionistă și sigură pe ea în prima zi de studio, a înregistrat partea vocală din prima încercare. Primele cântece pe care le-a înregistrat pentru EMI Suedia
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
deveni o vedetă"" În data de 11 septembrie 1967, Frida a înregistrat partea vocală pentru "En Ledig Dag", care a devenit primul ei single pentru EMI Suedia. Profesionistă și sigură pe ea în prima zi de studio, a înregistrat partea vocală din prima încercare. Primele cântece pe care le-a înregistrat pentru EMI Suedia sunt incluse în compilația EMI "Frida 1967-1972", apărută în 1997. În 29 ianuarie 1968, ea a cântat acest cântec la postul național de televiziune, ocazie cu care
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
că are ceva în cap, cu alte cuvinte, cântă într-un mod foarte inteligent. Acum înregistrează primul ei hit ajuns pe locul I în Suedia "Min Egen Stad" ("Orașul meu"). Toți ceilalți viitori membri ai grupului ABBA au asigurat backgroundul vocal la acest cântec. Albumul este acum inclus în compilația EMI "Frida 1967-1972". Frida a continuat să cânte în cabarete, să facă turnee și să cânte la radio și televiziune. În continuare relația ei cu Andersson, și prietenia cu Björn Ulvaeus
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
digital și cuprinzând și câteva piese bonus. Era inclus și "Frida - The DVD", un documentar de trei ore și jumătate în care Lyngstad vorbește despre întreaga ei carieră în domeniul muzical. Filmată în Alpii Elvețieni, ea discută despre tehnica ei vocală, despre cariera ei atât înainte, cât și după ABBA și explică cum au fost interpretate și înregistrate melodiile. Făcut în colaborare cu Televiziunea suedeză SVT, filmul include multe clipuri rare de la primele ei spectacole, cum ar fi prima apariție la
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
familiale, vitejești sau haiducești). De aici s-au cules și înregistrat mai multe balade, doine, dar și cântece propriu-zise sau jocuri. Între primii muzicanți din Ceauru s-a numărat Dumitru Ursu (n. 1880 - d. ?), care a cântat la vioară și vocal în prima parte a secolului al XX-lea. A cântat și în București, la restaurantul „Ciocârlia”, până la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Un alt lăutar foarte vestit din Ceauru, care a cântat la începutul secolului al XX-lea
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
la restaurantul „Ciocârlia”, până la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Un alt lăutar foarte vestit din Ceauru, care a cântat la începutul secolului al XX-lea, a fost Gheorghe Luca (n. 1890 - d. 1953). Acesta era viorist și solist vocal renumit în Gorj. A cântat și la București, unde a fost invitat de Constantin Brăiloiu să facă înregistrări pe discuri de gramofon pentru Arhiva Națională de Folclor. În calitate de solist instrumentist a cântat cu virtuozitate jocuri precum „Crăițele”, „Hora în două
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
Costache al lui Bălă. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, la Peșteana-Jiu a fost cunoscută banda vioristului Alexandru Prună în care mai cântau fratele său, chitaristul Ioniță, zis Mataloi. Amândoi erau și apreciați soliști vocali. Începând cu secolul al XX-lea, mișcarea muzicală din Peșteana a luat amploare. Lăutarii cântau la hora satului, la nunți, botezuri, bâlciuri, hramuri, clăci și la cele trei cârciumi din localitate. Prima bandă vestită din localitate a fost cea a
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
înregistrate de către cercetători de la Arhiva Națională de Folclor. În Runcu cea mai cunoscută bandă de lăutari, care a cântat la începutul secolului al XX-lea, a fost cea condusă de Niculae Zlătaru (n. 1888 - d. 1942), viorist primaș și solist vocal. Acesta era de statură mijlocie, totdeauna aspru lăutarii. Suferea și de un strabism pronunțat. În vara anului 1930, timp de cinci săptămâni, și o săptămână în primăvara anului 1931, muzicologul Constantin Brăiloiu s-a deplasat la Runcu, sfătuit de salariatul
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
N. Zlătaru timp de doi ani, aducând nou cântecele învățate de la părinții săi din zona Târgu Jiu. Un alt lăutar vestit din Runcul interbelic a fost Dumitru Pobirci, zis Cotoi (1893-1955). Din taraful său făceau parte: soția Ilinca Pobirci (solistă vocală și chitaristă), copiii săi, vioristul Dumitru Pobirci, zis Mitoi (1916 - 1944), căsătorit cu cântăreața Smaranda Bălășoiu (n. 1918 - d. 1985), vioristul și bracistul Ilie Bobirci (n. 1935 - d. 1997) și vioristul Vasile Pobirci, stabilit ulterior la Răchiți. După câteva luni
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
cântecele „Gheorghe, Gheorghe” și „La nuntă la Vijulan” (Cântecul lui Matei Vlădoiu). Fratele său cel mai mic, Ion Piper (n. 1881 - d. 1938), a cântat mai apoi cu soția sa, Ioana Piper (n. 1893 - d. 1962), cea mai bună solistă vocală de pe Valea Sohodolului și una dintre valoroasele interprete ale folclorului gorjenesc din prima jumătate a secolului al XX-lea. În vara anului 1930 vine pentru a cerceta zona folclorică Arcani, muzicologul Constantin Brăiloiu. Acesta a ascultat-o pe Ioana Piper
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
3076h), cântată de I. Brădiceanu. La Peștișani, prima bandă de lăutari a fost cea condusă de vioristul Simion Falcue zis Itu (n. 1900 - d. 1963). Alături de Itu a cântat Maria Bobirci zisă Mița (n. 1920 - d. 1981), chitaristă și solistă vocală, a doua sa soție. Altă bandă de lăutari din Peștișani a fost cea condusă de Dumitru Ștefu zis Durdulan (n. 1910 - d. 1977), viorist primaș. Aici a cântat și mai activează ocazional banda vioristului Gheorghe Julea (n. 1942), fiul lăutarului
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
chitarista Aurelia Ciulei, solista și acordeonista Ana Țambu zisă Anișoara, bracistul Gheorghe Trohonel din Peștișani și basistul Constantin Jula (n. 1914 - d. 2001). Lăutari importanți au fost și în satul Telești, cel mai cunoscut din localitate fiind vioristul și solistul vocal Ioniță Țambu (n. 1903 - d. noiembrie 1956), fiul lăutarului Constantin Țambu zis Umbreluță. Banda sa a fost alcătuită inițial din bracistul Gheorghe Falcoe, chitarista Elisabeta Trohonel și basistul Trifon Trohonel. Concomitent cu creșterea faimei lui Ioniță Țambu a crescut și
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
mai bogată zonă din Gorj din punct de vedere muzical este cea a teritoriului Tismanei. Situat pe Valea râului Tismana, în nordul județului, orașul este foarte cunoscut mai ales pentru principala sa atracție turistică - Mănăstirea Tismana. La începuturi, au cântat vocal, la vioară și bas, în formații restrânse numeric, numai bărbații, baladele fiind nelipsite din repertoriul lor. Ulterior, după Primul Război Mondial, au dispărut prejudecățile și obișnuințele locului, și pentru prima dată au apărut cântând în tarafurile din Tismana lăutăresele. Cântărețele
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
Plotogea (clarinet). Un oraș plin de muzicanți a fost și Cărbuneștiul. La începutul secolului al XX-lea, bandele de lăutari erau formate și aici ca în majoritatea zonelor din județ, din 2-3 membri: vioristul (primaș), chitaristă (care era și solistă vocală) și basistul. Între primele formații de lăutari din localitate au fost: banda lui Coadă și Polina Tîrleanu, născuți înainte de 1900 și banda lui Ion Bălășoiu (n. 1880 - d. 1961), viorist, care era surd, de unde și porecla Surdu. El cânta cu
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
banda lui Constantin Chirițoiu zis Dindiri (n. 1911 - d. 1982), viorist virtuoz, fiul lăutăresei Eleonora Dindiri. A știut să cânte și la firul de păr pe cordele viorii melodii ca "Doina Ciobanului", "A oilor - ca la caval" etc. Apreciat solist vocal, știa să cânte mai ales balada „Mihu Haiducu” și cântecul vechi „Spune, spune, mos bătrân”. A evoluat o perioadă în Orchestra „Taraful Gorjului” și a fost primul dirijor al Tarafului „Murmurul Gilortului“, înființat în anul 1954. În perioada 1939-1941 Costică
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
au mai alăturat formației și fiul acestuia, Gioni Pițigoi (vioară), Eugen Pițigoi (acordeon) și Laurențiu Lătărețu (chitară). Vestit în Târgu Cărbunești a fost și taraful lui Victor Tîrleanu zis Tole (n. 1919 - d. 1980), fratele Genei Bârsan, viorist și solist vocal remarcabil. El a cântat cu soția sa, Ioana (chitară și voce), originară din în Melinești, cu Ionel Brănescu (braci) și cu Ion Tîrleanu (bas). În banda lui Victor au cântat, după ce au crescut, copiii săi: acordeonistul Costel Tîrleanu (n. 1940
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
cântat, după ce au crescut, copiii săi: acordeonistul Costel Tîrleanu (n. 1940 - d. 2001), solista Dorina (n. 1950) și vioristul Ion (Nelu) Chirițoiu (n. 1947 - d. 2001). Cunoscută a fost și banda Telu Bolovan (d. 1932 - d. 1991) viorist și solist vocal din Cărbunești-Sat. El a fost fiul lăutarilor Constantin (Cică) Bolovan și Maria din Petrești-Bărbătești. În formația lui Telu a cântat soția sa, Mărioara, născută în 1936 la Pojogeni, fiica sa, Florentina (acordeon și voce) cu soțul acesteia, Eugen Pițigoi (bracist
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
constituit propria bandă, în care cântă soția sa Florentina, solista Adina Lătărețu (n. 1971), Romică Lătărețu (acordeon) și Gogă Pițigoi (braci). Actualmente mai activează în Târgu Cărbunești formația lui Gioni Pițigoi (n. 1973), fiul lui Alită Pițigoi, viorist și solist vocal. Cu el mai cântă bateristul Marius Bălășoiu, basistul Daniel Cazacu (numai la hramuri și petreceri), iar ocazional acordeonistul Remus Lătărețu și soția sa, solista Adina Lătărețu. De asemenea, mai activează și taraful vioristului Aurel (Relu) Lătărețu (n. 1965), care mai
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
vlăsceni-teleormăneni este unul foarte variat, cu creații epice inedite și deosebite, cu o lirică încărcată de motive clasice, cu cântece și melodii de joc cerute de toate categoriile sociale la care sunt chemați. Majoritatea pieselor pe care le interpretează sunt vocale sau vocal-instrumentale. Melodiile de joc sunt absolut toate instrumentale, în această zonă nefiind obișnuit să se cânte și cu vocea în timpul dansului, precum în Oltenia. În afara jocurilor, melodii instrumentale mai sunt câteva ce aparțin ritualului nupțial. Piesele vocale și vocal-instrumentale
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
interpretează sunt vocale sau vocal-instrumentale. Melodiile de joc sunt absolut toate instrumentale, în această zonă nefiind obișnuit să se cânte și cu vocea în timpul dansului, precum în Oltenia. În afara jocurilor, melodii instrumentale mai sunt câteva ce aparțin ritualului nupțial. Piesele vocale și vocal-instrumentale au text românesc, cu excepția unor cântece care au, parțial sau total, text țigănesc. Ca text, unele piese aparțin genului epic, altele celui liric. Ca origine, piesele cu text românesc sunt fie țărănești, fie orășenești sau creații ale mahalalelor
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
îmbogățită cu ornamente și pasaje de legătură. Uneori, preludiul poate consta din improvizarea unui șir de arpegii sau a unor rulade, menite să fixeze mai în grabă tonalitatea, decât să creeze atmosfera necesară ascultării baladei. După preludiul introductiv urmează partea vocală, apoi un interludiu instrumental, alcătuit din substanța melodică a primului; acesta este însă, de regulă, mai scurt, reducându-se uneori doar la schițarea începutului melodiei. Rostul acestor interludii este, pe de-o parte, de a produce variații de timbru și
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
sa de circulație este mai întinsă decât a tuturor cântecelor similare, dar nu depășește granițele Vlașcăi și Teleormanului. Imaginile sale poetice se rotesc în jurul cucului (pasăre investită cu virtuți miraculoase). De obicei, "Cuculețul" se cântă la nuntă, într-un dialog vocal în care se antrenează, fără excepție, toți muzicanții din taraf. Printre evenimentele importante la care se cântă în zona Vlașca-Teleorman sunt nunta și, mai puțin, înmormântarea. Nunta este prin principalul eveniment cu lăutari din regiune. Înainte nunțile începeau sâmbătă seara
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]