7,506 matches
-
am convins că n-am talent dar acum nu mai e nimic de făcut sunt celebru”. Chiar dacă la această dată casa maestrului stă gata să cadă, ca multe alte zidiri de patrimoniu, noi ne întoarcem acasă cu acea fărâmă din zările albastre ascunsă sub pleoape, care ne picură în suflet liniștea de care avem atâta nevoie...Pe curând, iubite prieten. VII Și de acestă dată mi-am dat seama că memoria ta este limpede ca pe vremuri. Eram sigur că o să
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
pe un braț de fân în foișorul de deasupra intrării în locantă. De aici se deschid priveliști fără egal în toate direcțiile. Iașul apare ca o felină tolănită pe malurile nehotărâtului Bahlui. Apoi se văd ca în palmă valea Vămășoaiei, zarea Bvârnovei, Miroslavei, Copoului și Șorogarilor. Probabil că Eminescu rămânea ore în șir în contemplare...Poate că în una din aceste nopți, mușcat de viermele melancoliei, în mintea lui Eminescu au odrăslit primele patru versuri din poezia „Mai am un singur
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
a câta oară - că sufletele noastre au trăit și trăiesc pe aceeași lungime de undă. Ce n-aș da să te am acum lângă mine și cu gânduri ușoare să ne lăsăm duși de o zână bună în cele patru zări albastre ale Iașilor... Astăzi îți propun, dragul meu, să facem încă un pas în inima Buciumului. Înarmează-te cu răbdare, că bunătate știu că ai, ia-mă la braț și...la drum! Trebuie să știi că în colecția mea de
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
nu-i chiar așa de bine cum se crede, pentru că drumeția e mai plăcută când calci pe pământul așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Uite că, tot vorbind, am și ajuns pe platoul din fața Mănăstirii Cetățuia. De aici ni se deschid zările care ne inundă cu lumina lor albastră culeasă din pădurile Dobrovățului, Bârnovei, Hadâmbului, Copoului, Aroneanului și din lunca Prutului. Îți mai amintești, cred, cum spuneam despre cei bătrâni că au știut să-și așeze zidirile în locurile cele mai frumoase
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Aroneanului și din lunca Prutului. Îți mai amintești, cred, cum spuneam despre cei bătrâni că au știut să-și așeze zidirile în locurile cele mai frumoase. Părăsim cu greu starea de reverie care ne-a cuprins privind în cele patru zări și intrăm în curtea mănăstirii. De la început trebuie să spunem că mănăstirea poartă numele dealului pe care a fost zidită. Dealul Cetățuia este pomenit într-un act din 28 noiembrie 1649 - înaintea zidirii bisericii care vorbește de mărturia marilor boieri
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
pornim din nou la drum, dragul meu, ieșind din curtea Cetățuii prin poarta nordică, adică pe sub turnul „Cina pelerinului”. Cotind-o apoi la stânga, urmăm poteca ce ține șnur pe sub zidul vestic - refăcut al mănăstirii. Când am ieșit la loc deschis, zările ne primesc cu lumina prefirată pe muchea Repedii și Pietrăriei, lăsândune să respirăm în voie, cu gândul la pădurile Bârnovei și Dobrovățului. Dragă prietene, astăzi te voi duce prin locuri pe unde nu am călcat pe vremea drumețiilor noastre...Deschide
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ai un prieten pe aproape, trebuie să-i duci dorul... Astăzi, am să te port cu mine în gând - pe locuri călcate de noi cândva, dar neștiutori pe atunci pe unde umblăm. Purtam cu noi doar soarele în plete și zările în priviri și ne era deajuns...Din Târgul Cucului „ vedeam” în zarea Șorogarilor morile de vânt rotindu se molatec cu scârțâit bătrân. Astăzi, locul se cheamă simplu, Moara de Vânt. Este, însă, aici o mică eroare. Afirmația o fac în
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
să te port cu mine în gând - pe locuri călcate de noi cândva, dar neștiutori pe atunci pe unde umblăm. Purtam cu noi doar soarele în plete și zările în priviri și ne era deajuns...Din Târgul Cucului „ vedeam” în zarea Șorogarilor morile de vânt rotindu se molatec cu scârțâit bătrân. Astăzi, locul se cheamă simplu, Moara de Vânt. Este, însă, aici o mică eroare. Afirmația o fac în cunoștință de cauză...Umblam mai anul trecut pe coasta Tătărașilor și am
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
sârg de statele europene mai răsărite (Spania, Franța, Portugalia, Olanda, Anglia), continua, prin urmare, și la în- ceputul veacului al XX-lea. În anul 1898, se constituie Uniunea pen- tru apărarea drepturilor Coastei de Aur, un început timid de organi- zare a mișcării naționale africane. În vreme ce Franța ocupa, în anul 1900, Nigerul, izbucnește, în luna martie, o răscoală a ashanților. În noiembrie, însă, aceasta e înfrântă, iar regatul Ashanti este anexat la colonia Coasta de Aur. Pentru Volta Superioară, vitregia sorții
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Uniunii Scriitorilor din România. VOLUME PUBLICATE: Pionierii romanului românesc (antologie), 1962; Caragiale-universul comic, 1967; Tensiunea lirică, 1971; Amintiri despre Caragiale (antologie), 1972; Stelele cardinale. Eseu despre Eminescu, 1975; Antologia umorului liric, 1977; Pygmanolion. Eseu de mitologie comparată, 1982; Drumuri și zări. Antologie a prozei românești de călătorie (în colaborare), 1982; Nu numai Caragiale, 1984; Alfabetul de tranziție, 1986; I.L. Caragiale față cu kitchul, 1988; Pentru contra, 1991; Râsete în Parlament, 1994; Caragiale e cu noi!, 1997; De ce, nene Iancule?, 1998; Honeste
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a rostit un emoționant discurs 9, în prezența regelui Mihai I, a mareșalului Ion Antonescu și a felfmareșalului Wilhelm Keitel. În acest discurs rostit cu ocazia absolvirii școlii de ofițeri activi Dezrobirea, spunea printre altele: ”...promoțiile dinaintea noastră au sfărâmat zările cu sângele lor, scriind o pagină memorabilă a istoriei noastre urmat de imperaticul istoric al momentului. Dar munții au rămas nesfărâmați, Majestate!” Moment în care promoția de ofițeri a strigat atunci: ”Vrem Ardealul, vrem România Mare!”. Acest discurs a fost
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
este constituită, trebuie mai curînd să se teamă de extinderi decît să le provoace". În ianuarie 1793, Danton adoptă o cu totul altă atitudine: "Hotarele Franței sînt hotărîte de natura însăși, proclama el. Noi le vom întări în cele patru zări, de-a lungul Rinului, de-a lungul Oceanului și al Alpilor". Alții insistau în ideea: "Libertatea nu are frontiere". Dar vorbind de data aceasta în termeni pozitivi, existau și motive pentru ca entuziasmul național al francezilor să sporească, mai ales dacă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
integrată în ființa mea"10. Mâhnit, rănit în orgoliul său de opiniile nefavorabile sau rezervate ale criticii despre scrierile sale, declară undeva chiar că numai femeile îi pot înțelege literatura. Scriind întruna epistole, pe care le expediază în cele patru zări, Ion D. Sîrbu trăiește de fapt, ca într-un univers virtual, iluzia conversației libere, a dialogului viu cu ceilalți. Singurătatea o suportă greu, el, cel obișnuit a străluci acolo unde apărea, în diversele cercuri sau în fața sălilor pline. După o
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
tot în casa lui Ștefan Popescu, în București, pe Strada Parfumului unde se întrunea și cenaclul celor de la Cadran. Grupul celor șapte care reușesc să facă posibilă apariția unicului număr din 1931 era format din Sabin Vasia (Ștefan Popescu), Alin Zare, Emil Dincă, Alexandru Poru, I. D. Gîrboveanu, Mircea Th. Popescu și Sergiu Ludescu. Programul revistei, al celei de-a doua serii, nu este unul deosebit, dar important rămâne faptul că cei de aici vor încerca să promoveze creațiile de valoare. Entuziasmul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
noului cucerit, altfel spus, poate chiar un motiv de a fi. Nimic nu călătorește mai repede decât gândul sau poate nimic în afară de moarte, marele călător din toate timpurile. Asupra acestei obsesii a călătoriei acvatice care e trecere misterioasă spre alte zări se revine și în volumul Steaua Venerii, unde totul pare a se fluidiza și a-și căuta cursul spre neființă. Apărut târziu (1969), după moartea poetului, volumul Steaua Venerii e unul redactat tot în deceniul 5, căci la 10.11
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a spiritului artistului) rezonand cu sine, chiar identificându-se cu acesta (ca în cazul altui "rege" pe care-l prezintă dramaturgul Eugen Ionescu sau ca în poezia expresionistă în care umanul pare să depășească granițele materialității căpătând proporții cosmice): "Din zare pe zare împărăția sa,/ În imense pânze de neliniști vuia./ Toate umbrele, toate durerile,/ Îi întunecaseră vegherile;/ Morții stăruiau în inima lui/ Ca o veche și săgetătoare zi a veacului." (Regele Fără-Timp). Textul reia și dialogul cu lirica anterioară. Poezia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
artistului) rezonand cu sine, chiar identificându-se cu acesta (ca în cazul altui "rege" pe care-l prezintă dramaturgul Eugen Ionescu sau ca în poezia expresionistă în care umanul pare să depășească granițele materialității căpătând proporții cosmice): "Din zare pe zare împărăția sa,/ În imense pânze de neliniști vuia./ Toate umbrele, toate durerile,/ Îi întunecaseră vegherile;/ Morții stăruiau în inima lui/ Ca o veche și săgetătoare zi a veacului." (Regele Fără-Timp). Textul reia și dialogul cu lirica anterioară. Poezia este ieșire
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
41 Vorse, Mary Heaton, 76 Vremea, 54 Vremea războiului, 54 Vulcănescu, Mircea, 28 W Whitman, Walt, 56, 75, 76, 81, 112, 154 Y Yeats, William Butler, 76 Z Zaciu, Mircea, 58, 243 Zalis, Henri, 34 Zamfir, Mihai, 28 Zarathustra, 109 Zare, Alin, 70 Zarifopol, Paul, 92 Abstract We begin our study on the premise that literature, as the rest of arts, is characterized by fluctuations arising from social changes, changes in vision or even political changes of different periods. There are
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
înalt decît noi, elevii de clasa a patra liceală, care îl adoram, dar era slab ca un ogar!...”7) Și-n cazul celui ce-a scris Plumb contrastul e, de asemenea, mare. „Bacovia” e un nume luminos, parcă deschide o zare, o poartă către ceva promițător. E potrivit (cum a și fost) mai mult pentru reședința unui ținut decît pentru o persoană. Or, cel care l-a adoptat n-avea înfățișarea vioaie și nici siguranța unui stăpînitor de pămînturi. Dimpotrivă, semăna
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de colțurile de provincii. Catedrala din poezia lui poate fi orice catedrală, ea este însă catedrala Sf. Neculai din Bacău; grădina - este grădina publică a orașului; școala este școala domnească la care am învățat, codri sînt de la Hemeiuș(i), din zare; abatorul este cel de pe malul Bistriței, moara... pînă și ploaia și toamnele sînt ale Bacăului”.1) în „Toamnă”, primele două „colțuri de provincii” din enumerarea profesorului sînt amintite în strofa a treia: „Se uită în zări catedrala/ Cu turnu-i sever
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
14 etaje. Catedrala nouă care se ridică alături, la nord vest, va fi de două ori mai înaltă și de zece ori mai încăpătoare. în tinerețea lui Bacovia, fundalul era aproape gol și doar o clădire din vecinătate avea etaj. Zările erau libere și se putea privi adînc în ele pînă la linia orizontului. Impresia poetului că ea „se uită” cu severitate și trufie e legată și de alte elemente decît cele strict fizice. Trebuie de admis că nu doar talia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mari efecte sufletești, întrun tablou cu fond luminos: „Și corbii croncănesc și zboară-n fală/ în aer clar ca pete de cerneală”7). Dar, mai tîrziu, invocarea lor se face dramatic: „Și cînd se va întoarce pămîntul în pămînt./ (...)/ Din zarea depărtată răsar-un stol de corbi,/ Să ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi”8). în lirica de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, prezența corbilor se îndesește. îi întîlnim la socialiști (D. Th. Neculuță, Ion
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
după temperamentul autorilor și după opinia pe care o au despre viață. Pentru Mihai Codreanu, de pildă, corbii sînt proiecții ale unei dureroase confruntări interioare, provocate de mulțimea aspirațiilor eșuate: „Din iarna sufletului meu pornește/ Un stol de corbi spre zările cernite:/ Sînt dorurile mele nemplinite;/ Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.// în gemete pustii se prelungește/ Ca-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ai schimbării ori ca semne ale unor emoții mai adînci: „Dar ce fior prin noapte trece./ Șoptesc copacii îngroziți./ Un tainic murmur, - ca o apă/ Coboară-n codrii adormiți.// Vin freamăte nelămurite,/ Prevestitoare de furtună,/ Și nouri vineți colo-n zare,/ Deasupra munților s adună...” 10) Cuvîntul e prezent, de asemenea, la prozatorii epocii: la Sadoveanu, care publică o povestire cu titlul „Fiorul”11), la Hortensia Papadat Bengescu 12), la Gala Galaction 13). Tot acum îl utilizează prima dată și Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la Nimfenburg, o localitate satelit a celui dintîi: „tot acest drum este lucrat cu alee de tei și plopi”3). Apoi plopii se întîlnesc, ici-colo, în scrierile unora dintre patruzecioptiști: la Alecsandri („Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare”), la Constantin Negruzzi („După prînz, ne-am dus în grădină, și ne-am tologit sub un bătrîn plop ce ne umbrea cu tufoasele lui ramuri”), la Alecu Russo („Stînca asta încununată cu plopi și mesteacăni”)4). însă cel care a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]