6,829 matches
-
joc, fiindcă ea poartă miza diferenței dintre judicativ și non-judicativ și chiar a unei diferențe din interiorul dictaturii judicativului, anume aceea dintre judicativul constitutiv și cel regulativ. De aceea, părerea în cauză motivează proiectul unei "istorii fenomenologice a judicativului", care pune în mișcare tocmai aceste diferențe. În sfera gândirii intrate în formele "autorizate" ale filosofiei, temeiul cunoașterii se dezvăluie prin semne multiple; oricum, el apare mai degrabă ca rezultat al unei simple decizii. Dar prin actul gândirii care își face "obiect" din uimirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi problema nimicului. Dar mai cu seamă au fost forțate aceste granițe prin radicalizarea problemei vizând, în termeni heideggerieni, preeminența ființării umane față de toate celelalte ființări. Husserl, Heidegger, Max Scheler, Rudolf Otto, Wittgenstein, Buber, Gadamer, Yannaras, Eliade, Levinas, Marion au pus în mișcare asemenea experimente prin care este întărită atitudinea de forțare a granițelor dictaturii judicativului pe căile amintite. Oricum, tematizarea nimicului poate conduce actele de constituire judicativă judecata însăși către sensuri care scapă, cumva, înseși regulilor de constituire valabile în orizont judicativ
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de bucurie, sentimentul de expansiune și împlinire, sentiment pe care ar fi putut să-l recheme ori de câte ori ar fi simțit că vor ceda, vor abandona lupta. Sudiile arată că mintea, o dată ce și-a fixat o imagine interioară sau exterioară, va pune în mișcare gândurile și sentimentele compatibile cu imaginea generată de mintea noastră. Gândurile și sentimentele vor declanșa comportamente care să ducă la realizarea acelei imagini metale. Aceasta este “legea reversibilității” și este unul dintre cele mai importante principii descoperite vreodată. Acest principiu
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2933]
-
Zribi-Hertz (1987: 28) atrage atenția că verbele aller 'a se duce', venir 'a veni' (ergative) au un sens destul de diferit de marcher 'a merge', courir 'a alerga' (inergative 16). În cazul primelor două verbe, subiectul nu e Agent, ci este "pus în mișcare" de locutorul-narator, stăpân al punctului de vedere adoptat. Sorace (2004: 246), în discuția despre selecția auxiliarului în franceză, reia clasificarea propusă de Donaldio (1996)17 pentru verbe de mișcare: (a) verbe care denotă mișcare telică, inerent delimitată (arriver 'a ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
funcționale mai importante sunt satisfăcute, celelalte cerințe funcționale devin manifeste, în ordinea importanței lor. Abraham Maslow (1968) oferă un exemplu clasic al unui asemenea caz. În teoria motivației, el consideră, după cum am văzut mai înainte, cinci clase de necesități care pun în mișcare (motivează) comportamentul. Aceste clase de necesități nu sunt egale ca importanță pentru ființa umană, ci formează o ierarhie: necesitățile de subzistență sunt cele mai importante, urmate de cele de securitate, apartenență și dragoste, stimă și statut social și, în fine
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca urmare a dezvoltării sistemului industrial, a promovării diviziunii muncii. Mai degrabă, avem motive să credem contrariul. În al doilea rând, o asemenea motivație - creșterea fericirii colectivității - reprezintă un factor prea difuz pentru a deveni o forță efectivă, capabilă să pună în mișcare efortul colectiv. Explicația alternativă propusă de Durkheim este cauzal-individualistă. Cauza diviziunii muncii este „densitatea morală”. Creșterea volumului populației generează nu numai o densitate demografică sporită, ci și una socială. Concurența dintre membrii colectivității sporește. Creșterea densității morale reprezintă însă o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și nu cele constitutive. În acest sens, Engels (1967) formula celebra sa definiție a ideologiei: „Ideologia este un proces pe care așa-numitul cugetător îl împlinește, ce-i drept, în chip conștient, dar fals conștient. Adevăratele forțe motrice care îl pun în mișcare îi rămân necunoscute, altfel n-ar fi un proces ideologic. Prin urmare, el își închipuie forțe motrice false, aparente”. În această definire a ideologiei, Engels subliniază câteva caracteristici ale conștiinței încadrate în perspectiva analizată aici: a) conștiința constituită „după” procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
grup social - și unul particular, epistemologic. Acest din urmă sens, pe care îl găsim cu claritate exprimat de Engels în celebra „Scrisoare către Mehring” (Engels, 1967), definește ideologia ca o conștientizare neadecvată (falsă, mistificată) a procesului social spontan. Oamenii sunt puși în mișcare de forțe obiective, de condițiile social-economice în care trăiesc. În măsura în care activitatea socială este - utilizând un concept fundamental introdus de Marx - spontană, conștientizarea acestei activități este, în mod inevitabil, neadecvată, eronată. În textul la care m-am referit mai înainte, Engels
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
minte modul de a gândi specific întregii societăți de până la el, Engels (1967) o caracteriza ca fiind „un proces pe care așa-numitul cugetător îl împlinește, ce-i drept, în chip conștient, dar fals conștient. Adevăratele forțe motrice care-l pun în mișcare îi rămân necunoscute, altfel nu ar fi un proces ideologic. Prin urmare, el își închipuie forțe motrice false, aparente”. Teoria marxistă a ideologiei pune în evidență un paradox al subiectivității. Conștiința are un conținut determinat de condițiile reale de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
proces legic, necesar. Teoria lui Marx este, din această cauză, în mod primar o teorie a dinamicii în timp a societăților umane. Ea scoate în evidență nu numai de ce sunt ele așa cum sunt, dar și care sunt forțele care le pun în mișcare și, totodată, în ce direcție. Deși mișcarea istorică prezintă numeroase contradicții, sensul ei progresiv este clar. Astfel, redefinit, conceptul de progres era pentru Marx pe deplin acceptabil și suficient, totodată. În paralel cu teoria marxistă, aproximativ pe la mijlocul secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prime exemple ale acestui stil politic populist, din moment ce, în ambele cazuri, liderii politici nu conduc numai slujindu-se de sondaje de opinie și de specialiști în marketing politic, ci și îndreptându-se împotriva propriilor lor partide, cu scopul de a pune în mișcare reforme care, în mod prezumtiv, ar fi relevante pentru "popor". Principala problemă cu această abordare constă în tendința ei de a amalgama fenomene precum demagogia și oportunismul cu populismul, astfel încât acesta din urmă ajungând să fie definit astfel încât să-i
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la puritatea originară” yahwistă a fost o concepție religioasă de factură rigoristă. Familiile sacerdotale ale exilaților, dorind să-și mențină identitatea lor religioasă, evitând să se adapteze și să se piardă în ambientul în care au fost transferați, probabil, au pus în mișcare un intens proces de apartenență și de memorie colectivă care se va vedea împlinit doar după reîntoarcerea în patrie, în timpul epocii persane. Programul viitoarei reconstrucții religioase iudaice se observă în conținutul Ez 40-48 care, între altele, mută prerogativele cultuale uzuale
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
voință. Această voință fermă aplicată societății duce tot la grija aproapelui. Această voință fermă, această voință oțelită, se aseamănă cu ideea răsturnării valorilor a lui Nietzsche. Lupta pentru ideal se potrivește tuturor oamenilor. Ideile geniale sunt după el forțele care pun în mișcare mulțimea. Scopul este creația. Aceasta este a treia metodă consacrată prin personalitatea lui Mussolini. 4. Față de această metodă, față de tipul de profet al romanticilor utopiști și față de resemnarea realismului critic care susține că omul trebuie să stea cu mâinile încrucișate
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
apar dinamizate de noile realități industriale („Sar sălbăticiunile din vizuine/la lumina frunților roșii de uzine”), iar pastelurilor le ia locul evocarea entuziastă a marilor șantiere socialiste: „În vuietul betonului/se prăbușesc pustietățile/ca zidurile Ierihonului./ E ora când se pun în mișcare/uriașe ceasornice de motoare,/ca niște cataracte simfonice de bătăi/în ureche străvechilor văi” (Cornul de vânătoare). O încercare de istorisire a genezei neamului românesc se află în Poemele trashumanței (1968), axate pe exaltarea valorilor rustice și a civilizației păstorești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
păli: Dhammacakkappavattana), „Punerea în mișcare a Roții Legii”. În această cuvântare, Buddha enunță Calea de Mijloc și cele patru Nobile Adevăruri despre suferință, originea suferinței, încetarea suferinței și drumul care duce la încetarea suferinței. „Prin predica de la Benares, Buddha a pus în mișcare roata învățăturii proprii, învățătură prin care el respingea ascetismul śramanilor, subtilitățile dialecticienilor, platitudinile materialiștilor, preocupările de cosmogonie, de metafizică chiar, urmărind doar să elaboreze o învățătură care să fie calea de izbăvire de suferință”. Discursul lui Buddha expus în Mahavagga
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Josef II, în Spania Charles III și chiar în Portugalia. În cazul acestora, ideea de consimțămînt popular sau de reprezentare, în mod evident, nu este luată cîtuși de puțin în discuție. Cu toate acestea însă, procesul de omogenizare națională se pune în mișcare. În Prusia, acesta este declanșat de reformele militare ale lui Scharnhorst, Gneisenau și Clausewitz ce afectează însăși armata care urma să fie astfel curățată de ofițerii și mercenarii deja prea numeroși 162. Mai în esență, această punere la zi a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
francezilor să sporească, mai ales dacă ei se gîndeau la prezicerea făcută de Chaumette în 1792: "Spațiul care desparte Parisul de Moscova și de Petersburg spuse el va fi în curînd francizat, municipalizat, iacobinizat". Acesta este contextul în care se pune în mișcare procesul care va transforma înrolarea forțată în recrutare obligatorie. În 1789, armata regală nu numără decît 180 000-200 000 de oameni, în cea mai mare parte voluntari sau mercenari străini, efectiv completat de un număr destul de redus de milițieni recrutați
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
rîndul [...]. O națiune este o plantă naturală", comentează el.206 "Providența, remarcase Herder mai înainte, a separat admirabil națiunile, nu numai prin păduri sau munți, ci mai cu seamă prin limbă, gusturi și caractere, înainte ca opera despotismului să se pună în mișcare și ca cele patru părți ale lumii să devină prada unui singur stăpîn"207. În acestă ultimă frază se află tot ceea ce definește Kultur-nation-ul, sau națiunea etnoculturală. Prin faptul că este "naturală" acest tip de națiune deține o legitimitate superioară
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nu sunt caracterizate prin repetare periodică săriturile, aruncările. 38. PÂRGHIE = Barărigidăcare are un punct de reazem și asupra căreia se exercităo forțăactivă(motoare) și o forțărezistentă. 39. PEDALĂ = Pârghia pusăîn acțiune cu piciorul, prin mijlocirea căreia se efectueazăo comandăsau se pune în mișcare un mecanism. 40. SCRIPETE = Mecanism alcătuit dintr-o roată, cu un șanț periferic, care servește la transmiterea unei forțe prin intermediul unui cablu sau lanț ce rulează pe șanț. Dispozitiv care servește la ridicarea sau coborârea unei greutăți. 41. SCRIPETOTERAPIE = Tratament
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
video de o violență moderată. Autorii conchid că nivelul ridicat de iritabilitate personală reflectă o eventuală existență a unei rețele întinse și bine articulate de asociații agresive amorsate (fenomen cognitiv în care stimulul denumit amorsă, investit cu o anumită semnificație, pune în mișcare activități ce se produc în mod normal la intervenția celui de-al doilea stimul) de stimuli asociați cu violența. Bushman (1996) confirmă această idee demonstrând că subiecții foarte agresivi, în comparație cu subiecții mai puțin agresivi, atribuie cuvintelor cu semnificații incerte conotații
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
care lucrezi până la cele de care ai nevoie, cele care sunt puse, chipurile, să te servească, să-ți rezolve anumite probleme. Lentoarea administrativă și conferirea unor efecte de putere birocraților, care printr-un simplu enunț, pe un ton imperativ, te pun în mișcare, vor să dispună de timpul tău în folosul timpului lor. Acest timp al lor este la rândul lui integrat mecanismelor social-politice de putere. Toată această practică a dominației din societățile noastre se instituie printr-un aparat birocratic, ce "colectează" timpii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu cel pe care îl luam în fiecare vară ca să vin în orașul acela. Am ajuns la Saranza nu dimineața, ci seara. Iar convoiul, incredibil de lung, prea lung și prea masiv pentru gara aceea mică de provincie, s-a pus în mișcare și a plecat mai departe spre Tașkent - spre hotarele asiatice ale imperiului. Urghenci, Buhara, Samarkand, ecoul traseului mi-a răsunat în cap, trezind o tentație orientală, dureroasă și profundă pentru fiecare rus. De data aceasta, totul era altfel. Ușa era
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
necunoscută, fabuloasă? De data aceasta nu puteam să așteptăm. Uzi cum eram, trebuia să ne întoarcem acasă înainte de căderea nopții. M-am cățărat primul, i-am întins mâna Charlottei, care a urcat pe scări. În clipa aceea, trenul s-a pus în mișcare. Am traversat palierul alergând. Eu încă aș mai fi putut să sar. Dar Charlotte nu... Am rămas în deschizătura care se umplea de un vânt din ce în ce mai puternic. Traseul potecii noastre s-a pierdut în imensitatea stepei. Nu, nu eram neliniștiți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
joc al spiritului și al scenariilor textuale, procedeul înregistrării stenografice, triumful stilului conversativ, fragmentarism și indeterminare, inserții metatextuale, referențialitate și autoreferențialitate, ironie, ambiguitate, pastișă, parodie, etc. Încât nu-i exagerat a zice, într-un limbaj de dată mai recentă, Caragiale pune în mișcare, intuitiv și deliberat, o complexă mașinărie textuală și astfel avem de-a face, întrucâtva, cu un textualism avant la lettre."6 Veritabile mostre de "regii textuale" caragialiene sunt piese precum Telegrame, Urgent!, Antologie, În stilul și cu sintaxa "Monitorului oficial
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
G. Wiliamson de la Harvard identifică începutul mișcării globalizării actuale în deceniul cuprins între anii 1820-1830. După anul 1820 (prima perioadă), când au fost depășite războaiele napoleoniene, Europa a ajuns la o oarecare stabilitate prin guvernele de restaurare și s-au pus în mișcare procese formidabile de creștere economică și de comerț internațional. Până în 1913, Europa a cunoscut o lungă perioadă de integrare și de creștere, și distanța dintre popoarele bogate și cele sărace nu era mare. După primul război mondial (1914-1919), lumea răstoarnă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]