68,361 matches
-
de ofensivă. Prutul a fost trecut de 10-15 mii de ostași . Pentru a cuceri cetatea Silistra au fost trimise corpul al III-lea sub comanda generalului Crasovskii și corpul al II-lea sub comanda generalului Palen. Pe la mijlocul lunii aprilie 1829 armata rusă trece din nou Dunărea și în luna mai înconjoară cetatea Silistra . În noaptea de 13 spre 14 mai armata rusă începe bombardarea Silistrei care a ținut până la 3.00 noaptea. Așa a început lupta pentru această cetate. Abia la
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
al III-lea sub comanda generalului Crasovskii și corpul al II-lea sub comanda generalului Palen. Pe la mijlocul lunii aprilie 1829 armata rusă trece din nou Dunărea și în luna mai înconjoară cetatea Silistra . În noaptea de 13 spre 14 mai armata rusă începe bombardarea Silistrei care a ținut până la 3.00 noaptea. Așa a început lupta pentru această cetate. Abia la 18 iunie, după lupte grele, cetatea este cucerită de către ruși, toți ostașii otomani au fost făcuți prizonieri, iar populația civilă
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
lui Krasovski să înainteze spre Șumla, lui Madatov și Malinovskii spre Akadanar, iar generalului Frolov să înainteze spre Cozludji . Dispunînd de mai multe trupe, Diebici se preface că vrea să atace Șumla, determinîndu-l pe Reșid-pașa să concentreze în jurul ei toată armata sa. Între timp, Dibici trimite pe ascuns, o parte din oastea sa ca să treacă Balcanii, diversiune care i-a reușit cu succes . După care a urmat cucerirea Burgosului și a Aidonului care au creat condiții favorabile armatei țariste în drumul
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
în jurul ei toată armata sa. Între timp, Dibici trimite pe ascuns, o parte din oastea sa ca să treacă Balcanii, diversiune care i-a reușit cu succes . După care a urmat cucerirea Burgosului și a Aidonului care au creat condiții favorabile armatei țariste în drumul său spre Adrionopol. În noaptea de 19 (7) august armata rusă ajunge în apropierea Adrionopolului, iar în ziua de 20 (8) august aceasta a intrat în oraș, acțiune ce a constituit o amenințare directă asupra capitalei Imperiului
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
de ruși i-a costat foarte scump: numeroase jertfe umane și pierderi materiale, iar succesul obținut de ei se datorează în mare parte crizei prin care trecea Imperiul Otoman: el nu avea armament modern care să-i permită să opună armatei ruse o rezistență la nivel. Cu toate acestea, nu poate fi ignorată ingeniozitatea comandanților de oști ruși, care, deși aveau în supunere detașamente ce sufereau mari lipsuri, au reuși prin diferite tactici militare să obțină victorie în situații dintre cele
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
rezervă constituită la începutul anului 1917, prin contopirea Regimentului 42 Infanterie și Regimentului 66 Infanterie. În timpul campaniei din anul 1916 cele două regimente au făcut parte din Brigada 32 Infanterie. Ca urmare a pierderilor suferite, în cadrul procesului de reorganizare a armatei de la începutul anului 1917, s-a decis contopirea celor două unități într-un singur regiment și resubordonarea acestuia Brigăzii 21 Infanterie, alături de Regimentul 43/59 Infanterie. În campania din anul 1917, Regimentul 43/59 Infanterie a participat la acțiunile militare
Regimentul 42/66 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337332_a_338661]
-
rezervă constituită la începutul anului 1917, prin contopirea Regimentului 44 Infanterie și Regimentului 68 Infanterie. În timpul campaniei din anul 1916 cele două regimente au făcut parte din Brigada 23 Infanterie. Ca urmare a pierderilor suferite, în cadrul procesului de reorganizare a armatei de la începutul anului 1917, s-a decis contopirea celor două unități într-un singur regiment și resubordonarea acestuia Brigăzii 24 Infanterie, alături de Regimentul 62/70 Infanterie. În campania din anul 1917, Regimentul 44/68 Infanterie a participat la acțiunile militare
Regimentul 44/68 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337333_a_338662]
-
rezervă constituită la începutul anului 1917, prin contopirea Regimentului 54 Infanterie și Regimentului 56 Infanterie. În timpul campaniei din anul 1916 cele două regimente au făcut parte din Brigada 28 Infanterie. Ca urmare a pierderilor suferite, în cadrul procesului de reorganizare a armatei de la începutul anului 1917, s-a decis contopirea celor două unități într-un singur regiment și păstrarea acestuia acestuia în organica Brigăzii 28 Infanterie, alături de Regimentul 55/67 Infanterie. În campania din anul 1917, Regimentul 54/56 Infanterie a participat
Regimentul 54/56 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337342_a_338671]
-
Ludwig Wilhelm, Margraf de Baden (8 aprilie 1655 - 4 ianuarie 1707) a fost conducător de Baden în Germania și comandantul șef al armatei imperiale. Este cunoscut, de asemenea, drept "Ludwig Turcul" ("Türkenlouis") pentru multele victorii împotriva armatei turce. După decesul său în 1707, soția sa a acționat ca regentă de Baden-Baden. Născut la Paris, Ludwig a fost fiul lui Ferdinand Maximilian de Baden-Baden
Ludwig Wilhelm, Margraf de Baden-Baden () [Corola-website/Science/337349_a_338678]
-
Ludwig Wilhelm, Margraf de Baden (8 aprilie 1655 - 4 ianuarie 1707) a fost conducător de Baden în Germania și comandantul șef al armatei imperiale. Este cunoscut, de asemenea, drept "Ludwig Turcul" ("Türkenlouis") pentru multele victorii împotriva armatei turce. După decesul său în 1707, soția sa a acționat ca regentă de Baden-Baden. Născut la Paris, Ludwig a fost fiul lui Ferdinand Maximilian de Baden-Baden și a soției lui, franțuzoaica, Louise de Savoia. Nașul său a fost regele Ludovic
Ludwig Wilhelm, Margraf de Baden-Baden () [Corola-website/Science/337349_a_338678]
-
jacketei uniformei lui foarte vizibilă pe câmpul de luptă. A fost cunoscut ca un apărător al Europei împotriva turcilor, așa cum a fost Eugeni de Savoia. În calitate de comandant militar în slujba Sfântului Imperiu Roman, în 1689 a fost comandant șef al armatei imperiale din Ungaria, unde a marcat o victorie răsunătoare împotriva turcilor la Slankamen în 1691. Ludwig a văzut Osijek ca o locație de importanță strategică excepțională în războiul împotriva turcilor. El a cerut repararea zidurilor orașului și a propus construirea
Ludwig Wilhelm, Margraf de Baden-Baden () [Corola-website/Science/337349_a_338678]
-
importanță strategică excepțională în războiul împotriva turcilor. El a cerut repararea zidurilor orașului și a propus construirea unui nou fort numit Tvrđa, în conformitate cu principiile ingineriei militare ale lui Vauban. La scurt timp după aceea, el a fost trimis în fruntea armatei în Războiul Marii Alianțe. În 1701, el a construit Linia Bühl-Stollhofen, o linie de apărare concepută pentru a proteja noedul statului Baden de atacul francez. Mai târziu, el a condus armata imperială în Războiul de succesiune spaniol, unde a încheiat
Ludwig Wilhelm, Margraf de Baden-Baden () [Corola-website/Science/337349_a_338678]
-
timp după aceea, el a fost trimis în fruntea armatei în Războiul Marii Alianțe. În 1701, el a construit Linia Bühl-Stollhofen, o linie de apărare concepută pentru a proteja noedul statului Baden de atacul francez. Mai târziu, el a condus armata imperială în Războiul de succesiune spaniol, unde a încheiat cu succes asediului Landau în septembrie 1702, dar în curând a trebuit să se retragă peste Rin și a fost învins de francezi sub ducele de Villars la Friedlingen. În 1704
Ludwig Wilhelm, Margraf de Baden-Baden () [Corola-website/Science/337349_a_338678]
-
(sau Misiunea Militară Română din Extremul Orient) a reprezentat o comisie mandatată de către Guvernul României în ianuarie 1920, pentru a urgenta repatrierea din Siberia a prizonierilor de război de origine română din fosta Armată Austro-Ungară, printr-o rută cu punctul de pornire în portul Vladivostok și punctele de sosire în porturile Constanța, Triest, Genova și Ragusa. Ca membri ai comisiei au fost desemnați: căpitanul doctor Victor Cădere - ca însărcinat guvernamental cu depline puteri și
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
din în Siberia a fost Consiliul Suprem Aliat - care a asigurat tonajul maritim necesar. Tot ce a privit transportul și întreținerea a căzut însă direct în sarcina guvernelor naționale. România a preluat în 1919 sarcina repatrierii prizonierilor care luptaseră în armatele Puterilor Centrale - internați în lagărele din Rusia și proveniți din cadrul militarilor originari din noile provincii intrate în structura statului: Transilvania, Bucovina, Basarabia, Maramureș și Banat. În acest scop, Guvernul României s-a angajat să suporte cheltuielile de transport ale prizonierilor
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
Sabia de ofițer, model 1893 a fost o armă albă din categoria săbiilor, aflată în dotarea ofițerilor Armatei României din toate armele, în Primul Război Mondial. Săbiile au fost fabricate de firmele "Eisenhauer" și "Weyersberg-Kirschbaum & Cie" - din Solingen, "Paul Telge" - din Berlin și "Fabrica de Toledo", din Toledo. Săbiile aveau lama cu lungimea regulamentară de 950 mm, 1000
Sabie de ofițer, model 1893 () [Corola-website/Science/337418_a_338747]
-
Lancea de cavalerie, trupă, model 1908 a fost o armă albă din categoria lănciilor, aflată în dotarea soldaților Armatei României din arma cavaleriei, în Primul Război Mondial. Lancea avea hampa confecționată din țeavă de oțel, căptușită la intrior cu hârtie absorbantă,pentru a împiedica pătrunderea umezelii și apariția ruginii. Vârful era de formă piramidală, cu patru muchii, având un
Lance de cavalerie, trupă, model 1908 () [Corola-website/Science/337419_a_338748]
-
dedicate lui Asman (stăpânul cerurilor sau al raiului), Zam (pământ), Manthra Spenta (Cuvântul sacru și darnic) și Anaghra Raocha ('Lumina nesfârșită' a paradisului). Denumirile lunilor și versiunile lor moderne sunt date în tabelul următor. În 637, Persia este cucerită de armatele califului Umar după câteva mari bătălii, care Persiei a dus la sfârșitul dinastiei Sassanide și la sfârșitul Zoroastrismului. De-a lungul timpului, majoritatea iranienilor s-au convertit la Islam, iar calendarul adoptat de conducătorii musulmani a fost de asemenea impus
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
discrete a capacității operaționale a noului aliat, cu care Franța semnase o convenție militară la 17 august 1892. Promovat după întoarcerea sa din 1893 căpitan, a servit în Regimentul 150 Infanterie și a fost apoi repartizat Statului Major General al armatei până în noiembrie 1898, mai întâi ca redactor și, apoi din 1896 ca ofițer de ordonanță a șefului Statului Major, generalul-maior Boisdeffre (acesta în 1892 negociase și semnase acordul militar cu rușii, în numele Franței). A servit de asemenea ca atașat pe lângă
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
în timpul vizitei pe care acesta a făcut-o pe teritoriul francez. De la sfârșitul anului 1898 până în 1903 Janin a revenit la trupele de infanterie pentru a comanda un batalion. De aici a fost din nou trimis la Statul Major al armatei și - respectiv în 1906 din nou la Deuxième Bureau, de unde a urmărit reformele introduse în armata rusă după Războiul Ruso-Japonez. În această calitate, a participat ca observator în anul 1907 la manevrele armatei imperiale ruse din Polonia. A fost de
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
1903 Janin a revenit la trupele de infanterie pentru a comanda un batalion. De aici a fost din nou trimis la Statul Major al armatei și - respectiv în 1906 din nou la Deuxième Bureau, de unde a urmărit reformele introduse în armata rusă după Războiul Ruso-Japonez. În această calitate, a participat ca observator în anul 1907 la manevrele armatei imperiale ruse din Polonia. A fost de asemenea cursant la Moscova al Academiei Militare. Locotenent-colonel fiind, între 1 octombrie 1910 - 1 octombrie 1911
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
din nou trimis la Statul Major al armatei și - respectiv în 1906 din nou la Deuxième Bureau, de unde a urmărit reformele introduse în armata rusă după Războiul Ruso-Japonez. În această calitate, a participat ca observator în anul 1907 la manevrele armatei imperiale ruse din Polonia. A fost de asemenea cursant la Moscova al Academiei Militare. Locotenent-colonel fiind, între 1 octombrie 1910 - 1 octombrie 1911 s-a reîntors în Rusia ca atașat pe lângă Ministerul de Război al Imperiului, în calitate de „stagiar”. A predat
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Janin s-a dovedit a fi o alegere potrivită. Având în spate o carieră în bună parte dedicată evaluării locului Imperiului Rus în politica de apărare a Franței și unor acțiuni personale duse cu scopul strângerii relațiilor dintre cele două armate, dotat fiind în plus cu tact și îndemânare, a căpătat influență asupra Statului Major Rus. Din poziția sa aflată în contact cu STAVKA, Janian a intrat în contact cu două probleme majore: intrarea României în război și continuarea războiului de către
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
generalul Joffre l-a delegat pe generalul Janin să obțină de la conducerea STAVKA odată cu deschiderea căii ferate de la Kola, rezervarea unui număr de vagoane zilnic pentru aprovizionarea României. Pe fondul îngrijorării existente determinate de cantitatea insuficientă de muniții din stocul armatei române, fiind ținut la curent despre respectivele transporturi de aprovizionare, Janin a dat în luna octombrie dispoziții să fie trimise mai întâi munițiile de artilerie pentru a putea fi livrate înainte de închiderea portului Arhanghelsk. Tot acesta în raporturile sale către
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Nikolaev, Odesa și apoi pe Marea Neagră și mai departe pe Dunăre până la Galați. Pierderea ulterioară a Galațiului - aflat în apropierea frontierei, s-a constituit într-o nouă piedică în calea aprovizionării cu materiale de război și muniții. Retragerea forțată a armatei române și Guvernului Român în Moldova, a determinat necesitatea continuării eforturilor de bune oficii. Povara apărării Moldovei de către armata imperială rusă a fost un motiv suplimentar de discordie, într-un context în care România a cerut o misiune de asistență
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]