68,361 matches
-
apropierea frontierei, s-a constituit într-o nouă piedică în calea aprovizionării cu materiale de război și muniții. Retragerea forțată a armatei române și Guvernului Român în Moldova, a determinat necesitatea continuării eforturilor de bune oficii. Povara apărării Moldovei de către armata imperială rusă a fost un motiv suplimentar de discordie, într-un context în care România a cerut o misiune de asistență militară din partea Franței, interesată într-o politică orientală care să-i extindă sfera de influență. Misiunea generalului Berthelot a
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
vara anului 1917. Deși Janin a solicitat superiorilor săi răbdare pentru ruși și a transmis acestora cererile superiorilor săi de a fi respectate cele stabilite la Chantilly, a făcut aceste demersuri fără convingere, deoarece nu a mai crezut în capacitatea armatei imperiale de a lansa ofensiva preconizată. S-a manifestat favorabil prin sprijinul pe care l-a oferit, concepției socialistului Albert Thomas - ministru francez al Armamentului, sosit la Petrograd în data de 22 aprilie 1917 cu autoritate deplină pentru a redefini
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
timp pentru a fi debarcate trupele americane în Europa și Rusia a declanșat în iulie Ofensiva Kerensky, terminată însă printr-un dezastru. Cu toate acestea însă misiunea lui Thomas a constituit și un punct de cotitură în relațiile militare franco-ruse. Armata rusă fiind scoasă din joc, legăturile strategice cu Marele Cartier General francez s-au diminuat, prioritatea relațiilor mergând spre asistența tehnică, ce dăduse rezultate extraordinare în România. Vastul program de refacere a armatei ruse inițiat de Franța, Janin l-a
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
punct de cotitură în relațiile militare franco-ruse. Armata rusă fiind scoasă din joc, legăturile strategice cu Marele Cartier General francez s-au diminuat, prioritatea relațiilor mergând spre asistența tehnică, ce dăduse rezultate extraordinare în România. Vastul program de refacere a armatei ruse inițiat de Franța, Janin l-a dezaprobat însă cu desăvârșire și, ca atare a transmis prerogativele funcției sale generalului Niessel la sfârșitul lunii septembrie. A părăsit Rusia pe data de 8 noiembrie 1917 - a doua zi după Lovitura de
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
al forțelor aliate pentru se dedica corpului cehoslovac, fiind convins că englezii îl instalaseră pe amiral pentru a le servi interesele. La începutul iernii anului 1919, forțele de bolșevice au contraatacat începând să câștige teritoriu, iar la 14 noiembrie 1919, Armata Roșie a intrat în Omsk. Situația dintre Janin și Kolceak s-a întrăutățit după ce Janin nu a reușit să-i asigure lui Kolceak suport la Irkutsk în luna decembrie a anului 1919, iar relațiile dintre amiral și trupele cehoslovace care
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Irkutsk sub protecția militarilor cehoslovaci, într-un climat de tensiune extremă, Punctul culminant a fost atins la Irkutsk, unde amiralul a fost așteptat de trupe ale noilor autorități locale - care îi doreau capul, într-un context în care corpul de armată cehoslovac devenise între timp necontrolabil. Pentru a-i fi Legiunii Cehoslovace asigurată trecerea și pentru a fi securizată zona critică a tunelurilor din jurul lacului Baikal, la 16 ianuarie 1920 doi ofițeri cehi l-au predat pe Kolceak autorităților locale compuse
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
francezi nu ar fi sprijinit o asociere sub influență germană dintre reprezentanții vechiului regim imperial rus, dacă ar fi fost mai bine informați. Deși a dorit aflat pe pământ francez să preia funcția de șef al Marelui Stat Major al armatei cehoslovace, aceasta i-a fost oferită generalului Pellé, Janin mulțumindu-se să accepte la Bourges comanda "Corpului 8 de Armată teritorială" franceză. În acest post - care nu a reprezentat o promovare, și-a încheiat cariera la data de 19 octombrie
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
mai bine informați. Deși a dorit aflat pe pământ francez să preia funcția de șef al Marelui Stat Major al armatei cehoslovace, aceasta i-a fost oferită generalului Pellé, Janin mulțumindu-se să accepte la Bourges comanda "Corpului 8 de Armată teritorială" franceză. În acest post - care nu a reprezentat o promovare, și-a încheiat cariera la data de 19 octombrie 1924. De aici s-a retras în Isère, acolo de unde a provenit soția sa. Frustrările trăite în timpul misiunii din Rusia
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
la 21 iunie 1621, atunci când cei 27 de conducători ai revoltei anti-habsburgice au fost executați, turnul din Orașul Vechi a servit ca un loc de expunere a capetelor retezate ale victimelor pentru a-i descuraja pe cehi să continue rezistența armată. La sfârșitul Războiului de Treizeci de Ani, în 1648, suedezii au ocupat malul vestic al Vltavei și au încercat să înainteze în Orașul Vechi, având loc lupte grele chiar pe pod. În timpul luptelor, a fost grav avariată o parte a
Podul Carol () [Corola-website/Science/335843_a_337172]
-
dintre trei frați, într-o familie muzicală. Numele de Shlomo l-a primit dupa bunicul sau Solomon. Tatăl său, Aharon Otto Gronich, cânta la o mare varietate de instrumente (clarinet, trompeta, flaut etc) a fost cel dintâi dirijor al Fanfarei Armatei israeliene, a dirijat fanfara ostașilor evrei la Alexandria in Egipt, a fondat fanfara pompierilor din Hadera și a fost cunoscut în orașul Hadera ca un profesor de canto și instrumente muzicale foarte exigent. Mama, Geula, era educatoare. Sub influența tatălui
Shlomo Gronich () [Corola-website/Science/335846_a_337175]
-
formației Beatles. În 1968, la insistențele tatălui său, Gronich a amânat serviciul militar si s-a înscris la studii de pedagogie muzicală la Seminarul Levinski din Tel Aviv, unde a terminat licența. În anul 1970 Gronich s-a înrolat in armată ca muzician, interpret la synthetizer in cadrul Ansamblului forțelor blindate și ca aranjor muzical pentru mai multe ansambluri militare. În această perioadă la cunoscut pe cantautorul Matti Caspi, care l-a angajat ca pianist în mai multe producții muzicale pe
Shlomo Gronich () [Corola-website/Science/335846_a_337175]
-
(n. 4 aprilie 1870, Rucăr - d. 1943 (?, în dreapta scrie 1950), București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant de regiment și brigadă în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Brigada 5 Călărași în luptele
Romulus Scărișoreanu () [Corola-website/Science/335869_a_337198]
-
recordurile naționale pe distanțele: București - Constantinopol (1907); Constantinopol - Constanța (1907) și Roman - București (două zile).). După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Romulus Scărișoreanu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 4 Roșiori și al Regimentului 9 Călărași. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 9 Călărași, comandant al Brigăzii 2 Călărași și al Brigăzii 5 Călărași, remarcându-se
Romulus Scărișoreanu () [Corola-website/Science/335869_a_337198]
-
precipitată de răul tratament practicat de beii și din — anume de ignorarea sau de opunerea de rezistență de către latifundiarii bosniaci față de reformele anunțate de sultanul Abdülmecid I, prin care supușii creștini primeau noi drepturi, se modificau regulile de recrutare în armată și se desființau practicile feudale în agricultură. Aceștia recurgeau adesea la măsuri mai represive împotriva supușilor lor creștini, iar povara fiscală asupra țărănimii predominant creștine era într-o constantă creștere. Rebelii au fost ajutați cu arme și voluntari din principatele
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
implicate zonele Nevesinje, și , după care în august și și zona de graniță dinspre Muntenegru. Cete" de" 50-300 de oameni și bande de 500-2000 se adunau și atacau posturile otomane de grăniceri și turnurile beilor. Otomanii aveau 4 batalioane ale armatei regulate (nizami) cu un total de 1800 de soldați, situate la Mostar, , Nikšić, și pe frontiere, dar și un număr mare de prezenți în toată provincia. Trupele otomane sunt comandate de Selim Pașa care la rândul lui se afla sub
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
focului în cadrul reuniunii ce a avut loc la mijlocul lunii mai. Întrte timp, se duceau negocieri și între guvernele Serbiei și Muntenegrului, care a condus la declarația de război dată Imperiului Otoman la 30 iunie 1876. Insurgenții herțegovineni au aderat la armata Muntenegrului și au contribuit la bătălia de la Vučji Do din 28 iulie 1876 si la cucerirea orașului Niksic în septembrie 1877. În anul 1878, armata muntenegreană a operat în zona litoralului, iar insurgenții în Herțegovina. Conform lui Herr Fric, rebelii
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
declarația de război dată Imperiului Otoman la 30 iunie 1876. Insurgenții herțegovineni au aderat la armata Muntenegrului și au contribuit la bătălia de la Vučji Do din 28 iulie 1876 si la cucerirea orașului Niksic în septembrie 1877. În anul 1878, armata muntenegreană a operat în zona litoralului, iar insurgenții în Herțegovina. Conform lui Herr Fric, rebelii sârbi erau „extrem de numeroși și în unele cazuri bine înarmați” și erau împărțiți în următoarele unități: Obiectivul cetelor era de a împiedica orice concentrare de
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
lui Vasile și a încercat să obțină ajutorul acestuia pentru recucerirea Smolenskului. Vasile a ezitat până când Vytautas a înaintat spre Pskov. Alarmat de expansiunea persistentă a Lituaniei, Vasile a trimis oaste pentru a-i ajuta pe pskoveni împotriva socrului său. Armatele rusă și lituaniană s-au întâlnit lângă dar niciunul din comandanți nu s-a aventurat să ordone un atac. S-a ajuns din nou la pace, iar Vytautas a păstrat Smolenskul. Ivan al III-lea se considera moștenitor al Imperiului
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
ruși. În acest moment, Rusia a început să sufere un șir de înfrângeri. Mai întâi, în 1512, , , a prădat Severia și a învins o forță rusească de 6000 de oșteni; apoi au fost învinși în (la 8 septembrie). În ciuda victoriei, armata polono-lituaniană nu a putut manevra suficient de rapid pentru a recuceri Smolenskul. În 1518, forțele rusești au fost învinse în , când, conform legendei, forțele lituaniene au fost inspirate de sfântul lor protector, Cazimir. Rușii au invadat Lituania din nou în
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
(n. 27 noiembrie 1865 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant de brigadă și de divizie de cavalerie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților
Petre Greceanu () [Corola-website/Science/335870_a_337199]
-
funcții de comandant de brigadă și de divizie de cavalerie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de aghiotant regal în Casa Militară Regală și de comandant al Brigăzii 6 Roșiori. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Brigăzii 6 Roșiori (în perioada 15 /28 august 1916 - 15/ 28 ianuarie
Petre Greceanu () [Corola-website/Science/335870_a_337199]
-
a fost un reputat medic militar, chirurg, colonel al Armatei Române, Comandant al Policlinicii Garnizoanei București, Șef al Serviciului 2 Chirurgie de la Spitalul Militar Central, decorat cu Ordinul „Regina Maria” pentru rezultate deosebite în îngrijirea și tratarea răniților în timpul celui de-al doilea război mondial. s-a născut la 11
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
-i plătească lui Ivan până în 1557, dar când nu au făcut aceasta, au fost izgoniți din Moscova, și negocierile s-au oprit. Ivan a continuat să susțină că existența Ordinului necesita susținere pasivă din partea Rusiei, și amenința rapid cu forța armată dacă considera că e nevoie. El avea ca scop stabilirea unui coridor între Marea Baltică și noile teritorii de la Marea Caspică pentru că dacă Rusia avea să intre într-un conflict deschis cu marile puteri occidentale, avea să aibă nevoie de armament
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
ținută la Lübeck pentru a rezolva conflictul, dar ea a fost anulată din cauza conflictelor dintre Sigismund și solii danezi. Sigismund s-a folosit de uciderea solului său, Lancki, de către fiul "landmeisterului" drept pretext pentru a invada sudul Livoniei cu o armată de circa 80.000 de oameni. El a obligat părțile aflate în concurență în Livonia să se reconcilieze la tabăra sa de la Pozvol în septembrie 1557. Acolo, au semnat Tratatul de la Pozvol, prin care se stabilea o alianță reciprocă atât
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Când a expirat armistițiul ruso-lituanian în 1562, Ivan al IV-lea a respins oferta de prelungire venită din partea lui Sigismund. Țarul se folosise de această perioadă de armistițiu pentru a masa mai multe forțe în Livonia, și a invadat Lituania. Armata sa a prădat Vitebskul și, după o serie de conflicte de frontieră, a cucerit Polotskul în 1563. Au urmat victorii lituaniene în din 1564 și la (Ceașniki) în 1567, perioadă de conflict intermitent între cele două părți. Ivan a continuat
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]