68,361 matches
-
-lea al Suediei s-a confruntat cu o ofensivă rusească asupra pozițiilor sale din Estonia. Revalul a rezistat unui asediu rusesc în 1570 și 1571, dar câteva orașe mai mici au fost ocupate de forțele rusești. La 23 ianuarie, o armată suedeză de 700 de pedestrași și 600 de călăreți sub comanda lui (cel Bătrân) s-a ciocnit cu o armată rusă și tătară de 16.000 de oameni sub comanda hanului în lângă satul Koluvere. Înaintarea rusească s-a încheiat
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
rusesc în 1570 și 1571, dar câteva orașe mai mici au fost ocupate de forțele rusești. La 23 ianuarie, o armată suedeză de 700 de pedestrași și 600 de călăreți sub comanda lui (cel Bătrân) s-a ciocnit cu o armată rusă și tătară de 16.000 de oameni sub comanda hanului în lângă satul Koluvere. Înaintarea rusească s-a încheiat cu jefuirea Weissensteinului (Paide) în 1573 unde, după capturarea orașului, forțele de ocupație i-au prăjit de vii pe liderii
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
cu jefuirea Weissensteinului (Paide) în 1573 unde, după capturarea orașului, forțele de ocupație i-au prăjit de vii pe liderii garnizoanei suedeze, inclusiv pe comandant. Aceasta a declanșat o campanie de represalii din partea lui Ioan, concentrată asupra Wesenbergului, către care armata a plecat în noiembrie 1573 cu Klas Åkesson Tott la comanda generală și cu comandant de campanie. Au existat și raiduri rusești în Finlanda, inclusiv unul care a ajuns până la Helsingfors (Helsinki) în 1572. Pe acest front s-a semnat
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
în Finlanda, inclusiv unul care a ajuns până la Helsingfors (Helsinki) în 1572. Pe acest front s-a semnat un armistițiu pe doi ani în 1575. Controfensiva lui Ioan s-a împotmolit la în 1574 când unități germane și scoțiene ale armatei suedeze s-au îndreptat unele împotriva celorlalte. Acest eșec a fost pus și pe seama dificultăților de a lupta în condiții grele de iarnă, mai ales pentru pedestrași. Războiul din Livonia a reprezentat o povară financiară grea pentru Suedia și până la
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
epidemiile fuseseră fatale pentru economia rusă, în timp ce guvernarea fusese și ea grav perturbată de '. După înfrângerea finală a forțelor crimeene și ale Nogailor în 1572, ' a fost relaxată și odată cu aceasta s-a schimbat și felul în care se formau armatele ruse. Ivan al IV-lea introdusese o nouă strategie prin care se baza pe zeci de mii de luptători autohtoni, cazaci și tătari, în loc de câteva mii de mercenari și militari profesioniști, cum procedau adversarii săi. Campania lui Ivan a ajuns
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
al . Magnus l-a trădat pe Ivan al IV-lea în același an, după ce a început să dea castele fără a se consulta cu țarul. Când Kokenhusen (Koknese) i s-a supus lui Magnus pentru a evita o luptă cu armata lui Ivan al IV-lea, țarul a jefuit orașul și i-a executat pe conducătorii lui germani. Campania (, Võnnu), „inima Livoniei”, fostă capitală a Ordinului Livonian și care avea nu doar importanță strategică, ci și simbolică. În 1576, principele ardelean
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
castelul Wenden la începutul lui 1578. Forțele rusești nu au reușit să recucerească orașul în februarie, atacul lor fiind urmat de o ofensivă suedeză îndreptată spre Pernau (Pärnu), Dorpat și Novgorod printre altele. În septembrie, Ivan a răspuns trimițând o armată de 18.000 de oameni, care au recucerit Oberpahlen (Põltsamaa) de la Suedia și s-au îndreptat apoi către Wenden. La sosirea lor la Wenden, armata rusă a asediat orașul, dar a fost întâmpinată de o forță de despresurare cu 6
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
spre Pernau (Pärnu), Dorpat și Novgorod printre altele. În septembrie, Ivan a răspuns trimițând o armată de 18.000 de oameni, care au recucerit Oberpahlen (Põltsamaa) de la Suedia și s-au îndreptat apoi către Wenden. La sosirea lor la Wenden, armata rusă a asediat orașul, dar a fost întâmpinată de o forță de despresurare cu 6.000 de soldați germani, polonezi și suedezi. În , care a urmat, rușii au suferit pierderi grele, pierzând cai și arme, Ivan fiind pentru prima oară
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Ivan a semnat . Eșecul asediului suedez al Narvei în 1579 a condus la numirea lui în funcția de comandant suprem. Orașele și Padis au fost cucerite de forțele suedeze în 1580 după care în 1581, concomitent cu căderea Wesenbergului, o armată de mercenari tocmită de Suedia a recucerit orașul strategic Narva. Acesta era o țintă a campaniilor lui Ioan al III-lea, întrucât putea fi atacat atât pe mare cât și pe uscat, campania a profitat de considerabila flotă a Suediei
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
(n. 14 iunie 1867, București - d. 1945, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant de regiment, brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918. a fost al doilea copil - dintr-o sarcină gemelară - al cuplului "Constantin-Eustache" și "Elena Schina". Tatăl său a
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
trei frați: "Albert Alexandru" - fratele geamăn, mort în 1900 (căpitan), "Eustațiu" (1863-1919) și "Gheorghe" (1872-1936). După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Mihail Schina a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 9 Roșiori și ofițer în statul major al Diviziei 3 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 9 Roșiori, șef al Etapelor Armatei de Nord și comandant
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 9 Roșiori și ofițer în statul major al Diviziei 3 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 9 Roșiori, șef al Etapelor Armatei de Nord și comandant al Diviziei 1 Infanterie, în perioada 23 decembrie 1916/5 ianuarie 1917 - 1/13 iulie 1918, remarcându-se pe timpul Bătăliei de la Oituz. La 28 octombrie/11 noiembrie 1918 Divizia 1 Cavalerie este remobilizată, generalul Mihail Schina
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
iulie 1919. Pentru modul în care și-a susținut ideile și convingerile, a intrat în câteva ocazii în conflict cu superiorii săi. În toamna anului 1917 a fost în conflict cu șefii săi ierarhici - generalul Arthur Văitoianu (comandantul Corpului IV Armată) și generalul Nicolae Sinescu (inspectorul general al cavaleriei) - pe problematica înzestrării și misiunilor trupelor de cavalerie. În mai 1919 este acuzat de incompetență și insubordonare, fiind înlocuit de la comanda Diviziei 1 Cavalerie și anchetat de o comisie special numită în
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
de cavalerie. În mai 1919 este acuzat de incompetență și insubordonare, fiind înlocuit de la comanda Diviziei 1 Cavalerie și anchetat de o comisie special numită în acest sens, fiind absolvit de acuzații. Afectat de aceste lucruri, își dă demisia din armată la 1 octombrie 1921. Rezoluția de pe raportul său de pensionare menționează: "Un prea bun ofițer general. Este de regretat plecarea sa din serviciul activ al armatei". În 1934 este trecut în poziția de retragere.
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
acest sens, fiind absolvit de acuzații. Afectat de aceste lucruri, își dă demisia din armată la 1 octombrie 1921. Rezoluția de pe raportul său de pensionare menționează: "Un prea bun ofițer general. Este de regretat plecarea sa din serviciul activ al armatei". În 1934 este trecut în poziția de retragere.
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
Operația de apărare de pe frontul de sud a fost cea de-a doua operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua parte a lunii septembrie și până la începutul lunii ianuarie 1917, având ca obiectiv principal asigurarea libertății de acțiune a forțelor române pe frontul din Transilvania, prin apărarea
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
de acțiune a forțelor române pe frontul din Transilvania, prin apărarea aliniamentului fluviului Dunărea și deswfășurarea unei acțiuni ofensive cu caracter limitat pentru atingerea aliniamentului Rusciuk - Șumla - Varna. La acțiunile militare, pe lângă forțele române a participat și un corp de armată rus comandat de generalul Andrei Zaioncikovski. Operația strategică a inclus o operație de nivel operativ - Operația de la Flămânda, precum și o serie de bătălii, cea mai importantă prin efectele sale fiind Bătălia de la Turtucaia. Înfrângerile de pe frontul de sud în Bătălia
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
puternică adusă de pe celelalte fronturi unde se instalase acalmia. Acest fapt se va dovedi hotărâtor pentru soarta întregii campanii a anului 1916, conducând în mai puțin de două luni la pierderea a două treimi din teritoriul național. La începutul operației Armata României ocupa pe frontul de sud următorul dispozitiv de luptă: Armata 3, cu un efectiv total de 142.523 de oameni, ocupa dispozitiv de luptă de-a lungul frontierei, astfel: Totodată, trupele române din Dobrogea urmau să fie sprijinite de
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
se va dovedi hotărâtor pentru soarta întregii campanii a anului 1916, conducând în mai puțin de două luni la pierderea a două treimi din teritoriul național. La începutul operației Armata României ocupa pe frontul de sud următorul dispozitiv de luptă: Armata 3, cu un efectiv total de 142.523 de oameni, ocupa dispozitiv de luptă de-a lungul frontierei, astfel: Totodată, trupele române din Dobrogea urmau să fie sprijinite de Corpul 47 Armată rus (comandant - generalul A.M. Zaloncicovski), format din o
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
pe frontul de sud următorul dispozitiv de luptă: Armata 3, cu un efectiv total de 142.523 de oameni, ocupa dispozitiv de luptă de-a lungul frontierei, astfel: Totodată, trupele române din Dobrogea urmau să fie sprijinite de Corpul 47 Armată rus (comandant - generalul A.M. Zaloncicovski), format din o divizie de infanterie și o divizie de cavalerie rusești și Divizia sârbă, cu un efectiv total de circa 30.000 de oameni. Concentrarea trupelor rusești s-a realizat în raionul Medgidia-Peștera, însă
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
o divizie de cavalerie rusești și Divizia sârbă, cu un efectiv total de circa 30.000 de oameni. Concentrarea trupelor rusești s-a realizat în raionul Medgidia-Peștera, însă cu întârziere, abia la 1 septembrie 1916. La începutul campaniei, comandant al Armatei 3 era generalul de divizie Mihail Aslan, având în subordine Corpurile VI și VII Armată comandate de generalii Gheorghe Văleanu și Ioan Rașcu. Comanda marilor unități era asigurată de: general de brigadă Constantin Teodorescu - Divizia 17 (Turtucaia), general de brigadă
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
000 de oameni. Concentrarea trupelor rusești s-a realizat în raionul Medgidia-Peștera, însă cu întârziere, abia la 1 septembrie 1916. La începutul campaniei, comandant al Armatei 3 era generalul de divizie Mihail Aslan, având în subordine Corpurile VI și VII Armată comandate de generalii Gheorghe Văleanu și Ioan Rașcu. Comanda marilor unități era asigurată de: general de brigadă Constantin Teodorescu - Divizia 17 (Turtucaia), general de brigadă Ioan Basarabescu - Divizia 9 (Silistra), general de brigadă Nicolae Arghirescu - Divizia 19 (Cernavodă) și contraamiral
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
Turtucaia), general de brigadă Ioan Basarabescu - Divizia 9 (Silistra), general de brigadă Nicolae Arghirescu - Divizia 19 (Cernavodă) și contraamiral Nicolae Negrescu - Flotila de Dunăre. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea Planul deoperații român prevedea ca pe frontul de sud Armata României să ducă o operație defensivă strategică. Inițial forțele Armatei 3 urmau să asigure acoperirea frontierei sudice de la Calafat la Marea Neagră urmând ca ulterior, după sosirea Corpului 47 Armată rus să desfășoare o operație ofensivă limitată în vederea scurtării liniei frontului
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
de brigadă Nicolae Arghirescu - Divizia 19 (Cernavodă) și contraamiral Nicolae Negrescu - Flotila de Dunăre. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea Planul deoperații român prevedea ca pe frontul de sud Armata României să ducă o operație defensivă strategică. Inițial forțele Armatei 3 urmau să asigure acoperirea frontierei sudice de la Calafat la Marea Neagră urmând ca ulterior, după sosirea Corpului 47 Armată rus să desfășoare o operație ofensivă limitată în vederea scurtării liniei frontului pe linia Rusciuc - Șumla - Varna. Obiectivul acestor două operații era
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
Centrale prevedea Planul deoperații român prevedea ca pe frontul de sud Armata României să ducă o operație defensivă strategică. Inițial forțele Armatei 3 urmau să asigure acoperirea frontierei sudice de la Calafat la Marea Neagră urmând ca ulterior, după sosirea Corpului 47 Armată rus să desfășoare o operație ofensivă limitată în vederea scurtării liniei frontului pe linia Rusciuc - Șumla - Varna. Obiectivul acestor două operații era acela de a asigura libertatea de acțiune a forțelor principale ale Armatei României care operau în Transilvania. Modul de
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]