68,361 matches
-
Nord) și au furat una dintre cele Trei Regalii Imperiale. O parte dintre rebeli s-au retras pe muntele Hiei și s-au ascuns în Konponchudo, unde au fost omorâți. Clădirea originală a Konponchudo a fost distrusă în 1571 de armata lui Oda Nobunaga, iar cea actuală reprezintă o reconstrucție, efectuată între anii 1634 și 1641 sub conducerea călugărului Tenkai, la ordinul shogunul Iemitsu Tokugawa. Întreaga construcție a fost executată din lemn de , arbore endemic din Japonia, Coreea și Taiwan. Împreună cu
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
fost declarat Patrimoniu Cultural Important. , denumirea completă . Clădirea originală a fost construită în 862 de starețul Ennin, după modelul din (actualmente orașul Xi'an). Pagoda a suferit incendii în anii 970, 1323 și 1435. În 1571 a fost arsă de armata lui Nobunaga și distrusă în totalitate, nemaifiid restabilită timp de peste 400 de ani. Clădirea actuală este o reconstrucție modernă, efectuată în 1980 pentru a comemora 1200 de ani de la ordonarea lui Saichō. Clădirea este o pagodă de tip , care sunt
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
aride” din curtea Jōdo-in -- curățarea și greblarea pietrișului din curte pentru a înlătura frunzele căzute și pentru a menține liniile trasate în valuri și cercuri. , sau , este clădirea principală din zona Saitō. Clădirea originală a fost arsă în 1671 de către armata lui Oda Nobunaga. În 1596 alt conducător militar, Toyotomi Hideyoshi, într-o confruntare cu mănăstirea Mii-dera (o altă mănăstire a școlii Tendai), a ordonat dezasamblarea clădirii principale („Miroku-dō”) a acesteia și transportarea ei la Enryaku-ji. Astfel, clădirea actuală, construită la
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
actuale reprezintă o reconstrucție efectuată în 1595. În cultura populară clădirile Ninaidō se asociază cu (? -- d. 15 iunie 1189), un sōhei medieval care într-adevăr a petrecut o parte din viață ca călugăr la Enryaku-ji, înainte de a se înrola în armata nobilului Minamoto no Yoshitsune. Legenda îl descrie pe Benkei drept om puternic și uriaș, care odată ar fi ridicat ambele clădiri cu un umăr folosind galeria drept cumpănă. Interiorul Ninaidō nu este accesibil publicului. La 22 iunie 1955 Ninaidō a
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
maestru în practici budiste ezoterice și exoterice („maestru a două învățături”) și ca fondator al templului în Kyōtō. este cea mai veche clădire a mănăstirii Enryaku-ji și unica, dintre cele existente în prezent, care a nu a fost distrusă de armata lui Oda Nobunaga în 1571. Anul construirii nu este cunoscut, dar judecând după inscripțiile în cronica mănăstirii, Ruri-dō există cel puțin din perioada Muromachi. De-a lungul secolelor a fost reparată de mai multe ori, de la clădirea originală păstrându-se
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
călugărului Hōnen, întemeietorul școlii Jōdo-shū. La vârsta de 13 ani Hōnen a venit la Hiei pentru a studia budismul, iar la 18 ani s-a retras la Kurodani unde a devenit discipolul călugărului . Clădirea a fost distrusă în 1571 de armata lui Nobunaga. Clădirea actuală este o reconstrucție, efectuată în 1967 de către călugării de la , templul de reședință al școlii Jōdo-shū. Cu toate că templul aparține de școala Tendai, în prezent responsabilitatea pentru gestionarea clădirii a asumat-o templul Chion-in. Seiryū-ji este cea de-
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Radarul P-3 (în rusă „Пегмантит-3” sau „Дурачок”, după clasificarea NATO „Dumbo”) a fost o stație de radiolocație (radiotelemetru) sovietică de descoperire și dirijare exploatată din anul 1945 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea Armatei României din anul 1952. În anul 1969 acest radar a fost scos din exploatare. La 20 martie 1943, Institutul 20 de Cercetări Științifice (NII-20) din Moscova (organizație creată în anul 1921 ca Birou Tehnic Spacial și care se ocupa cu
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
Saldanha lângă Lisabona, se presupune că în anul 1450, ca fiu al primului Conte de Abrantes (în ), Dom Lopo de Almeida și al soției sale, D. Beatriz da Silva. Lucru obișnuit pentru bărbații din categoria sa socială, s-a alăturat armatei la o vârstâ fragedă. În 1476 a luat parte la Bătălia de la Toro. Apoi a luptat în conflictele din diferitele părți ale Marocului, iar în 1492 a participat la cucerirea Granadei de către creștini, de partea castilienilor. În 1505 regele Manuel
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
și un echipaj format din 80 de soldați. În august 1505 portughezii au sosit la Mombasa,un oraș de coastă situat mai spre nord. Așezarea, cu o populație de circa 10000 locuitori, a fost cucerită după o luptă violentă cu armata șeicului local. Orașul a fost jefuit și incendiat. Portughezii au fost ajutați în cursul acestui atac de un inamic al celor din Mombasa, sultanul din Melinde. În aceeași lună, o caravelă din flota lui Almeida, condusă de Joăo Homere, a
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
medular se desprind și din documentarul realizat de Sahia Film în acea perioadă - https://www.youtube.com/watch?v=noJeNq4mv-U De asemenea, colectivul Departamentului de Hematopoieză-Fundeni a sprijinit sub aspect tehnic un grup de medici ai Centrului de Cercetare al Armatei, care a funcționat în perimetrul Spitalului Fundeni, pentru efectuarea de transplanturi autologe de celule hematopoietice medulare crioconservate la pacienți neoplazici, ajunși în citopenie severă după chimioterapie intensă și/sau iradiere (în transplantul autolog, masa celulară care urmează să fie introdusă
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
din timpul primei conflagrații mondiale, care dusese la impasul de pe frontul de vest și în final la pierderea războiului de către germani. Acest plan a fost respins de Adolf Hitler și, la finalul aceluiași an, șeful Statului Major al Grupului de Armate A, Erich von Manstein, i-a reținut atenția lui Hitler cu o nouă versiune a planului. Aceasta prevedea un atac impetuos prin Ardeni. Acest atac urma să fie realizat de majoritatea unităților mecanizate și de tancuri (Divizii Panzer), care și-
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
și olandeze și cea mai mare parte a forțelor de elită franceze au fost anihilate în încercuirea din nordul Franței. Ca urmare, francezii mai dispuneau doar de unități formate din soldați slab instruiți și înarmați care să facă față restului armatei germane. "Luftwaffe" a jucat un rol de primă importanță în subminarea operațiunilor aliate în această primă fază a atacului. Participarea "Luftwaffe" a avut o importanță capitală în special în timpul luptelor de la Sedan, după câștigarea căreia germanii au avut calea deschisă
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
religioase, elaborată în 2002, definește pe larg situația juridică a comunităților religioase și se referă la diferite aspecte cum ar fi fondurile guvernamentale, avantajele fiscale, precum și educația religioasă în școli. Chestiuni cum ar fi pensiile pentru clerici; serviciu religios în armată, penitenciare și poliție; și recunoașterea căsătoriilor religioase sunt negociate separat de fiecare comunitate cu Guvernul. Înregistrare grupurilor religioase nu este obligatorie; cu toate acestea, grupurile înregistrate primesc statutul de "persoană juridică" și se bucură de avantaje fiscale și de și
Religia în Croația () [Corola-website/Science/335917_a_337246]
-
(n. 25 ianuarie 1863 - d. ?, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916. a urmat cursurile Școlii de subofițeri din București între 1881-1883, după absolvirea căreia a fost admis să susțină examenul de absolvire a Școlii Militare
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
admis să susțină examenul de absolvire a Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie, pe care îl promovează în anul 1883 cu gradul de sublocotenent. Ulterior, Constantin Teodorescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de sub-șef de stat major al Corpului II Armată, comandant al Regimentului IV Ilfov nr. 21, director superior al Direcției personalului din Ministerul de Război sau șef al Secției mobilizare din Marele Stat Major General
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
care îl promovează în anul 1883 cu gradul de sublocotenent. Ulterior, Constantin Teodorescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de sub-șef de stat major al Corpului II Armată, comandant al Regimentului IV Ilfov nr. 21, director superior al Direcției personalului din Ministerul de Război sau șef al Secției mobilizare din Marele Stat Major General. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 17 Infanterie, în perioada
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
comandant al Diviziei 17 Infanterie, în perioada 14/27 august - 24 august/6 septembrie 1916. Divizia 17 avea sarcina de a apăra capul de pod Turtucaia. Din cauza modului defectuos de exercitare a actului de comandă de către conducerea militară superioară a armatei (șeful Marelui Cartier General, comandantul Armatei 3, comandanții Divizilor 17, 9 și 19 Infanterie), după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane câștigă Bătălia de la Turtucaia. Generalul Radu Rosetti identifica drept una din cauzele principale ale pierderii bătăliei "lipsa de
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
perioada 14/27 august - 24 august/6 septembrie 1916. Divizia 17 avea sarcina de a apăra capul de pod Turtucaia. Din cauza modului defectuos de exercitare a actului de comandă de către conducerea militară superioară a armatei (șeful Marelui Cartier General, comandantul Armatei 3, comandanții Divizilor 17, 9 și 19 Infanterie), după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane câștigă Bătălia de la Turtucaia. Generalul Radu Rosetti identifica drept una din cauzele principale ale pierderii bătăliei "lipsa de orice însușire a generalului Constantin Teodorescu
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
Corpul VI Armată a fost o mare unitate de nivel operativ care s-a constituit la 27 august 1916, la mobilizare, fără a exista pe timp de pace. Corpul a făcut parte din organica Armatei 3. La intrarea în război, Corpul VI Armată
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
Corpul VI Armată a fost o mare unitate de nivel operativ care s-a constituit la 27 august 1916, la mobilizare, fără a exista pe timp de pace. Corpul a făcut parte din organica Armatei 3. La intrarea în război, Corpul VI Armată a fost comandată de generalul de divizie Gheorghe Văleanu. Corpul VI Armată a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în trei perioade: 14/27 august - 27 septembrie/10 octombrie 1916, 10
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
Armată a fost o mare unitate de nivel operativ care s-a constituit la 27 august 1916, la mobilizare, fără a exista pe timp de pace. Corpul a făcut parte din organica Armatei 3. La intrarea în război, Corpul VI Armată a fost comandată de generalul de divizie Gheorghe Văleanu. Corpul VI Armată a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în trei perioade: 14/27 august - 27 septembrie/10 octombrie 1916, 10/23 iunie - 30 iulie/12 august 1917 și
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
constituit la 27 august 1916, la mobilizare, fără a exista pe timp de pace. Corpul a făcut parte din organica Armatei 3. La intrarea în război, Corpul VI Armată a fost comandată de generalul de divizie Gheorghe Văleanu. Corpul VI Armată a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în trei perioade: 14/27 august - 27 septembrie/10 octombrie 1916, 10/23 iunie - 30 iulie/12 august 1917 și 20 ianuarie/3 februarie - 1/13 mai 1918. În perioadele dintre aceste
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
militare pe frontul românesc, în trei perioade: 14/27 august - 27 septembrie/10 octombrie 1916, 10/23 iunie - 30 iulie/12 august 1917 și 20 ianuarie/3 februarie - 1/13 mai 1918. În perioadele dintre aceste date, comandamentul Corpului VI Armată a fost desființat. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Corpul VI Armată avea următoarea ordine de bătaie:<br> Corpul VI Armată În vara anului 1917, Corpul VI Armată a fost reînființat ca o mare unitate mixtă, româno-rusă, sub comanda
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
octombrie 1916, 10/23 iunie - 30 iulie/12 august 1917 și 20 ianuarie/3 februarie - 1/13 mai 1918. În perioadele dintre aceste date, comandamentul Corpului VI Armată a fost desființat. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Corpul VI Armată avea următoarea ordine de bătaie:<br> Corpul VI Armată În vara anului 1917, Corpul VI Armată a fost reînființat ca o mare unitate mixtă, româno-rusă, sub comanda generalului român Eremia Grigorescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Corpul VI
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
1917 și 20 ianuarie/3 februarie - 1/13 mai 1918. În perioadele dintre aceste date, comandamentul Corpului VI Armată a fost desființat. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Corpul VI Armată avea următoarea ordine de bătaie:<br> Corpul VI Armată În vara anului 1917, Corpul VI Armată a fost reînființat ca o mare unitate mixtă, româno-rusă, sub comanda generalului român Eremia Grigorescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Corpul VI Armată Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Corpul VI Armată a
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]