8,533 matches
-
care ți le voi lămuri imediat, el călătorește incognito. Tânărul domn care mă onorează cu Încrederea sa nu este altul decât nobilul cavaler Giancarlo Spada, fiul cel mai mic al lui Leonardo Spada, membru al Consiliului celor Zece. Josua se Înclină plin de respect În fața tânărului, care Îi răspunse cu un zâmbet, iar Solomon Își ceru iertare că nu Îl salutase potrivit rangului său. După ce se așezară cu toții, gazda spuse: — Vă rog să mă iertați dacă nu Înțeleg! De ce trebuie un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vom ajuta pe cât ne stă În putință. Cu toată smerenia, vă rog să dispuneți de mine și de casa protectorului meu, ca și cum ar fi a voastră. În aceste clipe eu Îl reprezint cu depline puteri. Se ridică și se mai Înclină o dată În fața oaspeților. Josua zâmbi: — Prietene Solomon, nu ne spune că n-ai prins de veste tot ce s-a Întâmplat. Pesemne că unele lucruri vi s-au spus. Toți acești cerșetori care trec pe aici, toți acești vagabonzi care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
taburet. Mă uitam la el cu ochii larg deschiși, din dorința de a înțelege care sunt cauzele frământării lui atât de tulburătoare. Avea părul complet alb, încă destul de bogat; corpul lui, altădată frumos și plin de forță, începuse să se încline binișor, luând forma unui semn de întrebare. Purta un surtuc din șiac, iar dedesubt un pulovăr împletit de mână, cu un șir de nasturi verzi de jos până la gât. Avea pantaloni din aba, iar în picioare o pereche de bocanci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
într-un colț; la răsărit câteva icoane și mi-a zis: Ia șăzi oleacî pi scaunul ista, măi țâcî. Așă. Șî spuni-mi drept dacî hodorogu șeala bătrân o fost pi la voi asarî? O fost ori ba? Da! am zis, înclinând ușor din cap. Șî și-o mâncat la voi? Un cartof... Ăraaa, cum di n-am știut eu sî fi vinit?! Îi arătam eu cheagului și afurisâtului ista di harpalău sî mai furi cartofi di sămânțî! Îi crăpam eu capu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de plebea vulgară și indecentă, ei își drămuiau eforturile doar spre realizarea proiectelor artistice. După decesul părinților, au continuat să-și ducă traiul tot acolo unde s-au născut. Instituția Căsătoriei nu le spunea nimic. Firi bolnăvicioase și meditative, erau înclinați cu predilecție spre lecturarea Ceaslovului, Psaltirii, Patericului, Bibliei și a Vieții sfinților, decât spre cele trecătoare ale vieții. N-au simțit niciodată zvâcnirea inimii la apariția unei frumuseți feminine. Sexul opus nu i-a atras niciodată, deloc; pentru ei " Femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sămânță ca să-l împartă cu nepoții (bunica în dialog cu Titi): "Ia șăzi oleacî pi scaunul ista, măi țâcî. Așă. Șî spuni-mi drept dacî hodorogu șeala bătrân o fost pi la voi asarî? O fost ori ba? Da! am zis, înclinând ușor din cap. Șî și-o mâncat la voi? Un cartof... Ăraaa, cum di n-am știut eu sî fi vinit?! Îi arătam eu cheagului și afurisâtului ista di harpalău sî mai furi cartofi di sămânțî! Îi crăpam eu capu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
economică din planul editorial al anului trecut în cel al și mai impacientatului an curent. Sper să fie bine... Dar, între timp (și... între spații, îmi vine să spun), scriu în continuare proză. Și nu am doar impresia, ci pot înclina, mai mult, spre certitudine că acest gen de proze, scurte și scurtisime, ce mi s-a(u) configurat și mi se configurează în toate ale sale/ ale lor, țin de ceea ce este dar este, obligatoriu! (sunt unul dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fi reținute, de a nu fi uitate. Este vorba despre deportările masive a populației din stânga Prutului, pe care le-a făcut regimul bolșevic-stalinist în iunie 1941: "Sufocantele vagoane de animale în care erau înghesuiți, ucigător, zeci și zeci de persoane, înclin să cred că aduceau deja cu anticamerele camerelor de gazare! Iar pentru a readuce la tribunalul istoriei aceste ferocități nu ar fi cazul să se implice cineva dintre celebrii regizori de la Hollywood sau "Mosfilm"? Pentru că, domnilor, în acele vagoane pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
De ce se pare? Pentru că alții cred că ar fi venit din Mărginimea Sibiului, de la Săliște.. În bălți au poposit și mulți oieri din Mărginime: cum ar fi neamul lui Brangă, mari proprietari de turme. A.B.Dvs. de unde credeți că veneau? Înclin să cred că veneau din Săcelele Brașovului. Cei mai mulți dintre urmașii celor descălecați aici mi-au indicat această localitate; alții precizând chiar locul: Satul lung. A.B.Nu vreau să ne îndepărtăm de vis! Povestiți-mi visul! Într-o noapte, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
impresionat pentru capacitatea ei organizatorică și pentru sufletul ei mare. România a fost astfel prezența, a fost în frunte, la o manifestare europeană prestigioasă. A.B.Cum a fost anul 2013 și ce pregătiți pentru 2014 ? În primul moment sunt înclinat să spun că anul 2013 a fost unul necesar pentru lingerea rănilor, dacă pot folosi o asemenea formulă în mod pozitiv. Adică am contemplat și am continuat să visez la tot ceea ce mi s-a întâmplat frumos în anul ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cred că poate oferi mari garanții literaturii în mișcare. Al. Cistelecan, Ioan Buduca, Mircea Mihăieș, Tudorel Urian și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Radu G. Țeposu. Dați-mi un alt exemplu care să rivalizeze cu această echipă și mă înclin. Firește, nu vreau să spun că în țara asta nu mai sunt critici admirabili, că revistele noastre sunt scrise doar de pompieri, dar nicăieri nu se mai exercită o echipă cu asemenea anvergură și cu un program foarte limpede. A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
veterinară, ea agronomia. Micul lor automobil nu diferă de primele exemplare scoase de Ford. Roțile Îi sunt ca cele de bicicletă, are o mică capotă, fără pereți laterali. Când o pornesc o Împing amândoi și e ușor pentru că terenul e Înclinat, și se urcă apoi din mers Într-o păcăneală ce trezește atenția tuturor. A plecat indiana. Cred că e cea mai ieftină mașină din SUA. Cred că și gratis ar fi greu să o dea. Dar au venit și se
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
atrag serios atenția asupra acestui fapt. Mătușa dvs. nu poate da atenția cuvenită copilului. Fetița, de asemenea, e plasată În condițiuni nesatisfăcătoare. E la o vârstă când are nevoie de Îngrijiri speciale. M-am informat doamnă și asupra vieții dvs. Înclin să cred că dvs. aveți mai multă vină decât soțul. Am vizitat și fosta dvs. locuință. Am găsit În curte, părăsită, această tricicletă. Cu oarecari ușoare reparații poate fi folosită de unul din copii. Tricicleta aceasta e un simbol al
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
încerc cu cei mai apropiați mie, deci, trebuia să fie simplu. Și, întrucât ploaia și havanul au lucrat și asupra mea, examenul s-a dovedit a fi o reușită deplină! Am putut să-mi înfrunt toți demonii și... să iubesc! Înclin să cred că acesta este motivul pentru care mâna invizibilă m-a îndreptat spre nordul țării: pentru a-mi oferi posibilitatea de a obține o nouă victorie în examenul desăvârșirii mele... Mai văd o semnificație a ploii din preziua pujei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dezinteresat vânzătorului că, într-adevăr, colega mea chiar voia să-l cumpere, iar acesta insista pe lângă mine s-o chem înapoi, pentru că mai face un rabat. Repetam acest joc de mai multe ori, până ce Flori obținea prețul ce o avantaja. Înclin, totuși, să cred că și vânzătorul juca cu bună știință piesa: deveniserăm deai lor! Cu această ocazie am vizitat un magazin de suveniruri, în care puteai admira tot felul de sculpturi mici și frumoase, executate din diferite materiale, reprezentând zeitățile
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
să mă ciupesc ca să fiu sigur că trăiesc aievea acele clipe. Îmi era teamă că poate interveni ceva care să mă trezească la o prozaică realitate și nu-mi doream de fel aceasta. Mă găseam, oare, într-o stare meditativă? Înclin să-mi acord un răspuns afirmativ. Semne la havan. 31 decembrie 2003, a treia zi la Brașov. Havanul. S-au citit numele Zeiței. Flacără mare, vie, fără ezitări. În stânga focului - patru bărbați, în dreapta - patru femei, lideri de centre, zonali și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
rotit și a staționat doar deasupra femeilor? Ușa de la sală nu era deschisă în acele clipe. Dar, chiar dacă ar fi fost, de ce atunci și numai atunci? Doar când a fost invocată Marea Zeiță? Nu găsesc nicio explicație logică; subtilă - da! Înclin să cred că am fost observatorul unui semn. Măreața Zeiță Șia trimis un... observator. Știu foarte bine cine au fost cele patru femei. Să fie ele mandatate subtil de puternica Shri Durga? Cu certitudine da, iar eu aștept în continuare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mai mereu cu gura pe mine. Vine însă scadența, luna decembrie, luna mult așteptată, cu speranțe, dar și cu teamă: trebuie să dau socoteală, să schimb impresia pe ultima sută de metri, doar îl aștept pe Moș Crăciun! Cum va înclina balanța de data aceasta? Va mai fi Moșul îngăduitor? Va șterge din nou cu buretele faptele rele, în speranța că anul ce vine voi fi mai bun? Ca de fiecare dată, după bunu-i obicei, Moșul nu lipsește de la întâlnirea anuală
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
oricât de mulți bani am vrut în clipa în care ne-am apucat să câștigăm bani. Deci nu ne-a lipsit talentul. Dar nu suntem interesați. Am fost crescuți cu comportament modest în față. Și ideea să ne facem datoria. Înclin să cred că totul por‑ nește de la această pregătire militară, dar nu aș ști să explic mai mult decât atât. Cu părinții, era o stare de libertate destul de simpatică, ce nu știu exact de unde venea. Deci, pe lângă caracterul părinților mei
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
persuasiune. Ceaușescu este cel care, practic, a reușit comunizarea României. Iar comunizarea României a fost un proiect reușit, în vreme ce comunizarea Poloniei nu a fost o reușită. Niciodată ! Acolo a fost o bătĂlie continuă și la un moment dat balanța a înclinat în favoarea celor care ținuseră steagul sus. Iar cei care ținuseră steagul sus erau Biserica, stu‑ dențimea, fermierii, sindicatele libere și intelectuali mar‑ xiști precum Kołakowski. Acolo puteau fi, în același timp, intelectuali marxiști, dar și anticomuniști. Și era Partidul Comunist
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
același mecanism. Peste tot au încercat să invite și oameni care aveau un trecut de opo‑ zanți ai regimului, ca să dea înscenării o spoială de legi‑ timitate revoluționară. Au urmat Blandiana și ceilalți. Între barea mea este următoarea : cine a înclinat, în fond, balanța în zilele respective ? CĂ este clar că elită alternativă nu exista, deci nu avea cine să-i ia locul lui Iliescu. Nu era nimeni altcineva în acel moment de care armata să fi ascultat. V.A. : În
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
totul și cu totul extraordinară. Mereu spun : au fost ei buni, Iliescu și locotenenții lui, dar oare armata ar fi lăsat pe alt‑ cineva să preia puterea ? Nu, n-ar fi dat nimănui alt‑ cuiva puterea. Deci generalii s-au înclinat și câțiva din foștii comuniști au reușit să preia puterea în acele câteva săptămâni, culminând cu această idee extraor‑ dinară de a transforma structurile inventate ad-hoc la fuga Ceaușeștilor într-un partid cu care să capete și legitimitate populară în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
rușine că te laudă cineva așa de tare. Și au fost buni cu mine, au fost extraordinar de buni și de protectori cu mine. Ei apre‑ ciau oamenii după lipsa lor de înclinație către compro‑ mis. Iar eu nu eram înclinată către niciun compromis, deci de asta cred că mă calificam în ochii lor. În al doilea rând însă, apreciau și partea intelectuală. Eu am deza‑ măgit-o până la urmă pe Monica Lovinescu, pentru că m-am lăsat de literatură. Și ea a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
din România făcându-i o primire puțin favorabilă,chiar neprietenoasă. Lupta dintre ziarele Timpul și Deșteptarea, care se transformase din organ poporal în organ politic, trecut sub conducerea lui Atanase Gherman, era fățișă, ireconciliabilă. După 75 de numere, Timpul a înclinat totuși armele slavei, în nr.75 al său, sub titlul „Timpul se află pe patul de moarte” citim: „Mărturisim fără înconjur acest adevăr. Boala este aceeași de care au apus toate gazetele românești din Bucovina în ultimele două decenii: nesolvirea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
este clar că există diferențe: India prefera 5 și 108, Islamul 40, alte religii privilegiază 3, 7, 12, dar cel mai adesea numero deus impare gaudet, cum remarcă deja Ovidiu. Dar simbolurile mai concrete sunt într-atât de răspândite, încât înclin mai degrabă către ideea unei „gramatici” sau a unui vocabular universal al simbolismului. - Vă referiți la măruntele mele observații cu privire la Perlă, din recenzia la Edsman 1: această recenzie a fost amplu citată și utilizată în marea lucrare a lui Lars-Ivar
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]