7,108 matches
-
m-ați turbat, așa nu se mai poate, pur și simplu nu-se-mai-poate. Pe mine să nu mai contați, căutați-vă altul! Se întâmpla uneori ca tocmai atunci să intre în birou cineva din afara redacției, un neprevenit care, contrariat, întreba în șoaptă: — La cine strigă Roger? — La Ivașcu, i se răspundea tot șoptit, iar omul ieșea tiptil, cu mare uimire și plin de compasiune pentru directorul tratat astfel de subalternii săi. Iar directorul, la strigătele lui Roger, mai puternice decât ale sale
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Adevărului”. Fostul Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală și-l amintește ca 165 pe „un continuu scandal al adevărului.” Un fost coleg de celulă, care își amintea cum a fost izbit cu capul de treptele spălătorului de la Aiud - de gardian - reținea șoapta lui spusă la ureche de părintele Daniil: „Multe se vor zice după ce nu voi mai fi... Orice vei auzi rău despre mine să crezi, că am fost un mare păcătos!” Cunoscătorii zic despre poetul Daniil: „A fost și a rămas
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
iar noi, lungiți la pământ, cugetam... știu eu ce mai cugetam?... Știu atâta că n-a trecut un sfert de oară la mijloc, și tovarășii mei au adormit de-a binele, eu însă, deștept între toți, ascultam țârâitul grierilor, singura șoaptă în adânca tăcere a nopței, de la singurii oaspeți ce împreună cu noi sălășluiau între ruine. Gândurile mele, care se înșirau așa de bine la cântecul grierilor, începură de la o vreme a nu mai avea legătură nici înțeles, așa că pare-mi-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce i-ar folosi asta? În față tot bulevardul, cât vezi cu ochii numai fapte de viață. Acolo, nu în cărți. De fapt, cam așa este dacă e să fim realiști, dar sunt lucruri care nu trebuie spuse nici măcar în șoaptă. Mai erau și țațele satului, alte personaje, spitalagioaicele care se obișnuiseră cu atmosfera de aici. Știau cât iau doctorii șpagă, cum s-o plasezi. Cui. Că și el e surd. Doctorul. De-aia e mai omenos. Sau fraier. Pentru mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de producție în centru de lectură și bibliotecă a Depoului Regional Brăila. Aveam șase ani și-mi aduc aminte că vreme îndelungată am fost fascinată de lumea aceea cuminte, așezată și tăcută a cărților, acolo unde toți oamenii vorbeau în șoaptă și erau extrem de amabili. Și mai era ceva, ceva ce ținea doar de parfumul hârtiei tipărite, asociindu-l uneori cu cel al unei mușamale noi, abia desfăcute, proaspăt ștanțate. Am împrumutat atunci primele cărți alese cu grijă de tata, dar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
sau mai pe de lături, după cum se simțeau sau nu la ei acasă, dar toți cu ochii țintă la mămăligă, scărpinându-se de purici și de căpuși În fața focului cu limbi țâșnite din curpenii trosnind și scăpărând În noaptea cu șoapte și tălăngi obosite de umblet și de vipia unei zile Întregi de vară. Am mâncat din mămăliga răsturnată, galbenă și aburoasă cu Măriuca mea cea frumoasă, pofticioasă și cu stomac bun, cum și din mărunțișul lor de pește sărac, făcut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de suavă, mă târa de mână spre intrările din dos ale hotelului Opera, și nu fiindcă nu-i cunoșteam subsolurile, infern delec tabil al spasmurilor noastre amoroase de o clipă, răsunând de râsete și chicoteli, de gemete și oftaturi, de șoapte și țipete Înăbușite, de ritmice brusc Întrerupte - o Întreagă orchestrație veselă, exultantă, gravă a perechilor aflate aci În plin act al unei conjuncții sexuale trecătoare -, ci fiindcă mi se tăiau picioare le-naintea cutezanțelor imperioase ale acestei june copile cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am zis, așteptând cu inima cât un purice ce s-ar putea petrece cu mine, În afară de orice poftă pentru femei. Stam, prin urmare, În fotoliu și mă minunam ca un adevărat paysan du Danube al lui La Fontaine, când aud șoapte și pași mărunți pe culoar, de unde un stol vesel de fete izbucni pe ușă, săltând zglobiu și așezându-se apoi cerc dinainte-mi. Erau vreo douăzeci de fătuțe, cum le-ar spune ardelenii noștri, care mai de care mai mândre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de aur. Ce minune, aproape uitaserăm să mai respirăm, olala!... Dacă ne-am fi oprit aici ar fi fost bine. Dar Cornel avea planuri mari. Ne-a făcut semn să ne dăm jos de pe gard și ne-a explicat în șoaptă: Dacă aveți curaj să vă suiți în teiul de colo, atunci cu adevărat o să fie ceva ce n-ați visat voi vreodată!... De sus, de pe crengile pomului, poate o să avem norocul să prindem pe vreuna din fete la duș, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a auzit la noi în orășel că a și fost trimis în Uniunea Sovietică, o jumătate de an, la specializare, chiar în capitala Uniunii Sovietice. În locul lui, aici, în raionul nostru, au rămas Gârmoci și Fanache, așa zicea tata în șoaptă, cu o undă de ironie nereprimată, în locul lui - doi, unul la Partid, iar celălalt la Securitate, la un loc ăștia doi nu fac cât unul, cât Cameniță, cât de departe sunt noii stăpâni de vechiul stăpân, și în ceea ce privește brutalitatea, știința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
transportă într-o cameră cu pereți albi. Se poartă cu mine grijulii toți, parcă aș fi un vas delicat de porțelan. Câțiva medici mă examinează și apoi își dau cu părerea despre starea sănătății mele: și ei se adresează în șoaptă părinților mei, iar eu îmi dau silința să deslușesc cuvintele lor. Durerea de cap sporește, febra crește și ea, încep să delirez. Înțeleg doar frânturi din diagnosticul medicilor: grav, accident cerebral, trebuie să-l transferăm la spitalul regional, o intervenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tiptil pe vârful picioarelor, aproape ținându-și respirația, s-au îndepărtat. Când erau deja la vreo jumate de kilometru de ființa de lumină, au rupt-o la fugă gâfâind, spre Serenite. -Mamă, Doamne, ce-am descoperit! a strigat Mircea în șoaptă, dacă se poate închipui așa ceva. -Hai repede în oraș să-i anunțăm pe toți! Îți dai seama, nimeni n-o să ne creadă dacă n-o să vadă! l-a completat Biță. După o clipă de reflecție, tot el a hotărât altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ștefan și Natalia Ilașcu. La mormintele părinților, Ilie Ilașcu a fost întâmpinat de cele două surori, Aneta și Eugenia, de preot, rude, oameni ai satului. Erau prezenți ziariștii Carmen și Valentin Țigău. Fața eroului s-a făcut palidă. Spunea în șoaptă o rugăciune iar lacrimile îi curgeau pe florile ce le așeza tremurând pe morminte. A mângâiat țărâna cu palmele udate de lacrimi. Am fost, toți cei prezenți, martorii unui moment de mare durere sufletească. De la cimitir am plecat pe jos
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Brăduț Olimpiu Brătianu. Dar în ultima bancă din clasă, separat de ceilalți printr-o bancă goală, ca un ciumat, Brăduț n-a fost trimis din cauza numelui, ci pentru că era fiu de fost cârciumar. „Stai cuminte acolo - i-a zis în șoaptă tovarășul Costică Vasilescu -, și ai să vezi c-o să fie bine.“ Iar Brăduț a priceput pe loc ce a vrut să spună tovarășul. Nu c-o să-i fie bine, ci c-o să se facă bine. Directorul școlii elementare nr. 37
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o aripă nefericitul și azvârlit în autobuz și cum toată lumea a bătut din palme, ca la o victorie a deținuților în dauna paznicului, nu-i nevoie să mai povestesc. Însă la faptul că despre destin e cuminte să discutăm în șoaptă și cu teamă mă gândesc de atunci mereu. Dar nu la destinul subțire - cum îl numea din ignoranță o femeie de serviciu operată la mațe -, ci mă refer la destinul gros. Ceva mai mult decât nimic, despre un aproape nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Bătaia bronzului de miez de noapte mă-ntreabă cu misterioase șoapte, de-s pregătit la cele ce-au să vină... Mă-nvață cum să umblu în lumină acei ce-au mers în veșnica vecie. Ep. Ioan Duma Iară tu rânjind cu ură mi-ai pus curse de pierzare... Pr. Alois Done
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
câteva, ca pe niște epitafuri eterne și ca pe o floare ce aș dori să o depun, metaforic și de departe, pe mormintele unde acum dorm tăcuți și în pace: Bătaia bronzului de miez de noapte/mă-ntreabă cu misterioase șoapte,/de-s pregătit la cele ce-au să vină.../ Mă-nvață cum să umblu în lumină/acei ce-au mers în veșnica vecie.( Ep. Ioan Duma, S-a dus un an!, Viața, 1927); „Fără iubire și fără jertfă, noi nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
an, începând de la 2 noiembrie (ziua pomenirii tuturor morților), și în continuare... se vede atâta aglomerație în cimitire cu lumânări aprinse pe morminte, cu șervețele albe așternute pe morminte peste care credincioșii au depus ofrandele lor, cu rugăciuni făcute în șoaptă, sau cu glas tare în comun, cu ceremonialul și cu tămâierile binecuvântării mormintelor... De pe mormântul lui George Enescu am rupt un fir de floare, spre amintire, am pus petalele ei între filele unui carnet de buzunar ca să mai dureze, dar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
S-a dus, lăsând pe veci robia firii... Cutremure, războaie, nepăsare, Ne cântă-n versuri cântecul sfârșirii; C-aicea jos, în valea surgunirii Suntem ca barca ce plutește-n mare... Bătaia bronzului de miez de noapte Mă-ntreabă cu misterioase șoapte, De-s pregătit la cele ce-au să vină... Mă-nvață cum să umblu în lumină Acei ce-au mers în veșnica vecie, Căci pân la anul... poate?! Domnul știe! Pr. Ioan Duma Revista Viața, ianuarie 1927, p. 1 17
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
scol cu capul greu și cu corpul trudit, dar odată cu lumina soarelui îmi revine din nou voia bună și ziua întreagă muncesc și petrec cu tragere de inimă? Dar, odată cu căderea serii, liniștea din nou mă părăsește și mii de șoapte mă îmbie la lucruri neștiute, la gânduri stranii, la fapte urâte... Notițe ale lui Pierre Caietul acesta va rămâne oare pe veci neterminat?! Să nu-ți închipui că plâng din pricina unei triste realități. Plâng un vis nerealizat... În fond nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu mai încăpeau pachete transmise celor arestați preventiv, nu mai exista posibilitatea unor întâlniri inopinate în cabinetul anchetatorului, nu mai transpirau mesaje transmise prin cei puși în libertate... Aici este Neantul! Categorie filozofică. și totuși, de ici, de colea veneau șoapte și amănunte răzlețe, care se ciocneau, se alăturau și se îmbinau într-un tot din ce în ce mai închegat, alcătuind până la urmă „legenda lui Mihai Rădulescu“. și din nou mă simt neputincios să le mai așez cronologic, așa cum se prezentau atunci, și nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dacă știi de ce o faci, dacă o faci cu dragoste, cu necesitate, cu dăruire, nu se poate să dai greș. „...pe urmă, o boltă mare se va lărgi, se va adânci tot mereu, tot mereu, plină de noapte și de șoapte depărtate care nu se mai aud...“ Până când, deodată, undeva, acolo sus, va apărea scris cu litere de foc: ASTĂZI VEI FI CU MINE ÎN RAI! La 31 octombrie 1959 s-a săvârșit din viață Mihai Rădulescu. Peste 16 zile ar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
împreună cu Dona Maria fără îndoială o sfântă, o ocrotitoare a tuturor meseriilor umile din lume eu în limba română, ea în portugheză. Căutam o cameră mică, un birou mai ferit, la capăt de coridor și începeam să ne rugăm în șoaptă. Abia atunci am înțeles ce înseamnă o "biserică": a fi împreună. Atât. Și tot de atunci mă scoate din sărite anti-ecumenismul anumitor talibani ce-și spun pompos și pravoslavnic "creștin-ortodocși". Eu am trăit veritabilul ecumenism, nu cel de colocviu sau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu... un ceas, Măi ucigași cu inc-o floare, Din câți am fost, câți am ramas, Să râdem azi, cântând sub soare! Colegi, e ceas de sărbătoare, Lăsând tristetea-n amintire, Să ne-aruncam în dar o floare Și-o șoaptă caldă de iubire. Precum e datina străbuna Ce o păstrăm neîntinata, Acum, când suntem împreună Din nou, colegii de-alta dată, Să ridicăm cu toți pahare Și veselia... sa-nfloreasca, Cântând cât vom putea de tare Mulți ani, mulți ani
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile Curelaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93334]
-
vremuri trecute, Se-ntoarce mereu pe vechea cărare. Durerile-s grele și toate-s știute, Departe e însă drumul spre zare... Se-aude un dangăt, ecoul în noapte, Al vorbelor scurte, spuse de tine, Și-un tunet apare, răsare din șoapte Și clipă din urmă, vezi iat-o că vine... Zdrobit de emoții, lovit de furtună, El cade în haos și plânge în pumni; Nu poate să știe că-i clipă din urmă, Când el își chemase prietenii buni...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93332]