7,065 matches
-
Bine te-am găsit, Costache! Cum merg treburile? Bine ai venit, Dumitre! Cât despre treburi, mulțămesc lui Dumnezeu. Bine. Ai venit cu un nou transport? Aici toate îs la locul lor. Stiți doar că locul vostru nu-l ocupă nimeni. Așternutu-i primenit și buchețelele de levănțică nu lipsesc... Moș Dumitru avea plăcerea lui. Așternutul să amiroase a levănțică, ca acasă...Asta o știa crâșmărița... de la bărbatul ei, care a făcut armata la cavalerie cu moș Dumitru. Costache, băiete! Stii tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pălit și ceva în moalele capului? Uite aici ce cucui am”...Eu mi-am tras plapoma pe cap, pentru că abia mă țineam să nu izbucnesc în râs. El de colo... „Eu îs amețit de cap și tu stai lungită în așternut ca mireasa în noaptea nunții.” „Nu-i nici un cutremur, omule! Eu mă scărpinam și te-am atins din greșeală cu genunchiul.” „Da’ unde te scărpinai tu de dai cu piciorul ca calul la stănoagă?” „Ei! Unde mă scărpinam? Mă scărpinam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a luptat cu luleaua lui până a început să fumege. Cei din jur îl urmăreau cum urmărește pisica vrăbiile. Doar-doar a relua povestea. El însă privea undeva nedefinit și pufăia din lulea, zâmbind unui gând...In liniștea care s-a așternut, vocea ușor voalată de fum a lui Pâcu a pornit să depene povestea. Până la urmă, Surcică o plecat la târg după fimeie. Soarele abia și-o arătat ochii de după deal și Surcică se afla deja la poarta spitalului. Dar degeaba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zis nu‐i decât fiul acestor mulțimi sănătoase și tradiționale, păstrătoare ale originilor în sânul unui neam și pe plan planetar purtătorii și veghetorii foc ului sacru încredințat lor în zilele din începuturi pentru zilele de pe urmă între care se așterne istoria cu ispitele și izbânzile și limitele ei nădăjduitoare.” * Să ne aducem aminte că în epistolarele sale - scrisoarea a 23‐a - Costache Negruzzi, care avea chiar în jurul său pilda virtuților femeiești care îl fermecaseră, opune defectelor bărbătești, calitățile sufletești femeiești
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
e mulțumit. Se bucură de ceea ce fac fiii săi. Inventatorul, ajutat de Zâna Inventica, a umplut multe foi mari cu PROIECTUL pe care l-au făcut de fapt cei 9 discutând în „Cercul magic” dar Inventatorul și Zâna l-au așternut pe hârtie ca să fie clar pentru toată lumea ce are fiecare de făcut. Pentru că nu-i de-ajuns să dai viață pădurilor de altădată și nici să le sădești pe cele viitoare. Trebuie să faci ceva ca ele să trăiască
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
fizică spunea, fiindcă tocmai aflase de pierderea sa: ,,Dumnezeu să-l odihnească in pace, pentru că nu are ce-i ierta!”. M-a bucurat ce-am auzit, dar știam că doar Domnul nu greșește. În afară de cele creștinești, evocarea sa prin amintiri așternute pe hârtie, cred că poate înseamna o prelungire a existenței în plan spiritual. Tatăl meu se înstrăinase de ai lui din copilărie, dar s-a regăsit în țara noastră, ca intelectual și ca tată de familie. Deseori ne povestea, mie
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
dar s-a regăsit în țara noastră, ca intelectual și ca tată de familie. Deseori ne povestea, mie și fratelui meu Cristel, despre întâmplările prin care trecuse în copilărie, în timpul școlilor, războiului, apoi în zilele noastre. I-am sugerat să aștearnă totul pe hârtie; parțial a făcut-o, cât l-au ținut puterile. După ce candela vieții i s-a stins, am găsit printre documentele sale vreo 18 pagini pe care le-am folosit în cartea de față, mai ales scenele din
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ape, de ploi. Ploaie, mereu ploi într-un timp ce nu știe să-și mai numere anii. Ploaia ce curge lin din cer, din nori, peste un pământ ce așteaptă mereu ofranda înălțimilor. Picătură cu picătură într-un timp infinit așterne oceane de apă, oceane de nori. Jos, pământ reavăn mustind a apă; sus, văzduh umplut cu aburi fini ce urcă val după val, umplând căușul avid al norilor. Este atâta pulbere, condensată strat după strat, ce umple bolta albastră a
ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
ne alimenteze peste veacuri spiritul de stăpân în jurul arcului carpatic. Dictonului „De unde venim, cine suntem și încotro ne îndreptăm”, Ion Muscalul, prin opera sa vastă, de inspirație istorică, îi răspunde din documente cu înfățișarea unor timpuri-plămadă, cu exponenții lor, și așterne pe hârtie fapte mărețe de domni și domnițe, de sfetnici și căpitani de oaste, mulți dintre aceștia intrați în conștiința noastră ca niște legende nemuritoare, glosând pe realități apuse și imaginând realități sociale, transferând istoria în literatură - după cum observă în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
realitate, am constata că aseară, la „Hanul cercetașului”, s-a scris deja Începutul acestei „Enciclopedii”. ― Da, domnule profesor. S-a scris doar... prima literă. ― Adică s-a aruncat doar o picătură de apă Într-un ocean... Liniștea care s-a așternut pentru o vreme le-a dat posibilitatea celor doi să revină la realitate. La treburile care Îi așteptau. Te-aș ruga ca Înainte de a pleca acasă să trecem pe la pacientul pe care l-am operat astăzi dimineață. ― Vă Însoțesc, domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de toată frumusețea. Era o mică cometă. Îți aduci aminte ce s-a Întâmplat atunci? ― Ne-am... Ne-am sărutat pentru prima oară, iubitule - a răspuns Maria, Întorcându-se cu fața spre Gruia, cu vădită așteptare... Târziu, când liniștea se așternea pe aleile parcului, Maria l-a Întrebat: ― Cum te simți, iubitule? Ți-ai mai revenit din starea de tensiune În care erai când ai venit acasă? ― Vârful aisbergului s-a topit, scumpo, dar a rămas baza, care este Încă mare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
grupuri se afla un tânăr înalt, grațios, diferit de toți cei din încăpere. Ei aveau barbă. El era proaspăt ras. A văzut-o și a încetat să asculte ceea ce spunea unul din însoțitorii săi, atât de vizibil că s-a așternut tăcerea. Tăcerea vorbea de la sine grupului. După mai bine de un minut, bărbații din camera plină s-au întors spre ea, privind-o fix, așteptându-și comandantul să vorbească. Și Lydia aștepta, examinându-l rapid. Czinczar nu era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
se prefacă a nu da atenție acestui fapt. - În schimb - spuse ea - te va plăti în metale prețioase și bijuterii, la un preț rezonabil, pe care să-l indici chiar tu. După ce termină, respiră adânc. Pe chipul conducătorului barbar se așternu o expresie gânditoare. - Am auzit - spuse -, de experiențele lordului Clane cu așa-numitele - ezită - metale ale zeului din Linn. Povești foarte curioase, câteva dintre ele; și îndată ce mă voi fi eliberat de sarcinile militare, intenționez să examinez acest laborator cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Czinczar trimise un mesager la Meewan. La trei jumătate Meewan veni rânjind cu gura până la urechi. Era urmat de sclavul linnean care purta lectica. În scaun, legat de mâini și de picioare, se afla lordul conducător al Linn-ului. S-a așternut o liniște deplină în momentul în care sclavii au pus jos lectica apoi s-au retras. Clane îl cercetă pe conducătorul barbar cu un interes vădit. Opinia lui lady Lydia, despre barbar, îl impresionă mai mult decât i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
și orice îndoială s-a risipit. Dintre toți cei prezenți acolo am fost singurul purtător al numelui Maynard, în afară de răposata mea bunică. După aceea, am discutat cu avocatul familiei și am devenit proprietarul formal al tuturor bunurilor. Apoi, m-am așternut pe treabă, ca să mă asigur că tatăl meu avea să se nască. Pentru un bărbat care știa sigur că această căsătorie urma să aibă loc, Marietta era, totuși, o fată surprinzător de greu de abordat. Mai avea un admirator, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
Tare i-aș mai spune: renunță la armura asta de cavaler. Fii Sancho. E mai confortabil, zău. Alege-ți ceva. Ezit între pălăriuța roșie Johny Răducanu și... Aleg bereta SUA. Tot mi-am suit în cap lașul literar. Cum îți așterni, așa dormi. Cu varianta, cum scrii, așa dormi: în liniște ori ba. Îmi trag bereta pe-o parte. Mă analizează din poziția prea-drept, prea-dreaptă. Nu mă simt prea grozav cînd îmi aranjează/ corijează din ochi maxilarul. Cînd brațul întins înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în stare gravă de uzură a organismului. A vrut ca eu să rămân cu imaginea lui de om integru, de fost sportiv, de om pe care te puteai baza oricând și puteai apela la rezolvarea unor probleme. Doliul s-a așternut pe str. Grației nr. 2 din Brăila, la fereastra străjuită de un castan monumental, mai ales în perioada de maximă înflorire. Adio, Grigore! Adio, scump și neprețuit coleg și prieten de nădejde, însumând optzeci de ani această prietenie și colegialitate
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o menire. Toate își au rostul lor în desfășurarea vieții întregului Univers, indiferent de regn. Priveam la zarzărul care, prin rodnicia lui deosebită, a fost poate cel mai eficient pom fructifer. Sub el a început de două zile să se aștearnă un covor moale și colorat de frunze, ca prim semnal al toamnei. El a fost primul care a înmugurit și a înflorit și a rodit primul, pentru că acum... tot el dă primul semnal de repaus, de hibernare. Nu-i așa că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a factorilor responsabili copilul acumulează sentimente, idei și fapte din careși va făuri viitorul, adică ziua de mâine. De această primă fază a vieții se leagă viața omului și viața naturii - întărind acel proverb obișnuit la noi: „Cum îți vei așterne, așa vei dormi”, respectiv, așa vei trăi. Al doilea anotimp în succesiunea periodică este vara, când datorită acumulărilor cantitative din perioada precedentă are menirea de a finaliza procesele favorabile ce sporesc bogăția de peste vară, concretizată în fel și fel de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acea economie subterană, în stare să mineze însăși ființa statului nostru. Pe zi ce trece, prin noile dezvăluiri se va ajunge oare la vârfurile politice implicate direct ori indirect? Poate, dar nu-mi vine să cred că nu se va așterne tăcerea cea mai desăvârșită peste această pecingine ce se întinde pe fața țării, deși Președintele Băsescu afirmă cu tărie că justiția își va face datoria. M-aș bucura dacă s-ar finaliza în scopul afirmat de Președintele țării. Mass-media difuzează
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
își dădu cu ruj roșu-aprins pe buze înainte de a începe relatarea... Lovit în continuare de picăturile mari, corpul neînsuflețit al agentului imobiliar aștepta să fie introdus în sacul de plastic...” Privi display-ul. Reciti cu rapiditate rândurile pe care le așternuse furios. Avea senzația că nu sunt așa de proaste precum preconizase - extraordinar, domnule, vrei să scrii bine și iese prost, vrei să scrii prost și iese bine, are gust de fiere și meseria asta a scrisului, de-aia se apucă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mintea la contribuție, poate că mintea are nevoie de o lungă pauză de relaxare. O binevenită pauză în care să lâncezească, nederanjată de vreo idee absurdă. Deschizi laptopul, te gândești la ceva sau nu te gândești la nimic, cuvintele se aștern singure în pagina word-ului, nici de corectură nu este nevoie, fiindcă romanul care se scrie singur are grijă de toate. Am atins un ideal scriitoricesc, pot să spun asta? - Poți să spui ce vrei. Nu te oprește nimeni. Dar asta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe jumătate închiși. Nu se întrebă la ce putea mediata un Magician într-o zi cu ploaie torențială, în schimb îi veni în minte un alt gând. Și știu chiar în acel moment că pe pagina albă a wordului se așterneau deja cuvintele, unul după altul... Râse și ridică pumnul în aer: - Ploaie tembelă, poate că dacă nu erai tu nu se întâmpla nimic! Se trânti pe burtă și își cufundă fața în apa care mustea și îneca firele de iarbă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
obraji de sticlă, își spuse, începând să se dezmeticească, partea cea mai bună dintre toate este că astfel de obraji nu vor face niciodată riduri, în ciuda timpului scurs. Încercă să se ridice din pat și observă surprins noroiul uscat care așternuse flori de pământ pe lenjerie. Lucia nu era. Ar fi putut să schimbe cearceafurile astea, totuși, mormăi. Dar cu siguranță că nu a vrut să mă trezească, hai să apreciem delicatețea ei... Brusc, își aduse aminte de coșmarurile nopții. Cactuși
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care trăiește prin bunăvoința unui procesor Intel, beneficiind de memorie consistentă DDR 3 sau cum o mai fi, și de un harddisk cu o capacitate de 500 giga, se petrec în ultima vreme tot felul de lucruri inexplicabile, cuvintele se aștern singure în formatul A4, justify, Times New Roman, font 14, imaginația interferează tragic cu realitatea, personajele evadează din documentul word și din windows, vorbesc, spun glume, au emoții paradoxale, transpiră, fac dragoste, se plimbă pe străzi și sunt lovite de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]