6,860 matches
-
Mauriac a caracterizat-o pe autoare: cea mai admirabilă inteligență de femeie pe care o cunosc, Max Jacob a considerat-o un mare scriitor. Șerban Cioculescu a fost convins că Martha Bibescu a cucerit prin frumusețea, inteligența și talentul numeroase admirații. Amintim principalele lucrări ale Marthei Bibescu: Alexandr Asiatique (Alexandru cel Mare), 1912, Marie Walewska, Katia (semnate cu pseudonimul Lucile Decaux), Isvor, Le Pays des Saules / Isvor, Țara Sălciilor, 1923, Le perroquet vert / Papagalul verde, 1924, Cathérine-Paris, 1927, Le destin du
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
et les poétes / Confesorul și poeții (corespondență), 1970, Echanges avec Paul Claudel / Corespondență cu P.Claudel, 1972, Images d'épinal / Imagini de album, Jurnal politic (1939-1941) ș.a. Spirituală și plină de vervă, frumoasă, inteligentă și fermecătoare, Martha Bibescu a trezit admirația bărbaților, regi, prinți, diplomați, oameni de cultură, și invidia femeilor. Având relații multiple și acces în cele mai înalte cercuri ale societății românești și europene, a fost elogiată în presa contemporană ei, a fost și blamată, considerată agentă de informații
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
culturale deosebite, a strălucit în saloane exclusiviste, la baluri și recepții, la evenimente mondene elevate în București, Paris, Berlin, Londra. Sociabilă și fermecătoare a cunoscut și a intrat în relații cu regi, prinți, diplomați, celebrități artistice cărora le-a trezit admirația și, unora, pasiunea. Spre exemplu, la primul bal, în 1908, a dansat cu principele moștenitor Ferdinand care a flatat-o cu complimente, stârnind gelozia principesei Maria. O relație specială a avut cu fiul lui Wilhelm al II-lea, kronprinzul Frederik
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fost sfătuită să-și deschidă propriul cabaret. A fost invitată și în România, în două rânduri, la București, la Teatrul Cărăbuș, și la Festivalul Cerbul de Aur de la Brașov, în 1970. Succesul răsunător ca actriță, dansatoare și cântăreață a atras admirația reginei Angliei, generalului De Gaulle, președintelui Cubei, Fidel Castro, dictatorului italian, Benitto Mussolini, prietenia prințesei Grace Kelly de Monaco. În 1935 s-a întors în SUA unde nu a avut succesul asemănător celui din Franța. A divorțat de Willi Baker
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ulterior președinte al Argentinei. Un film celebru, având-o în rolul Evitei pe starul american Madonna, cu o interpretare remarcabilă, a readus imaginea celei de a doua soții a președintelui Argentinei Juan Domingo Perón în memoria contemporanilor, trezind mai mult admirație și compasiune decât ură și dispreț. În 1955 guvernul Perón a căzut în urma insurecției ofițerilor militari cu vederi democratice. Ex- președintele Argentinei a stat aproape două decenii în exil unde, în 1961 s-a recăsătorit a doua oară cu Maria
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a fost atras de lumea hipodromului, circului, teatrului, ducând o viață boemă prin cafenele, cabarete și bordeluri. A participat cu operele sale la expoziții comune și personale, a scandalizat, ca și ceilalți artiști contemporani, din cauza sfidării artei academice, a trezit admirația celor ce simțeau și înțelegeau noul curent. Afișele pentru deschiderea cabaretului Moulin Rouge și pentru alte evenimente au uimit, au trezit admirație și au intrigat deopotrivă, unele fiind etichetate drept pornografice. Trăind în lumea "colorată" a circului, a cabaretului, Henri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
la expoziții comune și personale, a scandalizat, ca și ceilalți artiști contemporani, din cauza sfidării artei academice, a trezit admirația celor ce simțeau și înțelegeau noul curent. Afișele pentru deschiderea cabaretului Moulin Rouge și pentru alte evenimente au uimit, au trezit admirație și au intrigat deopotrivă, unele fiind etichetate drept pornografice. Trăind în lumea "colorată" a circului, a cabaretului, Henri de Toulouse Lautrec a exprimat prin imagini grafice și picturale atmosfera acestor medii. Scenele cu caii sunt adevărate capodopere și astăzi, cunoașterea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de la ea în care îl anunța că a plecat cu un domn, cu siguranță bogat, Dupré. Thaïs Anatole France, Thaïs Scriitorul și criticul Anatole France (1844- 1924) s-a remarcat în opera lăsată posterității prin ironie fină, scepticism rafinat, erudiție, admirație față de valorile antichității. Principalele lucrări care i-au adus faima sunt: Crima lui Sylvestre Bonard, Ospătăria "La regina Pédauque", Insula pinguinilor, Crainquebille, Zeilor le este sete, Revolta îngerilor, tetralogia Istoria contemporană ș.a. Aprecierea calității activității literare a fost încununată de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prima oară și-a simțit trupul unit cu sufletul. Cei doi vorbeau ca și cum ar fi făcut dragoste. Din portretul pe care i l-a realizat pictorul, Maria și-a văzut cele trei fațete: de fată ingenuă care privește bărbații cu admirație, de femeie fatală care seduce, de mamă înțelegătoare care îi ascultă pe bărbați și îi sfătuiește. Comparativ cu experiențele anterioare, Maria se simțea, în sfârșit, dorită și iubită. Vorbea despre orice cu iubitul ei pictor, despre experiențele ei, despre istoria
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Scopul său: catharsisul / 112 7.2. Evenimentul patetic / 115 7.3. Un personaj îndepărtat de umanitatea medie / 118 7.4. Relațiile de alianță / 119 7.5. Greșeala tragică / 122 7.6. Refuzul recunoașterii / 125 7.7. Un nou resort tragic: admirația față de virtute / 126 7.8. Părinții Bisericii și teatrul / 128 Capitolul III Revoluția dramei / 135 1. Lope de Vega și precursorii dramei / 135 1.1. Respectarea unității de acțiune / 137 1.2. Amestecul genurilor / 139 1.3. Adaptarea piesei la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lăudat-o? Am remarcat, zise el. Dar avem oare dreptate să aplaudăm, am întrebat eu, când vedem un bărbat căruia am refuza, ce spun eu, căruia ne-am rușina să-i semănăm, și când în loc să simțim dezgust, simțim plăcere și admirație?" (605d-e) " Dacă tu consideri că partea sufletului nostru pe care acum câtva timp încercam să ne-o calmăm forțat când eram noi înșine nefericiți, căreia îi este sete de lacrimi, care ar vrea să se lase în voia suspinelor și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Corneille, ca și Aristotel, acordă o mare importanță acestei "bunătăți" a trăsăturilor de comportament pe care numeroși teoreticieni ai clasicismului o interpretează în mod eronat sau o trec sub tăcere. Un asemenea tratament al "comportamentului" dovedește, din partea amândurora, o egală admirație pentru o înaltă virtute sau pentru marea crimă. El nu este compatibil decât cu verosimilul extraordinar spre care merge preferința lor. Astfel de personaje, ieșite din comun, nu ar putea intra într-o acțiune condusă de verosimilul obișnuit. 4.3
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cei care-l ascultă să fie surprinși, nici fără să le spună cauza: căci trebuie presupus totdeauna că acela care face un Aparteu, vorbește numai cu gândurile lui și nu vorbește tare. Poetul trebuie deci să acorde timp pentru o Admirație, pentru o Exclamație, și pentru orice alt sentiment asemănător care pune o persoană în situația de a putea rămâne câteva momente fără să spună nimic și fără să asculte nimic; iar în aceste momente, va putea plasa câteva cuvinte, sau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în momentul în care ordonă crima, că nu va putea supraviețui acestui omor. Strigătul ei, când află moartea lui Pyrrhus, dovedește imensitatea disperării sale în fața actului ireparabil pe care chiar ea l-a înfăptuit. 7.7. Un nou resort tragic: admirația față de virtute Corneille și Racine nu adoptă același punct de vedere în cazul personajului complet virtuos pe care Aristotel îl exclude din universul tragic. Pentru Racine, un asemenea caz nu este acceptabil. De aceea, în Ifigenia, s-a îndepărtat de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dacă Corneille se distanțează aici de Aristotel, asta rezultă din faptul că tragedia corneliană exaltă măreția omului, în timp ce tragedia greacă, ca și cea a lui Racine, deploră neputința umană. De aceea, Corneille încearcă să înlocuiască teama cu alte pasiuni, ca admirația virtuții, deschizând astfel calea dramei burgheze. " În admirația față de virtutea sa, scrie el în Examen la Nicomède, găsesc o modalitate de a purifica pasiunile, de care nu a vorbit Aristotel, și care este poate mai sigură decât aceea pe care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rezultă din faptul că tragedia corneliană exaltă măreția omului, în timp ce tragedia greacă, ca și cea a lui Racine, deploră neputința umană. De aceea, Corneille încearcă să înlocuiască teama cu alte pasiuni, ca admirația virtuții, deschizând astfel calea dramei burgheze. " În admirația față de virtutea sa, scrie el în Examen la Nicomède, găsesc o modalitate de a purifica pasiunile, de care nu a vorbit Aristotel, și care este poate mai sigură decât aceea pe care o prescrie pentru tragedie prin mijlocirea milei și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
elibereze teatrul de canoanele antice și să-l adapteze gustului publicului din vremea lui. Regulile nu pot fi imuabile. În fața neoplatonicienilor care afirmă veșnicia Frumosului, el îi subliniază relativitatea. Tirso de Molina, moștenitor direct al lui Lope, dovedește o mare admirație pentru acest autor care, abandonând tradiția, a permis comediei să fie "mai frumoasă și mai interesantă (mas hermosa y entretenida)" decât era în teatrul Anticilor. Lope, ca mai târziu Molière, dorește să placă tuturor categoriilor de public, poporului (el vulgo
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Sur la scène en un jour renferme des années, Là souvent le héros d'un spectacle grossier, Enfant au premier acte, est barbon au dernier"10. (cap. 3, v. 38-41) Unii autori din secolul al XVIII-lea, deși plini de admirație față de rodnicia operei sale, nu pot accepta insolenta libertate pe care o afișează el cu privire la reguli. Voltaire, deși îi recunoaște un geniu comparabil celui al lui Shakespeare, îl consideră un barbar. Marmontel îi face elogiul în articolul Comedia din Enciclopedia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
frumos firesc; îndrăznesc să afirm că vei fi mai tragică"." Voltaire, pentru care ea a creat în Electra rolul-titlu, a fost uluit de îndrăzneala ei. El a exclamat, după cum povestește puțin mai încolo Marmontel, scăldat în lacrimi și plin de admirație: Acest lucru nu-i creat de mine, ci de ea; ea și-a creat rolul." Un nou tip de joc se năștea datorită ei pe scenele franceze 33. În afara faptului că drama burgheză nu se putea mulțumi cu un joc
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
intrigi, construite făcând abstracție de reguli, sunt mult mai complicate decât cele ale lui Corneille. Conștient, fără a dori să o mărturisească explicit, de contradicția în care s-a închis, el îi sfătuiește pe germani în cele din urmă, în ciuda admirației sale vii recunoscute față de Shakespeare, să imite mai curând teatrul lui Diderot. El este convins că estetica lui scenică corespunde mai bine gusturilor și preocupărilor germanilor timpului său decât opera lui Shakespeare, încă foarte ancorată în universul feudal. 3.2
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
păcii, germanii se confruntă cu problema crucială a demobilizării. Printre acești militari aflați deodată fără ocupație există și firi violente, dar și ofițeri merituoși ruinați, precum Comandantul Tellheim. Goethe, care nu-și precupețește elogiile pentru această piesă, îi subliniază cu admirație noutatea. "Piesa aceasta, scrie el, este produsul cel mai adevărat al Războiului de Șapte ani, ea are un conținut național perfect reprezentativ pentru Germania de Nord, este prima operă teatrală scoasă din viață, dintr-un eveniment important, specific timpului nostru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceea ce este stoic este antiteatral, și mila noastră este totdeauna direct proporțională cu suferința pe care o manifestă personajul care ne interesează. Este adevărat că, văzându-l cum își suportă nefericirea plin de măreție, îi vom admira nobelețea sufletească, însă admirația este un sentiment rece și uimirea pasivă exclude orice pasiune mai caldă, ca și orice imagine distinctă a obiectului ei." (Capitolul 1) În ciuda acestei poziții afișate fără ambiguitate, Lessing aduce și el pe scenă două personaje stoice. În Emilia Galotti
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
contrasens. Artaud descifra drept "semne cosmice" și "gesturi evocând puteri superioare" elemente dintr-un spectacol care erau expresii concrete, litere teatrale specifice dintr-un alfabet de semne înțeles în mod universal de balinezi." Această critică nu alterează cu nimic imensa admirație a lui Grotowski față de Artaud, cu care împărtășește aceeași concepție sacră despre artă și despre actor. "Dar în descrierea sa, scrie el, atinge ceva esențial, despre care nu este instruit în întregime. Este lecția adevărată despre teatrul sacru, fie că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se arată deosebit de sever față de naturalism, ale cărui excese le-a putut măsura lucrând la Teatrul de Artă din Moscova 39, în calitate de colaborator al lui Stanislavski, mai mare decât el cu unsprezece ani, pentru care, de altfel, are o mare admirație. Realismul decorurilor, costumelor și machiajului slăbește, după părerea lui, drama, a cărei forță poetică rezidă mai ales în compoziția ritmică. Reprezentația realistă, captând atenția spectatorului asupra unor detalii neînsemnate, îl face să piardă din vedere esențialul și lungește inutil durata
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
domină scena engleză începând din 1741. Actor, director de teatru și autor, el se distinge în marile roluri din Shakespeare, al cărui text original îl dezvăluie parțial, grație adaptărilor. Cu ocazia celor doi ani petrecuți în Franța, suscită o vie admirație, în special pe cea a lui Diderot, care îl citează în nenumărate rânduri. 35 Evariste Gherardi, Le Théâtre italien, Paris, Société des Textes Français modernes, 1994. Această culegere de cincizeci și cinci de comedii într-un act sau în trei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]