15,786 matches
-
Comunist). încă înainte de luarea puterii, Lenin* consideră intelectualitatea ca pe o categorie mic-burgheză, oscilând între difuzarea ideilor clasei dominante și adoptarea unui comportament revoltat. El nu încetează să stigmatizeze „instabilitatea” și „individualismul” acestor intelectuali, dar consideră că cei care se alătură partidului revoluționar, acceptându-i disciplina, abandodând ideile și valorile burgheze, renunțând la „rămășițele” vechii gândiri, pot contribui la trezirea conștiinței de clasă a proletariatului și trebuie deci să lupte pe „frontul” ideologic și cultural. Literatura „realist-socialistă” a dezvoltat din belșug
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lecturii unor scrieri populiste ca Ce-i de făcut? a lui Cernîșerski, un militant socialist înclinat în continuare către studiu. Fondator al primei biblioteci muncitorești din Bulgaria, membru al Uniunii Tipografilor din Sofia, el intră, în 1902, în Partidul Social-Democrat, alăturându-se aripii stângi a acestuia. în 1904, el este unul dintre fondatorii Uniunii Sindicale Generale a cărei conducere o și preia, în 1909. Ales deputat în 1913, el este secretar al grupului parlamentar socialist și consilier municipal la Sofia. Favorabil
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
problema statului de drept, adică a capacității statului de a garanta funcționarea autonomă a sferelor economică și socială. După 1989-1991, fostele democrații populare*, cele trei state baltice și Slovenia se orientează înspre economia de piață și democrație, pentru a se alătura finalmente Uniunii Europene (UE) care le susține și la care aderă între 2004 și 2007. în anumite ex-republici sovietice, asistăm în schimb la reafirmarea puterii vechilor elite și la menținerea lor la conducere, datorită susținerii fostelor poliții politice, dominației lor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
statale și periferiile regionale arată în ce măsură, chiar și în ultima perioadă dinaintea aderării la UE, forța motrice a transformărilor postcomuniste este suveranitatea națională a statelor respective. Această concluzie este valabilă și pentru statele care n-au nicio șansă să se alăture UE într-un viitor apropiat sau îndepărtat. Dacă ele n-au fost reținute în trenul integrării, aceasta pentru că nu și-au fundamentat în suficientă măsură transformările pe existența unui stat de drept, care rămâne baza primordială a UE. EGALITARISM Plasând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al diverselor grupuri troțkiste sau maoiste* - care vor recurge și ele, la rândul lor, la epurări și excluderi -, fie în cel al socialismului tradițional -: în aprilie 1923, Frossard creează o Uniune Social-Comunistă și un ziar, L’Egalitî, înainte de a se alătura SFIO. Sunt și unii care aleg să revină în sindicalism, ca Pierre Monatte, dezgustat de „corporalizarea” PC, de „mentalitatea de cazarmă” și de „apucăturile de subofițer”. Alții, în sfârșit, își publică memoriile sau, mai rar, își aduc contribuția la istoria
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acțiune pe baza antifascismului, care se concretizează prin retrageri reciproce ale unor candidați la cel de-al doilea tur al alegerilor, în favoarea candidatului cel mai bine plasat. Trecând peste consemnul IC, pe 24 octombrie, Thorez invită Partidul Radical să se alăture celor două partide muncitorești, în sânul unui „Front popular al libertății, al muncii și al păcii”. PCF promite să integreze în programul său revendicările funcționarilor, ale lucrătorilor din administrație și ale micilor comercianți amenințați cu încorporarea, aduși astfel alături de proletariat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
republicile organizează, după modelul centrului, vânătoare de „naționaliști burghezi”, de spioni și de sabotori. Totuși, zelul agenților NKVD va fi prost răsplătit: cea mai mare parte dintre ei vor fi lichidați la rândul lor, iar călăii vor merge să se alăture victimelor în gropile comune. Cele trei orientări ale Marii Terori Ordinele operaționale ale NKVD vor puncta cele paisprezece luni ale Marii Terori, de pe 30 iulie 1937 până pe 1 noiembrie 1938. Ele vizează trei mari categorii de „dușmani ai poporului”: grupuri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Santiago Carrillo, basculează în tabăra comunistă. în iulie 1936, sub amenințarea iminentă a războiului civil, este creat Partidul Socialist Unificat din Catalonia, prima fuziune dintre socialiști și comuniști adunați acum în sânul aceluiași partid. în Franța, CGTU comunistă se alătură Confederației Generale a Muncii reformiste în martie 1936, reformiștii fiind majoritari în conducere, dar PCF și SFIO își păstrează totala independență. Totuși, calea unității inaugurată în 1936 prefigurează procesele de unificare forțată a socialiștilor cu comuniștii, înfăptuite după 1945 în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și ia parte la războiul civil*. în 1921, partidul îl trimite să facă studii secundare într-un institut tehnic de pe Don. în 1924, devenit secretar al unui comitet raional de partid, este tentat de opoziția troțkistă, apoi însă i se alătură lui Stalin*; reperat de Lazar Kaganovici, pe atunci prim-secretar al partidului în Ucraina, el este însărcinat, în 1926, cu problemele organizatorice ale partidului ucrainian. în 1929, Hrușciov ajunge la Moscova, iar în mai 1930 este cooptat în echipa lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de pe vremea primului război de partizani împotriva ocupației japoneze din 1910. Pe adevăratul său nume Kim Song Ju, el se trage, dinspre mamă, dintr-o familie de penticostali și și-a urmat părinții în Manciuria, în 1925, înainte de a se alătura, în 1933, unei gherile comuniste chineze. încorporat în 1941 în Armata Roșie*, căpitan în 1945, el este trimis în nordul Coreei, ocupate până la cea de-a 38-a paralelă de către URSS*. După ce-i elimină sau și-i subordonează pe liderii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
încolțește pe trădător, apoi îl contrânge să fugă, în septembrie 1971. Numai că, de data aceasta și-a supraevaluat forțele: descoperind cât de mult îl ura Lin Biao, înțelegând că nu mai are nici el mult până când să i se „alăture lui Marx*”, Mao se îmbolnăvește grav și este mai-mai să moară la începutul anului 1972. într-o zvâcnire de orgoliu, își revine și este chiar în stare să primească vizita președintelui american Nixon, în februarie. Dar un resort intim s-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și Roberto Michels, apar atât în partidele-state - nomenclatura care se desprinde de birocrație* -, cât și în partidele comuniste de opoziție. Corpul permanenților se detașează de restul militanților și încearcă să evite o întoarcere în lumea producției. Acestor permanenți li se alătură responsabilii organizațiilor de masă (sindicate etc.) care dau adesea o mână de ajutor la acțiunile partidului. Aparițiile publice masive întăresc impresia de număr și, pentru celelalte forțe politice, sentimentul omniprezenței comuniștilor. Dacă prima generație comunistă a anilor 1920, provenită din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și înzestrat cu un real prestigiu cultural. Naștere, clandestinitate și stalinizare PCI este mezinul partidelor comuniste europene. în ianuarie 1921, un sfert dintre delegații Partidului socialist italian (PCI) - caracterizat prin intransigența-i revoluționară și refuzul apărării naționale - hotărăște să se alăture Internaționalei Comuniste* (IC). Noul partid se naște într-un context dificil, dacă nu chiar ostil. Marile mișcări sociale din 1920 - greve muncitorești, cu ocupare de uzine și instaurare de consilii muncitorești, și ocupări ale unor terenuri de către țărani - au eșuat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
European de 40 aleși din 15 partide active în 10 țări. Noile formațiuni reprezentate sunt: DIKKI (Grecia), Liga Comunistă Revoluționară și Lupta Muncitorească (Franța), PDS (Germania), PC din Portugalia și Italia și Socialistisch Partij (Olanda). în 2001-2002, 8 deputați se alătură GUE/NGL, care devine cel de-a patrulea grup din Parlament. în 2003, după intrarea în Uniune a 10 noi state membre, 2 deputați ciprioți, 3 cehi, 1 leton și 1 slovac intră în grup. în timpul alegerilor europene din iunie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PC albanez și grec intră în lupta armată, urmate de PC belgian și cehoslovac, apoi de PC bulgar. Pentru a arăta calea, IC face apel la două categorii specifice: vechi luptători din Brigăzile internaționale și tinerii, cărora li s-au alăturat în Franța comuniștii străini organizați în Mâna de lucru imigrată (MOI). Or, chiar și acești militanți convinși și disciplinați au tulburări de conștiință; unii se întreabă: „și dacă aș omorî un fost comunist german?” Alții cer să aibă ca ținte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
voință de a regla conturi de la care nu a abdicat niciodată. De la Iosif la Stalin Mama sa visează pentru el reușita socială. Iosif intră, așadar, în 1894, la seminarul din Tiflis, unde este un elev bun. Dar în 1897, se alătură unui cerc de studiu al marxismului* și începe să se arate rebel și provocator. în 1899, refuză să se prezinte la examene și este exclus din seminar, a cărui formație, totuși, îl va marca pentru toată viața, după cum o dovedește
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reprezintă cu seceră și ciocan, alegere ratificată de Congresul Sovietelor din iulie 1918, chiar dacă există alte reprezentări: un ciocan și o coasă sau un plug. Alt însemn major, steaua roșie în cinci colțuri, devine simbolul Armatei Roșii*, înainte de a se alătura, în 1924, secerei și ciocanului, pe drapelul oficial al URSS. Această stea va fi, de altfel, reutilizată în anii 1970 de terorismul* european - Fracțiunea Armata Roșie germană, Brigăzile Roșii italiene sau Acțiunea Directă din Franța. Altă inovație - globul terestru, care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin urmare, foarte prizat de iconografia Internaționalei Comuniste* sau de cea a Federației Sindicale Mondiale. După 1945, alte partide* sau partide-stat* completează panoplia simbolică. Unele democrații populare* își adaugă spice de grâu. Dorind să aducă un omagiu truditorilor intelectuali, RDG alătură un compas la dipticul tradițional; PC albanez proletarizează și militarizează simbolistica, integrându-i cazmaua și pușca. Se impun și alte semne, cum sunt pumnul ridicat al trupelor de șoc ale PC german sau floarea pasiunii (pasionaria ori passiflora) în timpul războiului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Germania sau în SUA, numai minoritățile i se raliază, adeseori atrase de vreo figură marcantă. în Anglia, muncitorul autodidact Tom Mann, activist sindical de la vârsta de șaisprezece ani, fondează o opoziție comunistă față de conducătorii TUC, opoziție căreia i se alătură Harry Pollitt, viitor secretar general al PC din Marea Britanie. în SUA, sindicalistul Earl Browder va deveni secretarul general al PC american. în Spania, conducătorii Confederației Naționale a Muncii (CNM), conduși de Angel Pestana, aderă la ISR; după efectuarea, în 1920
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
zdruncină profund lumea comunistă, prefigurându-i prăbușirea finală din 1989-1991. După ce numărase până la 214 milioane de „sindicaliști obligatorii”, FSM se prăbușește după dispariția URSS, păstrând în rândurile sale sindicatele cubaneze. Cât privește confederațiile conduse de comuniști, ca CGM, ele se alătură Confederației Europene a Sindicatelor, apoi, în 2006, aderă la Confederația Sindicală Internațională, moștenitoare a FSI. SISTEM CONCENTRAȚIONAR ARHIPELAGURILE GULAG Noțiunea de lagăr destinat internării civililor apare în 1896, în Cuba, când armata spaniolă inaugurează „reconcentrarea” populației rurale pentru a izola
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Stasi deținea recordul de control polițienesc, cu 91 015 salariați, adică 1 cekist la 180 de locuitori - în URSS, raportul nefiind decât de 1 la 595. Acesta este, de altminteri, unul dintre succesele poliției politice: o fracțiune din populație se alătură represiunii împotriva societății. Informatorii - inclusiv copii - sunt recrutați în funcție de utilitatea lor operațională. Formele de colaborare sunt multiple, la fel și motivațiile. Unii i se dedau sub constrângere, alții prin aderare la ideologie; alții, în sfârșit - o parte din ce în ce mai mare - sunt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care combină lupta armată cu acțiunea politică. Moartea lui Franco, instaurarea democrației, autonomia acordată în 1979 Țării Bascilor spaniole slăbesc cele două ramuri ale ETA, care își multiplică atentatele, sperând că represiunea îi va determina pe basci să li se alăture. ETA a fost susținută de regimurile comuniste europene, care furnizau arme, explozibili și finanțări, a căror epuizare, după 1989, a făcut ca mișcarea să-și intensifice practicile criminale (impozit revoluționar, răpire, racket, hold-up, traficuri diverse). Antrenarea combatanților săi a avut
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de țărani din Croația, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, urmează studii primare, apoi devine muncitor metalurg la Zagreb și aderă la mișcarea sindicală și socialistă. încorporat în 1914, este făcut prizonier de ruși, în 1915. Evadând în 1917, se alătură bolșevicilor* și participă la războiul civil* din Rusia. Reîntors în Croația, aderă la PC iugoslav (PCI), militează în sindicate, în rândul cărora devine membru permanent, apoi este numit de Internaționala Comunistă * (IC) secretar al partidului la Zagreb, cu misiunea de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
TROȚKI Lev Davidovici Bronstein s-a născut în Ucraina, în 1879, într-o familie bogată de fermieri evrei; elev sclipitor, scapă de incidența lui numerus clausus care afectează evreii* din Rusia și se înscrie la Universitatea din Sankt-Petersburg, unde se alătură unui grup de revoluționari. Arestat, doi ani mai târziu, trimis în surghiun în Siberia, evadează în 1902 și ajunge în Marea Britanie, sub pseudonimul de Troțki. Cu ocazia Congresului al II-lea al PMSDR, care marchează, în 1903, separația dintre bolșevici
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se poate transforma în revoluție socialistă. Instalat în Austria, apoi în Franța, condamnă războiul din 1914, fără a opta pentru defetismul revoluționar propovăduit de Lenin, și participă la Conferința de la Zimmerwald, în 1915. Revenit în Rusia în mai 1917, se alătură bolșevicilor. Președinte al Sovietului din Petrograd, însărcinat cu conducerea militară a loviturii de stat bolșevice din 7 noiembrie 1917, este unul din principalii protagoniști ai Revoluției din Octombrie*. Comisar al Poporului pentru Afaceri Externe și unul din negociatorii Tratatului de la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]