12,606 matches
-
Isus trebuia să învieze din morți. 10. Apoi, ucenicii s-au întors acasă. 11. Dar Maria ședea afară lîngă mormînt, și plîngea. Pe cînd plîngea, s-a plecat să se uite în mormînt. 12. Și a văzut doi îngeri în alb, șezînd în locul unde fusese culcat trupul lui Isus: unul la cap și altul la picioare. 13. "Femeie", i-au zis ei, "pentru ce plîngi?" Ea le-a răspuns: Pentru că au luat pe Domnul meu, și nu știu unde L-au pus." 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
tine“. Am luat-o pe Nuferilor în jos și-am mers împreună până la Ateneu. Ningea des și mărunt. Acolo, în parcul din fața Ateneului, cu statuia lui Eminescu acoperită de zăpadă, am stat de vorbă. Totul în jur era strălucitor de alb. Mi-a spus că i-e frică, e disperată. Că se simte urmărită („Am fost implicată la Brașov, în ’87...“). Că nu poate vorbi cu nimeni decât în spații deschise. Apela la vechea noastră prie tenie ca să-i caut o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
spre rușinea mea, mi-au găsit destule abateri de la regu lile ortografice, ortoepice, de punctuație și chiar de circulație (în povestea în care se umblă cu volanul pe dreapta)... Last but not least, mulțumesc Editurii Huma nitas pentru cecul în alb cu care mă creditează în continuare.
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț, și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine. 4. Totuși, ai în Sardes cîteva nume care nu și-au mînjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici. 5. Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui." 6. Cine are urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
scăzute. De fapt, mai corect spus ar fi: a fost o iarnă frumoasă, bogată, etc., pentru că primăvara bate la ușă. E 27 februarie 198... Din sat, va pleca curând spre orașul din apropiere o mașină nouă nouță, o Dacie 1310, Alb 40. Foștii prieteni din copilărie: Ion Dimofte, Gheorghe Gh. Petrea, Constantin Paraschiv și Paul Alexandrescu se pregătesc să facă o călătorie de probă și, poate, și de plăcere, cu autoturismul lui Dimofte. Fălos, proprietarul se așează la volan și, în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cum un aparat complet nou, cu piese japoneze, poate să facă asemenea figură nedorită. Deodată, toți patru simt o puternică zdruncinătură, ca aceea a unui cutremur de multe grade pe scara Richter. Privesc în jur mirați și speriați totodată. Dacia Alb 40 nou nouță a nimerit, nimeni nu știe cum, între doi pomi. E făcută zob și, oare, cum naiba?, e-ntoarsă iarăși către sat, cu toate că direcția ei de mers fusese alta. Un singur lucru i-a rămas bun. Chiar în stare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tovarășa Udrea în doi timpi și trei mișcări. Prafu’ și pulberea s-alege de ele!... “Bine, dar, dincolo de acest aspect al problemei?” “Ei, chestia e că s-ar fi scos niște miișoare, și-n scripte s-ar afla, negru pe alb, <<îngrădirea școlii>>” “Atunci? Că gardul ăsta e așa de când eram eu elev al acestui liceu, adică de peste treizeci de ani” “Se pare că cineva și-a luat o parte a leului mult mai mare decât ar fi trebuit și, de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Negrul se întronează pretutindeni, rece și apăsător, obsedant și nemilos, abisal... ... “Totu-i alb, pe câmp, pe dealuri...” De ce oare mi-o fi venit în mite tocmai acest vers? Poate pentru că el reflectă un adevăr instantaneu? De unde infuzia asta de alb? Încerc să înțeleg ce s-a putut întâmpla, unde mă aflu. Îmi rotesc, mai întâi, ochii peste tot, încerc, pe urmă, să-mi schimb poziția corpului, spre a putea cerceta mai bine cele din jur. E clar că mă aflu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
acest loc . Pe plajă nu era absolut nimeni și a mâncat liniștit pâine cu măsline , friptură picantă și nu a văzut țipenie de om . După amiază a mers pe jos până la vilă , în spatele căreia a descoperit o bisericuță spoită în alb . Pe fereastra fumurie a văzut un sfeșnic fără lumânări , o cruce aurită agățată în perete . Apoi s-a întors pe plajă, lăsându-se în voia solitudinii. Privea cerul, se bucura de căldura nisipului fierbinte și deodată avu sentimentul că nu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Tu și eu Elena Marin Alexe Prin ploaie sau vânt m-agăț de pământ cu gânduri ce dor în tainic fior Ma-ntorc înapoi prin noi amândoi stă dorul demult m-opresc să-l ascult Tu stai răbdător pe albul de nor eu ard în văpăi privind ochii Tăi Pribeagă ades port gând necules firesc și uman s-ajung la liman Aud cum mă chemi cu dor de prin vremi și-n inima mea coboară o stea
Tu ?i eu by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83381_a_84706]
-
știe de ce, dar încearcă să-l prindă pe picior greșit. Nu-i rămâne decât să răspundă și să-și păstreze calmul. Îl întreabă unde locuiește. El arată spre toate tâmpeniile alea medicale, spre toată lumea care aleargă de colo-colo, îmbrăcată în alb. N-ar fi normal ca ei să-i spună lui? Ei modifică întrebarea: Știe care e adresa lui de-acasă? Mark Schluter, Sherman 6737, Kearney, Nebraska. Prezent la datorie. E sigur?, ei de colo. Cât de siguri ar vrea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asigurându-se că nu-l înșală. —Ești sigură? Ești sută la sută sigură? N-am zis nimic înainte? Eram cumva deprimat? Pentru că uite ce cred eu. Era ceva pe drum, în fața mea. Țin minte că era ceva pe drum. Ceva alb. Poate mașina aia care venea din față și mi-a tăiat calea. Dar de fapt putea să fie și, știi tu, cel care m-a găsit, cel care a scris biletul, care mi-a schimbat viața. Pentru că poate că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Pot să citez? „Sigure și garantate pe veci.“ „Moștenitori sau urmași.“ „Nelimitat“. Asta înseamnă pentru totdeauna. Adică o grămadă de timp, frățică. Legea căcăcioasă a pământului. Și ei zic că eu delirez? Toată țara delirează! Aici nu există nici măcar un alb care să dețină vreo proprietate în mod legal, și mă includ și pe mine. Așa ar trebui să joci la faza asta. Ia-ți avocații și aliază-te cu niște indieni din rezervație. În mod normal poți să faci curățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și cumplit: — Mă... lepădătură... neagră... blestemată! răsună glasul gros, Încordat, cleios, Înecat de pornirea ucigașă. Te-nvăț eu minte... - trosc! cartilajul nasului lat și negru trosnește și se sfărîmă sub lovitură - ... dacă un negru blestemat Îndrăznește să-ntoarcă vorba unui alb! Trosc! O lovitură stîngace și distrugătoare se abate peste gura care se transformă brusc Într-o masă sîngerie, din care negrul, cu ochii țintă la licărul oțelului, scuipă automat fărîme de dinți. — O să-i zdrobesc creierii blestemați... cioroiul dracului... Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
praful auriu al ovăzului ce curge pe un tobogan uriaș, ca un șuvoi nesfîrșit, și este Încărcat În saci și stivuit, alcătuind metereze impresionante de la un capăt la celălalt al magaziei. În alte puncte de pe dig, construcții geometrice de provizii: albul dur, imaculat, al lăzilor de lemn Încărcate cu hrană și muniții de toate soiurile - mărfuri ambalate În cutii metalice, carne, fasole, fructe deshidratate, muniții pentru arme mici - stive de merinde pentru viață și moarte azvîrlite neîncetat În burta flămîndă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
familiare și pline de amintiri specifică trenului - acel uriaș ansamblu simfonic monoton, care este de fapt muzica tăcerii și a veșniciei. Furat de farmecul luminii vrăjite și al timpului, tînărul rămase o vreme cu ochii țintă la fantasticul piesaj În alb și negru ce gonea pe lîngă ei, măreț și ciudat, sub strălucirea fantomatică a lunii. În cele din urmă se ridică, ieși pe culoar, Închise cu grijă ușa În urma lui și porni spre capătul trenului străbătînd vagon după vagon, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prin gînd că mi le-a scos În cale providența tocmai ca să le citesc, și ce crezi că găsesc, chiar hotărîrea de divorț, de Maggie Efird, am văzut-o cu ochii mei, am citit-o cu ochii mei, negru pe alb! Ei, și-am așteptat să vină acasă, vezi bine, cu scrisorile-n mînă, și i-am zis: „Uite, am dat peste niște scrisori vechi În timp ce făceam curat azi În sertarul biroului tău. Îți trebuie?“ N-am mai zis nimic, Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ni se întâmplă nouă, tuturor. Asta înseamnă că arborii sunt ființe vii. Primăvara, Ana își pune cireșe la urechi, vara poartă pe cap o pălărie albă, un fel de floare cu multe petale. Rochia ei e albă, pălăria e albă - albul arată că Ana e prietenă cu toate culorile, le primește și le trimite, bucuroasă, în lume, că e sinceră, cinstită, că nu minte, că iubește Dreptatea și Adevărul. Ana e o jurnalistă adevărată. E mereu acolo unde se întâmplă ceva
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cu potopul de lumină. Intensitatea ei era mult prea mare pentru posibilitățile de vedere ale lui Gosseyn. Oricum, înregistra câteva fragmente de informații. Se părea că lumina venea de la pereții camerei. Cei doi bărbați, de înălțime medie, erau îmbrăcați în alb - sau cel puțin așa părea în acele momente de extremă durată. Pereții păreau mai închiși puțin la culoare decât hainele, dar oricum, răspândeau lumină: și păreau să se afle la distanță. Ca prin vis, în confuzia aceea își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
aproape alergând, Gosseyn profită de ocazie pentru a arunca o privire însoțitorului său. Profilul lui Breemeg, serios, concentrat, avea același nas ascuțit, puțin cam mare, pe care-l văzuse și la ceilalți, culoarea pielii era cam la fel cu a albului ochilor de pe pământ, dar ceva era puțin deosebit: poate că era prea albă, aproape lipsită de sânge. Claia de păr auriu de pe cap părea să fie comună pentru o parte dintre oamenii de aici, ceilalți având părul castaniu, ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
paie și ochelari în mînă, cu porți prin care erau transportate bărcile, cu debarcadere și, ancorate de ele, pontoane, invizibile din locul în care stăteam eu, legănîndu-se pe apă clubul construit din beton și lemn, vopsit an de an cu alb, lebădă cu penaj nou, atît de frumos, atît de elegant, atît de inaccesibil. Apartenența la club nu era un lucru imposibil pentru noi, cei de pe cealaltă parte a rîului, ci, pur și simplu, era ceva la care nu aspirasem niciodată
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în oraș, și am privit decorul nefamiliar care se întindea pe această porțiune de țărm. Am plutit în derivă, cu barca și în gîndurile noastre. Nu tare departe de club, înspre oraș, se afla un hotel mare. Era văruit cu alb și-și împingea cu mîndrie balcoanele deasupra apei. Cele mai joase terase stăteau în apă pînă la genunchi, propretărește. L-am depășit leneș. Am simțit o mișcare ciudată în barcă. Cînd am privit în jur, am văzut că David se
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nu puteam judeca limpede dacă sprintul intermediar ajutase. Eram din nou în linie cu echipa cu rame portocalii, dar oare sprintul nostru o avea doar pe aceasta drept referință sau chiar avansaserăm un pic? Da, cîștigasem un pic, bărbații în alb, unul dintre ei deja puțin chel, nu închiseseră golul și acum păreau să fi rămas mult în urmă, iar tempo-ul lor să coboare. Dar rama capului de pasăre prindea acum apa foarte aproape de a mea. M-am uitat la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și că, prin urmare, cel mai potrivit ar fi să-și împartă conținutul; domnul Rigaut zice că normal și cinstit ar fi ca banii să apuce calea pultului de la bar și să capete chipul concret al vinului roșu, al celui alb, al aperitivului pe nume Kir, al băuturii aceleia rare cu gust de vară amazoniană Mandarin-curaçao, apoi alta pe nume Picon-grenadine, diabolo-mentă, rom alb, rachiu de drojdie, totul împănat finalmente cu o cafea filtru, tare și dătătoare de energii. Boemienii în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ca să facă față problemelor. Viitorul eșec al dreptei în alegeri Respingerea globală a politicii este viitoarea ambuscada fatală a dreptei. Ce ar însemna, până la urmă, ca fost votant al dreptei, să decizi să nu mergi la vot? Sau să votezi alb? Neprezentarea la vot este ca și cum ai vota PSD. Aud tot mai des în Timișoara această decizie de refuz de a merge în cabina de vot sau de a vota alb. Constat că politicienilor nu le pasă, iar dacă se îngrijorează
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]