10,371 matches
-
devotat trup și suflet ție, care ești o femeie extrem de frumoasă, iubitoare și cu totul și cu totul deosebită și că, sincer, nu te merit. — Un răspuns destul de bun, cred, zic, încă necăjită. Acum spune-mi adevărul. — Ne vedem la altar. — Ha-ha-ha, să mori de râs, nu alta! Ei bine, tot ce vreau să-ți spun este că o să regreți amarnic clipa asta, când am să te îmbrac cu un smoching roz. — Ai dreptate, spune Luke. O să regret amarnic. Acum iartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tocmai ne-am pregăti să cântăm un duet. Cum mi-ar fi încredințat misiunea de a-i crea cea mai importantă ținută din viața ei? Ea crede în mine, chiar dacă alții nu cred. Dar, când Becky Bloomwood va păși spre altar la Hotel Plaza, îmbrăcată cu o creație Danny Kovitz, n-o să mă mai facă nimeni neglijent. Și când telefoanele vor începe să sune până când o să le ia foc priza... — Poftim? zic cu un aer tâmp. Danny... — Tu îi faci rochia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
faci? Cum a fost în Anglia? — Bine, mulțumesc de întrebare. Robyn... — Tocmai vin de la un prânz de mulțumire pe care mi l-a oferit doamna Herman Winkler la Carlton. Ce nuntă de vis! Mirele i-a făcut cadou miresei, la altar, un pui de schnautzer! Atât de drăgălaș... Se încruntă ușor. Unde naiba voiam să ajung? A, da! Ghici! Fiica și ginerele ei tocmai au plecat în Anglia în luna de miere! I-am zis, cine știe, poate dați nas în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mare. Îți trebuie doar niște suc proaspăt de portocale. Și un mic dejun adevărat. Asta le spun mereu mireselor mele: trebuie să aveți mare grijă de voi! N-are nici un rost să vă înfometați, și pe urmă să leșinați în fața altarului. Ia o brioșă. Caută ceva în geantă. — Uite! În sfârșit, îl avem! Mă uit tâmp la bucata de material argintiu cu ape, din mâna ei. — Ce-i ăsta? — Materialul pentru pernuță! spune Robyn. Trimis par-avion direct din China. Cel cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de gând să porți ultima creație a tânărului domn Kovitz, am fost un pic îngrijorată. Însă trebuie să recunosc... pune mâna pe o mărgică minusculă. Sunt impresionată. Bine, mai rămâne să vedem dacă nu rămâi fără trenă în timp ce mergi spre altar. — N-o să rămân fără ea, o asigur. Am mers o jumătate de oră prin casă cu ea. Nu i-a căzut nici măcar o paietă! — O să arăți senzațional, spune Erin visătoare. Exact ca o prințesă. Și sala aia... — E absolut spectaculoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
avionul alor tăi are întârziere? — Da, am auzit. Luke se încruntă. Ai vorbit cu ei? Știu când ajung? A, curând, cred, zic vag. Nu-ți face griji, au zis că în mod sigur o să fie lângă tine când pornești spre altar. Ceea ce e perfect adevărat. Într-un fel. Luke nu știe nimic despre planurile mele. A avut prea multe pe corp ca să i le mai spun și pe ale mele. O dată în viață, eu sunt cea care face jocurile. În ultimele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
jumate de oră la mine în apartamentul de la etaj. Și cu toate astea, acum, când mă văd pe neașteptate, nu-mi vine să cred că fata cu voal sunt eu. Sunt chiar eu. În câteva clipe am să pășesc spre altarul improvizat de la Plaza. Iar patru sute de persoane îmi vor urmări fiecare mișcare. O, Doamne. O, Doamne. Ce-o fi fost în capul meu? În clipa în care văd ușile de la Terrace Room, mă apucă o panică nebună și degetele mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
plini de nerăbdare. Orga începe să cânte și simt că mă ia cu nervi de la stomac. Se întâmplă, în fine se întâmplă. Mă mărit. De-adevăratelea. Apoi începe Marșul nupțial și tati mă strânge ușor de braț și pornim spre altar. Douăzeci și doi Suntem soț și soție. Suntem soț și soție, de-adevăratelea. Mă uit la verigheta strălucitoare pe care Luke mi-a strecurat-o pe deget în biserică. Apoi privesc în jurul meu. Cortul strălucește în amurgul de vară, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să zic a lui Satan”. Vechea biserică a ars În 1864, tocmai pentru că popa cel bețiv a plecat grăbit la cârciumă de la biserică, fără să stingă lumânările, „doritor de a schimba potirul pe stacană și de-a părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se ducă la taraba crâșmei”. „[Acum] satul e sărăcit de jupânul Moisi - scrie Alecsandri - și jupânul Moisi vede fără entuziasm clădirea unei [noi] biserici, care e menită a-i smomi [= ademeni] o parte din mușterii” <endnote id="(881, pp.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe tema opoziției dintre cele două „instituții centrale” ale satului. O caricatură din epocă reprezintă cârciuma lui Ștrul, plină de țărani români beți, peste drum de biserica pustie „În Dumineca cea sfântă” : „Ștrul cel vesel, Ștrul tâlharul/ Vrea să năruie altarul,/ Și clipind șiret din pleoape,/ Și-a pus cârciuma aproape” <endnote id=" (662, p. 18)"/>. Concurența dintre biserica creștină și cârciuma evreiască nu rămâne doar la nivel calitativ, ci are și un aspect cantitativ : „Intenția iudaismului - se scria În ziarul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
șir de modificări care au vizat „Îmblânzirea” ritualului : de la sacrificarea celui mai destoinic reprezentant al comunității la jertfirea unui om considerat a fi „de rangul doi” (infirm, prizonier, străin etc.). Ulterior - trecând prin practica sacrificiilor de animale (vezi Înlocuirea pe altar a Ifigeniei cu o căprioară și a lui Isaac cu un berbec) și prin practica ofrandelor alimentare (vezi Plutarh, Numa, XV, și Ovidiu, Fastele, III, 333) -, ritualul s-a degradat. S-a ajuns la sacrificii de simulacre și la simulacre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
90, IV, pp. 232 ș.u.)"/>. Adesea erau jertfiți străinii, tratați, de regulă, cu ostilitate (conform dictonului hospes hostis = „străinul e dușman”). Ca exemple notorii de xenocid ritual practicat În Antichitate este suficient să amintesc sacrificiile de străini aduse pe altarul zeiței Artemis, În Colhida, pe țărmul răsăritean al Mării Negre (Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, IV, 45) și jertfele practicate de suveranul egiptean Busiris, care - pentru a scăpa țara de o foamete cumplită - omora străini În temple : „Eu [= Hercules] am Învins
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ales. Și-au încetat apariția ziarele evreiești...care au fost scrise cu otravă de către străini ce au găsit un cămin la noi; care sub numiri de împrumut, cu o limbă defectuoasă au intervenit în afacerile noastre familiale și au batjocorit altarele sfinte ale sentimentelor românești. Ambasadorul Marii Britanii la București, își formase impresia că singura politică articulată de Goga este aceea a unui antisemitism violent, dar exprima încrederea că regele Carol al II-lea nu va arăta o prea mare simpatie față de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
au fost trimiși Officiului cu No.6212”. Așadar, gradul mai fentase o furtună abătută asupra sa și a lefii sale. f. Vin vechi pentru Ambulanța Română Nici nu se putea ca o zonă viticolă ca Hușul să nu dea pe altarul patriei aflate În plin „rezbel” și unele cantități din celebrele sale vinuri și prilejul se ivise, volens - nolens, În conflictul ruso-turc la care și România se făcuse parte odată cu rugămintea Marelui Duce Nicolae adresată principelui Carol I de a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
numărului combatanților, căpitanul Constantin G. Lupașcu apelase iarăși la serviciile de neprețuit ale polițiștilor cerând prin adresa nr.112/11 mai 1877 alți rezerviști. Aceștia fuseseră: „Călărașu Georgi, Gheorghi Ivan, Gurău Theodor, Zeida Șloim, Herșcovici Iosup, Leiba Herșcu, Ionescu Gheorghe, Altar Ițicu, Avram Glaștner, Gh. Nicolae, Pascal Petru, Romila Grigore, Silion Demetrie, Jenică Georgi, Vasiliu Theodor, Petru Nicolau”. Pe 17 mai, ajutorul șefului Despărțirii I-a din Huși, comisarul Iliescu, scrisese adresa nr.593 referitoare la chestiunea de mai sus spunând
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mai, ajutorul șefului Despărțirii I-a din Huși, comisarul Iliescu, scrisese adresa nr.593 referitoare la chestiunea de mai sus spunând că „...am găsit aci numai pe melițianul Grigore Romila”. Cât despre „Gheorghi Ivan, Herșcovici Iosupu, Leiba Herșcu, IOnescu Gheorghe, Altar Ițicu, Timică Gheorghe și Vasile Theodor” spusese că „...sunt În Desp. a II-a” iar „...Călărașu Gheorghe, Avram Glaștner și Silion Dimitrie, nu se știe cine sunt și nici nu se pot găsi”. Theodor Gurău, Petru Pascal, Gheorghi Nicolau și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
putea fi altcineva decât protopopul de la acea vreme sau chiar vreun emisar al episcopiei cu toate că este greu de crezut că această Înaltă față bisericească s-ar fi coborât Într-atât Încât să accepte un păhărel de „tărie” În altar sau În altă parte. Cine era protopopul? Oricine poate afla consultând „Anuarul Episcopiei Romanului și Hușiului” pe 1971, la rubrica „personal”. Mai trebuie adăugat faptul că, foarte sigur, preotul Sofianu fusese reconfirmat În funcție ceea ce Însemnase că abia se eliberase
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
iată în 2003 actualul volum, aflat sub ochii noștri. Completând lista personalităților ieșene cuprinse în volumele I - IX (1100) cu încă o sută, și noul volum constituie, în intenția sa un „omagiu pentru cei ce au slujit cu credință pe altarul culturii, științei și tehnicii ieșene, pentru întreaga activitate depusă, lăsând opere nemuritoare de o deosebită valoare...” Originar din Tecuci, județul Galați, unde a urmat cursurile Liceului Nr. 1, absolvent al Facultății de Mecanică a Academiei Tehnice Militare, colonelul inginer Ioan
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
mult. Multe dintre aceste personalități, aproape necunoscute de generațiile tinere, sunt uitate prea lesne și pe nedrept, deși au fost unele dintre cele mai mari ale vremurilor trecute. Cartea constituie un omagiu pentru cei ce au slujit cu credință pe altarul culturii, științei și tehnicii ieșene, pentru întreaga activitate depusă, lăsând opere nemuritoare, de o deosebită valoare. Este un semn de prețuire și respect pentru probitatea lor profesională clădită pe studiu, tenacitate, dăruire și înaltă morală demonstrată. Aduc respectuoase mulțumiri sponsorilor
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
în 1971. În 1979 trece pe postul de medic primar în cadrul Institutului de Sănătate publică Mihai Ciucă din Iași, Laboratorul de Fiziologie și Alimentație, până în iunie 1989, când a ieșit la pensie. În perioada celor 36 de ani slujiți pe altarul științei, 30 de ani au fost dăruiți în exclusivitate cercetării. A publicat un număr de peste 80 de lucrări științifice a căror valoare a fost apreciată de specialiști din țară și străinătate, cu ocazia diverselor consfătuiri, sesiuni de comunicări, congrese naționale
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
o atmosferă de elementaritate demnă de frații Taviani) i-am văzut consultînd niște fotografii din America : pomi în care creșteau bănuți, o ceapă atît de mare încît trebuia cărată cu roaba. I am văzut cățărîndu-se pe stînci pînă la un altar și așteptînd acolo un semn, și apoi pornind la drum într-o căruță bălăngănitoare, sub un cer ca înainte de potop. în timp ce se fotografiau pentru Lumea Nouă, cu capetele vîrîte printr-un paravan, în prelungirea unor corpuri pictate și mai bine
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aventură a clădirii unei familii chiar și la finele anului, în înghețatul decembrie. Dragostea își poate începe legitim povestea în orice lună a anului. În acest decembrie însă, am fost surprins să descopăr pe același tărâm al iubirilor mărturisite la altar în fața lui Dumnezeu, că dragostea nu este doar defectivă de anotimp, ci că ea nu cunoaște nici vârste, nici alte limite. Am învățat aceasta când am privit mireasa. Avea patruzeci și patru de ani. Iar mirele, cu nimic mai prejos
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
vă prezentăm biserica cu hramul „Sfântul Alexandru” și „Sfinții Arhangheli”. Biserica este ctitoria prințului Nicolae șuțu, ridicată în 1845 în memoria tatălui său, domnitorul Alexandru șuțu (m. 1821). Biserica este o construcție monumentală de influență clasică, compusă din trei încăperi: altar, naos și pronaos. Naosul și altarul sunt spațioase, despărțite printr-o catapeteasmă în stil baroc, bombată la mijloc, care se ridică până la boltă. în anul 1935, de ziua Cuvioasei Paraschiva, în curtea școlii de atunci, aflată în vecinătatea bisericii, Dumnezeu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Alexandru” și „Sfinții Arhangheli”. Biserica este ctitoria prințului Nicolae șuțu, ridicată în 1845 în memoria tatălui său, domnitorul Alexandru șuțu (m. 1821). Biserica este o construcție monumentală de influență clasică, compusă din trei încăperi: altar, naos și pronaos. Naosul și altarul sunt spațioase, despărțite printr-o catapeteasmă în stil baroc, bombată la mijloc, care se ridică până la boltă. în anul 1935, de ziua Cuvioasei Paraschiva, în curtea școlii de atunci, aflată în vecinătatea bisericii, Dumnezeu i s-a arătat unui copil
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îndeamnă. Tata stăruie, dar eu nu renunț la profesia aleasă. Văzând că tata nu reușește să mă convingă, preotul încearcă personal să mă hotărască. Într-o duminică de la mijlocul lui august pe când asistam la slujbă, preotul îmi face semn din altar să mă duc la el. M-a rugat să nu plec după slujbă, ci să rămân, că are să-mi comunice ceva. Știam ce avea să-mi spună, am așteptat și de la biserică până spre centrul satului unde era casa preotului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]