8,127 matches
-
asta Ți-aș da bani pentru așa ceva. Mi-am lăsat bagajul la garderobă și m-am dus direct la snack-barul hotelului, unde am mâncat șapte cârnați. Erau așa de buni, încât mi s-au umplut ochii de lacrimi în timp ce îmi alunecau grăbiți pe gât. Apoi am cumpărat o țigară cu marijuana, o capsulă cu amil-nitrit, o fiolă de cocaină și o doză de opiu de la un negrotei gras din Times Square, pe care am inhalat-o în toaleta unui discobar. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
neagră ca un păianjen și mare și știa meserie - cu fața inexpresivă, așa cum trebuia să fie. Câteva minute a dansat încet, apoi se aplecă pe jumătate peste scaunul cu spetează dreaptă. Acum una din mâini uni sânii abundenți, iar cealaltă alunecă pe paietele chiloților, strecurându-se înăuntru, unde se puse pe treabă. M-am aplecat și am șoptit în broderia urechii lui Doris: — Vezi bine sau vrei să stai în fața mea? Spune-mi ceva. Motivația ei care e? Dar a lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sunt singurul tip de aici care știe să citească? Scrie clar cu neon că ăsta e un bar pentru persoane singure. Eu sunt singur. Care-i problema? — E beat. Ăsta fusese unul dintre însingurați. — Okay, cine a spus asta? Am alunecat vioi de pe scaun. Faptă care a necesitat o a doua manevră, aceea de a mă ridica de pe jos. — Pentru numele lui Dumnezeu, a băut deja zece cocteiluri. — Uite-l... Pune-i... Dă... Am simțit câteva mâini înșfăcându-mă de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dacă îi dau destui bani. Dă rezultate bune. E o metodă excelentă. Selina și cu mine ne înțelegem perfect Problema Selinei e că înțelege. Cunoaște secolul douăzeci A avut de-a face eu orașele... Uneori, când ne culcăm împreună, discuția alunecă spre... Adeseori, în timp ce facem dragoste, vorbim despre bani. Îmi place. Îmi place discuția asta murdară. Nu pot să dorm. N-am nici o șansă. Eu nu puteam să dorm, dar Selina putea. E bună și la așa ceva, un somn desăvârșit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pragul unei clădiri neterminate de o amploare inimaginabilă și de o mărime înspăimântătoare. Sub mine, Tamisa se unduia și pulsa aidoma unui creier uman, expediind semnale, dându-și jos văl după văl, ca și cum un lichid mai greu fusese trimis să alunece pe suprafața apei, nelăsând nici urmă de îndoială că fluviile sunt ființe vii. Și ele mor. Am ținut balustrada până când mi-a trecut greața pe care am simțit-o scurgându-se prin fierul parapetului în aer. Vezi, eu provin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei s-a schimbat și mi-a spus ceva atât de teribil, de ciudat, de paralizant, încât nu mai îmi amintesc un cuvânt din ce a zis. Fielding și Autocratul și-au făcui intrarea fiecare în stilul lui. Figurile trecătorilor alunecau într-o parte în timp ce mă strecuram în taxi. * Și toate astea fără prea mult stres. Stres! Cum pot oamenii să-l suporte? Cum m-am sculat a doua zi dis-de-dimineață, m-am întins după Delicacy, acesta fiind cel mai economic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
afla păreau să fie făcute din aceleași materiale - dulciuri, șerbeturi, lichioruri. În timp ce vorbea (despre Barry, despre Rod, despre defectele coafurii lui Lady Di) își masa sânii cu antebrațele, dezmierdătoare - „ca să le păstrez forma, John“, spunea ea. De aici, conversația a alunecat spre corpul ei, despre cum de nu-i era ei deloc rușine de el. Altora putea să le fie rușine de trupurile lor, dar ei nu, nu lui Vron. „De ce mi-ar fi rușine de corpul lor, John! Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fi copiii din ziua de azi, plimbat de tatăl său într-un cărucior descoperit. Băiețelul purta ochelari cu lentile groase și ramă neagră și groasă. Ochelarii erau ieftini, așa cum era și căruciorul. Brațele slabe ale ochelarilor făceau ca aceștia să alunece de pe urechile palide ale copilului care bâjbâia după ei, după care își ridica privirile, cerând ajutorul tatălui, un bărbat de vreo treizeci de ani, slăbănog, cu păr lung și rar, cu tricou și pantaloni uzați. Pe fața copilului își pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aceasta a căzut jos. Întinzându-mă după cârpă, am răsturnat lada de gunoi. Răsucindu-mă să opresc lada de gunoi, am izbit cu genunchiul ușa deschisă a frigiderului și mi-am dat cu un borcan de murături peste picior, am alunecat pe lapte și m-am trezit pe podea cu nasul în lada de gunoi... După care am dat-o-n bară cu râșnița. I-am scos capacul prea devreme, orbindu-mă și spreind fiecare crăpătură din bucătărie. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
publicitatea gratuită și să găsesc o cale să mă împac cu Lorne. Cu aristocraticul critic de artă din el. Încă o scenă dezbrăcată. O altă scenă cu torturi. Din punctul meu de vedere, putea să iasă de sub duș și să alunece, călcând pe săpun. Iisuse, ce industrie psihopată. De fapt, nici nu e o industrie - e o conspirație, o conspirație a banilor. De asemenea, m-am gândit - și nu pentru prima dată - la sinistra adaptabilitate a noului scenariu. Acest avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
al cuvântului, vulgară cât cuprinde, creatură aparținând întru totul secolului douăzeci. Selina va fi întotdeauna autoarea din umbră a bietelor mele pornografii - micuța Selina, Selina aia... Acum stătea întinsă cu mâinile pe umerii mei, lăsându-și un sân să-mi alunece în gură. Timpul a trecut. Timpul a trecut până când lumea de afară - cea reală - a bătut la ușa următoare. „Da“, spuse ea feroce, „intră“, după care continuă pe un ton mai blând, „Șampania - o vor lăsa aici“, după care continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
De pe dinții ciobiți s-a desprins explicația peltică: — Am patruzeci și cinci de ani, Slick. * Nu au reușit să mă oprească la ușă, din cauza avântului pe care îl aveam în clipa aceea, și am țâșnit gâfâind în stradă și am alunecat, și m-am redresat, întrebându-mă în ce direcție să o rup la fugă. La colț a oprit un taxi galben și din el a coborât Doris Arthur. S-a întors cu fața spre mine și marele hotel. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ivit mătăhăloasă în ușă. — Unde e Barry? am întrebat eu. — E plecat. Aveam vocea groasă, dar la fel era și a ei. Se mișca doar falca de jos. Se mișca încet, ca și cum balamaua era supralubrefiată și ar fi putut să alunece. Își îndreptă spatele și mă privi cu alți ochi. Îți vrei banii, John? — Și cât stă? — O veșnicie. Se întoarse spre ceasul cu forme ascuțite. Cotul îi alunecă și râse fără motiv. A venit ora repetițiilor. — Pentru ce? Pentru capodopera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Se mișca încet, ca și cum balamaua era supralubrefiată și ar fi putut să alunece. Își îndreptă spatele și mă privi cu alți ochi. Îți vrei banii, John? — Și cât stă? — O veșnicie. Se întoarse spre ceasul cu forme ascuțite. Cotul îi alunecă și râse fără motiv. A venit ora repetițiilor. — Pentru ce? Pentru capodopera mea, John. — Faci repetiții? — Tu trebuie să faci repetiții, John. Ar fi trebuit să mă distribui în filmul ăla, John. Își strânse capotul. Ridică paharul, trei înghițituri, patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Depinde de carte, John, începu ea din nou. Unele cărți sunt mai adulte decât altele, John. Mai explicite. Fără ca ochii ei să-i întâlnească pe ai mei, Vron se ridică și, cu tot gâtul întins, își dezlegă părul. Capotul îi alunecă ușor de pe umeri: cu un gest explicativ sau dezvăluitor al ambelor mâini își dădu jos capotul. Sunt cărți în care oferi mai mult decât altele. — Și depinde cât de mult vrei să oferi, John. Acum îngenunche, îndreptându-și spatele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cât de mult vrei să oferi, John. Acum îngenunche, îndreptându-și spatele și i-am putut vedea tot decorul fastuos - pantofii lungi și ascuțiți, ciorapii plasă, tocul argintiu ca de revolver al chiloților, sutienul cu bretele duble. Capotul i-a alunecat de pe umeri. — Sunt cărți care se mișcă o dată cu timpul, John. Și cu toate astea, mai poți face încă artă. Își întinse spatele cu ambele mâini, ținându-și gâtul încordat și umflat. În timp ce se descheia - aripile i s-au ridicat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
John. Și cu toate astea, mai poți face încă artă. Își întinse spatele cu ambele mâini, ținându-și gâtul încordat și umflat. În timp ce se descheia - aripile i s-au ridicat pentru zbor - molateca ramă s-a desprins imediat și a alunecat pe jos, purtată de curentu-i lin. Cu unghii purpurii își mângâia sânii de parcă i-ar fi îmbălsămat cu o pomadă de o scumpete spectrală. — Dar în cele mai bune cărți, John, dezvălui arta de a te iubi pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a făcut la fel. A proiectat trei coline. Am adus pământ cu buldozerele. Cine conducea toate lucrările? El. Aveam acolo și niște gâște care veneau să-și facă nevoile peste tot. M-am certat cu Sergiu vreo trei-patru zile. Tocmai alunecasem pe o mizerie de-a gâștelor și era să mi rup gâtul. Am făcut un scandal monstru și am spus că nu se mai poate așa. I-am dat un ultimatum: ori gâștele, ori eu! Îmi răspunde: „Gâștele.“ Am crezut
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
-o! Trebuia să o facă, fiindcă între voi se ivise Femeia cu părul roșu; cu părul roșu și cu sânii mici, mici, de puberă, cu umeri largi; cu degetele lungi și subțiri, terminate cu unghii arcuite, ca niște gheare. Sidef alunecând pe brațul tău gol, pe trupul dezgolit, prin părul tău, ca un pieptene. Ea știe de Femeia solară și se teme. I-ai vorbit despre himera ta și nu a râs; mereu îți spune să-i povestești despre EA. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lui cât și din partea celor care nu avuseseră grijă ca legea să dispară atunci când ar fi trebuit. Gândurile care-i traversau vertiginos prin minte, se lichefiară apoi brusc, transformându-i-se în broboane mari de sudoare care începură să-i alunece copios pe tâmple și pe frunte. Încercă să se împotrivească sentimentului de nesiguranță care îi urca odată cu sângele prin vene amestecându-se chinuit. Inutil. Era sfârșitul. Și-l închipuise în multe forme dar niciodată așa. Simți că nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
determinară să reflecteze. El privea căsătoria ca pasul cel mai important din viața oamenilor, ca pe cea mai importantă instituție care trebuie tratată cu respect, seriozitate și mai ales cu devoțiune. Tocmai când își potrivea cravata în oglindă, ochii îi alunecară pe coperta unei cărți terminată cu o săptămână în urmă. Era vorba de „Thaïs” de Anatole France. O carte mare în toate ale ei, dar el rămăsese mai ales cu un fragment plin de substanță ce-l urmărea ca o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
un repetent de două ori cât mine, Puică Ion, pe care, chipurile, trebuia să-l aduc pe calea cea bună. Puică ăsta era un tembel ce nu s-a văzut. La o lecție de citire cu fai moasa bătrânică ce alunecă iarna pe-o pojghiță de gheață și copiii o ajută să se ridice, Puică citise „...și bă-trâ-nica a-lu-ne-că pe o ploșniță...“ Era dezastru. El a văzut primul IDR-ul meu, la vreo două zile după ce ni-l făcuseră. Cu al
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în aerul înghețat. Se făcuse teribil de frig, și totuși nu ne-am grăbit către poarta de la intrare. Am rămas acolo, lângă mașină, pri vind spre cerul acela luminos și magic, spre cosmosul acela curbat peste lumea cu desăvârșire întunecată. Alunecau acolo sloiuri și ghețari de lumină, se sfă râmau acolo, deasupra noastră. Am cinat frugal, un pudding împărțit la repe zeală, tuturor, de o bucătăreasă năucă, și-am fost călăuziți apoi către vastele noastre apartamente. Pentru prima dată nu folosesc
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
seringi pline de amărăciunea pustiului. Zâmbetul care te dă afară din ființă. — Unde e profesorul Carara? a mai apucat să Îngaime și s-a făcut livid la față, iar perlele spălăcite ale ochilor i s-au Întunecat și i-au alunecat ușor, ca două boabe de strugure, În cupa ascunsă a pleoapelor, și au rămas să Îi privească pe ceilalți doar bulgării albi, Înzăpeziți, de mort, ai omului tânăr care era Vasile Moare. Vezi că leșină! a strigat Puiu Nistea Îngrozit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ținându-se de mână au ieșit În asfințitul de iunie, fără să stingă nici o lumină, fiindcă lumina nu exista În afara lor nicăieri. Mergeau pe străzile desfundate pe care oamenii serioși le pregătiseră pentru ei, pentru viitorul lor, mergeau În tăcere, alunecau din timp departe, unde credeau că le e locul, În vis. Tremurând i-a sărutat mâna cu recunoștință și a luat-o la fugă, iar ea a râs Încântată și l-a privit Îndepărtându-se, cu o nesfârșită Înțelegere și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]