28,520 matches
-
și, după ce anunță în discursul inaugural de rector desființarea Facultății de Teologie, suprimarea jurământului ritual și transformarea cursurilor obligatorii în cursuri facultative, - declară că "opera de armonie se va face fără Dumnezeu și fără rege" S-au publicat prea puține amănunte despre viața de student a lui Salazar. Dar, din puținul pe care-l avem astăzi la îndemînă, nu e greu să reconstituim acei ani hotărâtori, 1910-1915, pe care i-a petrecut învățînd, meditând și pregătindu-se pentru profesorat. Pentru că nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
omului, de desăvârșire morală a lui și de îmbunătățire a condițiilor sale sociale trebuie făcută, și aceasta înainte de a aștepta împăcarea familiei portugheze, refacerea unității politice a națiunii. Și începe această operă prin C.A.D.C. Se cunosc prea puține amănunte despre eventualele legături pe care le-a avut Salazar, ca student și mai târziu ca profesor, cu mișcarea integralistă. Nu încape îndoială că, până la crearea "Centrului Catolic" și polemica dintre integraliști și monarhiștii constituționaliști, Salazar se simțea foarte aproape de mișcarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vechi căzuseră de la sine prin moartea generalului Rocadas. Astfel se explică lungul interval scurs între cele două mișcări militare, 18 aprilie 1925 și 28 mai 1926. În a doua jumătate a lunii mai revoluția e pregătită până în cele mai mici amănunte. Lipsea numai șeful, numele prestigios care trebuia să însuflețească de la un capăt la altul al țării mișcarea de reânnoire morală, eroul care trebuia să asigure reușita fulgerătoare a insurecției armate. La Lisabona, complotul era organizat de comandantul de marină Cabeçadas
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
arestat de guvernamentali lângă Braga, să i se citească telegramele - fiecare din ele anunțând o nouă garnizoană revoltată - la Statul Major al coloanei guvernamentale și să fie interogat de către un ofițer naiv, căruia Correia Marques îi strecoară, în mare taină, amănuntul că generalul Gomes da Costa dispune de multă artilerie și că se pregătește să atace înainte de a fi atacat el de către guvernamentali. Toate aceste știri, erau, firește, inventate. Gomes da Costa n-avea artilerie și navea de loc intenția să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Lucian de Castro (1927); Rocha Martins, Joao Franco e o seu tempo (Lisboa, fără dată); Joaquim Leitao, Don Carlos o desventaroso (Porto, 1908); Argus (Fernando de Sousa), A maçoneria em Portugal (Paris, ed. Ligue anti-maçonnique, fără dată, lucrare plină de amănunte, cuprinzând lista tuturor lojilor portugheze; același autor catolic a mai publicat sub pseudonimul Nemo: A doutrina maçonica (Lisboa, 1901); Borges Grainha, História da maçoneria em Portugal (L. 1913); Archer de Lima, Magalhaes Lima e a sua obra (L. .1911); Da
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Cabral. Conferințele lui Salazar, cf. Luiz Ferreira, op. cit. CAPITOLUL XI Pentru tot ceea ce a premers loviturii de la 28 mai și pentru istoria acesteia, cf. Oscar Paxeco, Os que arrancaram em 28 de maio (Lisboa, 1937; cuprinde 12 convorbiri, pline de amănunte interesante, cu o parte din cei ce au colaborat la organizarea și triumful mișcării); Leopoldo Nunes, A ditodura militar. Dois anos de historia politica contemporanea (Lisboa, 1928); Aranando d'Aguiar, op. cit. Colecția ziarului Novidades pe anii 1925-1927, unde se găsesc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
faunului. Vorbi îndelung, povestind despre călătoria sa cu Eudoxiu, despre discuția pe care o avuseseră cu Atila, despre acordurile încheiate între acesta și capul Bagaudiei. Apoi continuă, povestind despre atrocitățile comise de huni și de aliații lor, cu mai multe amănunte decât cele istorisite în fața lui Flavius Etius. înfierbântat de cele ce istorisea, făcea mereu câțiva pași, ba încoace, ba încolo. Sebastianus fu izbit de elocvența sa și constată că ea părea să atingă inima ascultătorilor săi, pe ale căror chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu pot să-ți spun. — Și câți oameni are cu el, Magister militum? Fiindcă aici hunii sunt cu zecile de mii. Unii spun o sută de mii, alții chiar de două ori pe atât. Sebastianus preferă să nu intre în amănunte: — Armata lui Etius e suficient de mare ca să-i respingă, nu-ți fie teamă. Cum merg treburile aici? Rutilius ridică din umeri. — Rău. Cât se poate de rău. Ăia - făcu un semn cu policele către celălalt mal al râului - atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dubritius, ce stătea nemișcat la un pas în spatele său, cu brațele încrucișate - îl cunoaște de ani de zile și o să-i poată ajuta pe oamenii tăi să-l descopere. îi povesti mai departe, fără să se lungească și fără multe amănunte, despre misiunea pe care i-o încredințase Flavius Etius, despre separarea ce apăruse în sânul Bagaudiei și despre implicarea lui Ambarrus în susținerea armatei romane; în fine, ceru îngăduința episcopului pentru a-i da cuvântul lui Dubritius, care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mâncare, știi? Coaste de miel, da. Și povestește-ne cum a fost cu voi, ceilalți? Și ce are de gând să facă Etius acum? Așezați în jurul focului, mâncară, băură și vorbiră până ce lumina soarelui începu să se stingă. Sebastianus află amănunte despre moartea eroică a lui Metronius și fu surprins și emoționat să constate cu câtă admirație îl pomeneau toți. La rândul său, el le povsti cele câteva lucruri pe care le cunoștea despre mersul confuz al bătăliei, căutând să minimalizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i urmeze gestul mâinii. Stătea în picioare ca o stană de piatră și mintea îi era aproape la fel de încremenită. Ascultase fascinat scurta istorie a grupului de amazoane, cu un sentiment al irealului. Căci povestea nu explica nimic. Nu metodele sau amănuntele modului în care fusese adus aici contau. Ci de ce? Observă ochii plăcuți care zâmbeau către el amuzați. Jefferson Dayles spuse încet: - Este posibil să doriți să relatați ziariștilor sau autorităților ceea ce vi s-a întâmplat. Kay, dă-i domnului Craig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ornamentele ieșite în relief. Era tulburător că o putea judeca cu atâta răceală. Dar și mai uimitor era că nici măcar nu se ostenea să-i analizeze povestea. Era o versiune plauzibilă. Trebuia să admită asta. Explica realmente o mulțime de amănunte pe care ei nu știau că el le cunoaște, ca de pildă faptul că oameni bogați, ca Peter Yerd și John Nesbitt, se aflau în spatele problemei lui. Nici măcar, hotărî Craig, nu putea spune că Anrella juca prost. Plânsese la momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
era îmbrăcat ca să poată ieși afară. Fereastra a fost greu de deschis. Dedesubt găsi un grilaj metalic și o scară îngustă. Coborî în lumea stranie a nopții. Sufla un vânt înghețat, dar el încă păstra cu sine căldura patului, așa că amănuntul nu păru important. Picioarele goale începură să-l doară când atinse pământul, de la asperitățile pe care călca. Dar el o ținu înainte, încruntat, până ce ajunse la o suprafață tare și netedă. Îi atraseră atenția două lumini aflate la distanță, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
doar mașina. Vreau să fim în stare să putem fugi, dacă suntem nevoiți. Craig trecu de el și privi cu curiozitate la motorul deschis. Cu ochii minții vizualiză întreaga mașină, întâi ca pe un întreg, apoi fiecare funcție separat, în amănunt. Era o analiză fulgerătoare. Apoi spuse încet: - Ce s-ar întâmpla, Haines, dacă toată puterea bateriei ar fi descărcată într-o sutime de miliardime de secundă? - Hm! făcu Haines, absent. Asta nu se poate. - S-ar putea, zise Craig, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
timid, căutându-și mirat la piept cruciulița. Ptiu! Prost să fii, noroc să ai! strigă unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem să ne povestești cu amănunte cum a fost, mucosule! Mucosul încercă să bâiguie ceva, dar femeia, după ce își puse cruciulița la gât, îl luă de mână și îl traversă toată cârciuma, mai mult trăgându-l după ea. Urcară apoi în tăcere scara de lemn, urmăriți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
important Cutia cu bătrâni 253 este să fim angajați în căutarea lui, să dăm sens existenței noastre. Comisionarul îmi pare, pe ansamblu, o bucată mai bine "legată", mai persuasivă structural decât Arhivarul, care înfățișează de multe ori o aglomerare de amănunte și procedee împrumutate din "glosarele" literaturii ocultiste (specialitatea autorului), în dauna altor mijloace narative. însă ceea ce constituie "dorul", tentația irepresibilă a lui Andrei Oișteanu, pe care o pot împărtăși pe deplin și "profanii" în domeniu, reprezentând în același timp miza
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de care nu se sătura niciodată. Era vorba, se înțelege, de un moșneag, de o babă, de două fete. Bucuriile și indignările ei erau exact aceleași în fiecare seară, deși știa micul roman atât de bine, că, de câte ori schimbam vreun amănunt ca s-o încerc, mă corecta cu toată candoarea. Alteori ne jucam de-a ascunsul. Aci tehnica era complicată. Stând "de vorbă", la un moment oarecare băgam de seamă că e cuprinsă de o neliniște. Înțelegeam: voia să se ascundă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în chipul cel mai natural. Anume, sau cedând întîmplător unei asociații de idei, mi-a vorbit, învăluit și scurt, despre divorțul ei. Mi-a spus că a știut încă de la început că are să se despartă. Nu a intrat în nici un amănunt și, se înțelege, n-am întrebat-o nimic. Patern și grav, am sfătuit-o să se căsătorească, sprijinind îndemnul cu argumente burgheze insipide. Întâi a tăcut. La insistențele mele stupide și nedelicat repetate, a răspuns: "Poate". Sfatul acesta dezinteresat făcea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Iar promisă fără iubire este o ipoteză absurdă pentru o femeie liberă, bogată și cu concepția ei de viață. Acel "poate" era unicul răspuns serios și sincer pe care putea să-l dea. Din vorbele ei, important peste măsură e amănuntul că știa c-o să se despartă când s-a măritat. Atunci de ce s-a măritat? Ori mi-a spus un neadevăr? Dar ce interes avea să-mi spună un astfel de neadevăr, care nici nu o pune în lumina cea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Câștigând dragostea unei femei de douăzeci de ani, Emil Codrescu, eroul cărții, e măcinat totuși de incertitudini, suspectând și analizând orice gest al partenerei pentru a descoperi sensuri acolo unde nu sunt. Când i se pare că a sesizat un amănunt care anterior îi scăpase, el are un fel de satisfacție, o adevărată bucurie a durerii. Miezul spiritual al operei fiind rezolvarea atitudinii față de femeie, scrierea reprezintă în fond o continuare logică a ideilor expuse anterior în Privind viața. E greu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se mențină permanent. Este o repetată, fără accente dramatice, încercare de a urca în vârful pomului iubirii, dar anticiparea decepției, teama de femeie și de sine însuși îl dezarmează. Pentru ca încercarea să reia de nenumărate ori, mereu însă inventând alte amănunte ale perceperii voluptuoase a iubirii, ale complexului erotic. Îndrăgostitul nu suportă, la un moment dat, ideea dragostei împărțite cu alții. Într-un pasaj amintește de tortura geloziei, deși știe ca "nu urmăresc nimic, că nu trebuie să urmăresc. Că nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dimitriu (alias Calistrat Hogaș) e într-o debordantă vervă. Naratorul e zgârcit în notații. Ceea ce consemnează despre Adela ni se pare suficient pentru desemnarea stării ei de spirit. La plecarea bătrânului "un bărbat de vreo 60 de ani" - și acest amănunt biografic respectă realitatea: într-adevăr, Hogaș, născut în 1848, era mai în vârstă cu "vreo" 20 de ani decât Ibrăileanu - Adela "strigă că e înamorată de el, că are să-i facă portretul din memorie...". Deci Adela și pictează "din memorie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
departe? a strigat el. Ah, atunci e de zece mii de ori mai bun decât mine. Nici nu poate fi vorba de o asemuire între noi. Kao nu e preocupat decât de mecanismul spiritual. Căutând să surprindă esențialul, el uită de amănuntele mărunte; concentrat pe însușirile lăuntrice, le pierde din vedere pe cele exterioare. Vede numai ceea ce vrea să vadă, și nu vede ceea ce nu-l interesează să vadă. Se uită la ceea ce trebuie să se uite și omite ceea ce nu merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să ți-o iert niciodată dacă n-ai să te duci. Vorbesc serios. Mama și tata nu se pot deplasa până aici. În plus, Franny are pojar. Apropo, ai ascultat-o la radio săptămâna trecută? A povestit cu lux de amănunte cum obișnuia ea să zboare prin apartament când avea patru ani și se întâmpla să nu fie nimeni acasă. Noul prezentator e mai slab decât Grant - dacă așa ceva e cu putință - și mai slab chiar decât Sullivan, cel de pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
niciodată pe Muriel, i-am tăiat vorba. — Mă rog, atunci poți să mă crezi pe cuvânt. (Doamna Silsburn a ciocănit impresionant fotografia cu degetul arătător.) Copilul ăsta e dublura perfectă a lui Muriel la aceeași vârstă. Până în cel mai mic amănunt. Whisky-ul se înălța în mine în mod constant, așa încât nu am putut percepe această informație în totalitatea ei și, cu atât mai puțin, să-mi dau seama de posibilele implicații. M-am întors - cu un mers puțin prea țeapăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]