9,447 matches
-
îndrăgostit> peste măsură de vin. De ce? - întreabă acesta. Pentru că sângele dumitale se evaporă înainte de a-l analiza.” (Ioan Dan) “Ești un bețiv infect! Pardon, alcoolul dezinfectează!!!” (A. Poch) Unui băutor “Te-ai văitat cumplit aseară Că ți-i gura cam amară. De la ficat, spune-un vecin. Fii serios, de la Pelin!” (C.I. Florescu) “Amicul (medic) la mansardă Adeseori face de gardă. Ieri l-am văzut pe bulevard, Dar nu de gardă, ci de... gard.” (Aurelian Ghelase) “Doctorul i-a spus odată Să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că până și în Cotnar apă toarnă, s-a îndemnat a șugui: Să-mi fie cu iertăciune, înalt-prea-sfințite, dar am temei a crede că astăzi, Doamne iartă-mă, ai uitat ce scrie în sfintele scripturi! Și ce anume? Vai și amar de-aceia ce amestecă vinul cu apă! N-ai întors foaia Muzicescule, că mai zice. Ce să mai zică? Numai atâta Gavrile: „și-l vând pre el!” Iată-l pe boemul Păstorel slujbaș, dragă prietene: „Îndată ce s-a însurat (la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
creează o lume a lui, himerică, o Vale a regilor și lansează zvonuri fantastice ce va pune în mișcare o armată de vânători de animale preistorice, ispravă ce-1 va costa viața și va da finalului de carte un gust amar, hamletian, pe care autorul îl și susține chiar cu un citat din Shachespeare. Fără a exagera, aș susține că ne aflăm în fața unei cărți mari, unică prin configurația ei artistică și prin tratarea unui subiect, unde mulți au eșuat în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
valuri de iubire Nu doresc să tresar Nici acum Nici mai târziu Pentru că știu că nu e rost de mai bine. E vulgar Palpitant Să te simt iar în mine N-am să uit N-am să plâng De un amar Și o întoarcere ce nu o văd apropiindu-se de real. LA MALUL MĂRII La malul mării am încercat să îmi opresc iubirea, Era atât de gingașă și delicată, îmi spunea mereu: “Lasă-mă să mai rămân”, Însă fugeam, fugeam
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
doare, Bate întruna și nu mai vrea să se oprească, Dar îți spune doar un lucru: nu va înceta să te iubească! ACEST MOMENT Momentul mult așteptat astăzi a sosit, Te-am văzut venind grăbit, Erai certat cu viața ta amară Și ai sosit vesel într-o gară. Te-am așteptat, te-am sărutat și ți-am spus: „Îmi dai nouă vieți în plus Când te văd atât de îndrăgostit, Nu-mi pare rău că îmi ești sortit.” Zilnic îți sărutăm
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
aventurii. Poezie, încercare, viață, moarte, iubire Poezia e viața, Iubirea e moartea, Trupul se sfâșie, se tocește ca și un pantof aruncat de la etaj, Se zbate, înghite în sec cuvinte pierdute, În imensul Univers mult uitat. Cuvinte, cuvinte, dor și amar Eminescu se învârte în mormânt, Totul e în zadar! O pisică îmi taie calea și mă lasă uimită în filele albe, Zboară gândurile în depărtare, Zboară încercarea-mi moartă! RĂZBOI CU SUFLETUL Nu, nu mai vreau să simt, Încetează și
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
să-ți mai spun că te iubesc, Și te iubesc la fel de mult, Cum Dumnezeu iubește oamenii, Cum soarele iubește cerul, Și știu că și tu simți la fel Acolo unde ești, e un misteră Cuvinte nu mai am, mi-e amară soarta Și viața trebuie să meargă înainte, N-am să te uit niciodată, tată drag, N-am să te scot din mintea mea, vreodată, Adio, suflet scump și pe curând, Adio, ne vom revedea în gând! (29.10 1959-25.10
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
zadar e, căci odihnă Nici aicea n-am găsit; Zi și noapte e de mine Al tău chip nedespărțit... Pustnicele cântărețe Apele ajung la glas, Ele cântă, eu vărs lacrami Făr de tine c-am rămas; Munții, stâncile răsună De amarul meu suspin, Cerul stă la îndoială, Lui sau ție mă închin? {EminescuOpXV 145-169} {EminescuOpXV 170} ["DACA ÎNSĂ SUMA DE PUTERE... "] 2267 Dacă însă suma de putere a Soarelui scade, atunci se-nțelege că și termenii echivalentului fenomenologic de mișcare *** pe
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ai dat; Da-n-zădaru-i căci odihnă nici aicia n-am găsit Zi și noapte e de mine al tău chip nedespărțit. Pustnicele cântărețe apele ajung la glas Ele cântă, eu vărs lacrimi făr-de tine c-am rămas. Munții, stîncele răsună de amarul meu suspin Ceriul stă la îndoială, lui sau ție mă închin? AH, NOROC, NOROACE (p. 634) Ah, noroc, noroace, Lasă-mă în pace, Nu mai pot trăi, A ta răutate Sufletul nu poate A mai suferi. Căci eu pentru tine
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
clipă a fost ceasul Pentru care pătimesc. Fericirilor trecute, Ce ca flori vă scuturați, 35 De ce gândurile mele În zadar le turburați? Liră jalnică, duioasă, Ce suspini tu în zădar? Poate plângi că-a mea viață 40 Se sfârșește cu amar? {EminescuOpXV 1034} AJUNGĂ-ȚI PUIULE, AJUNGĂ (p. 667) [De aș ști că ai] veni Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă și de nalbă Să vii, dragă, mai degrabă, 5 Dar cărărușa nu ți-i îngrădită Nici cu pari, nici
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
interesa, îi plăcea acest bărbat repezit, mai ales că nu mai avea chef să alerge după alte fuste și nu mirosea a băutură. Toată viața visase un asemenea bărbat, acum îl avea la dispoziție! Banalitatea destinului împroșcată cu singurătatea ei amară, o gonea din urmă și își spuse... trebuie să fim neapărat împreună! A doua zi s-a externat, însă inevitabil după scurt timp cu întâlniri aranjate prin învăluire, îl atrăsese în casa ei. Acum femeia îl mângâia... era în erecție
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
toate ce-au produs numai eșecuri. Ne-au tot învins, puțin câte puțin, Teribilele ploi, ce vin mereu în ropot, Ca o cascadă, ca un soi de clopot, Ce bate-ntr-una, ca un gând hain. Trezeste-te , natură, din somnul tău amar, și ne presară nouă, parfum de orhidee Păzeste și castele, dar și biete bordeie, Fă, pentru noi, doar bine și vindecă-ne iar.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93375]
-
reținute fundamentale pentru demnitatea persoanei, precum sănătatea, educația, munca, până la gestionarea transporturilor, a deșeurilor, dar și a bunurilor comune precum apa, teritoriul, peisajul, aerul... Un astfel de înțeles fundamental și angajant, pe plan civic, este prezent în mod continuu în amarele considerații ale lui Norberto Bobbio, la sfârșitul anilor optzeci ale secolului trecut, imediat după apariția acelui Stat italian corupt, ce va culmina mai târziu cu explozia organizației Mani Pulite: „Această societate italiană apare ca putrezită și epuizată moral. Toată, nu
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
o jumătate de banană la desert, atâta își poate permite, de două ori pe săptămână, o familie de profesori pensionari, după o viață de muncă, înregimentați în elita intelectuală a societății! O altă familie de intelectuali pensionari (învățători) vorbeau, cu amar, despre „performanțele” lor în drămuirea modestelor pensii pe care le primesc: meniuri sărace ca varietate și consistență, pregătite din produse ieftine și de calitate inferioară, raționalizarea strictă a consumului alimentar: patru măsline de persoană la micul dejun cu un pic
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
accepte tehnologizarea, chiar cu riscul de a renunța la lirism. Dacă vrem ca această idee să ne devină familiară, trebuie să acceptăm, în prealabil, că tehnologie nu înseamnă manipulare, că masificare nu înseamnă prostituare, că (și este paharul cel mai amar), dacă poezia va supraviețui - lucru de care nu mă îndoiesc - ea nu va mai fi însă niciodată ce-a fost, sau ce ne place să credem că a fost cândva. Nimeni nu-l va mai crede, niciodată, pe poetul-profet, pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
1882. Și-l imaginase ca pe un "Făt-Frumos din basme". Cunoaște în schimb "un bărbat cu înfățișare neobișnuită, cu privirea ostenită, tristă și dreaptă, pâlpâind sub pleoape grele, vădit pretimpuriu îmbătrînit, cu umerii triști, puțin adus de spate, cu gura amară, stufită de o mustață neîngrijită, cu chipul palid brăzdat și barba uitată". Veronicăi îi spunea Nicuța, iar ea, lui - Titi. Colegii îi ziceau Emin sau Eminache. Aproape cert, nu a contractat sifilis niciodată (singura sursă, necreditabilă, este sora lui, Harieta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
masturbație intelectuală"16): "Pe un scaun, gârbovit, cu capul în pământ, Eminescu părea propria sa umbră... Ce privire stinsă! Cât e de palid... Ce mișcări chinuite avea. Părea că tot trupul îl doare ca o rană uriașă. Cu buzele în amară frământare, marina încet firele mustăței, ochii nu mai priveau nimic. Legăna necontenit încet și greu grumazul... și privirea lui, ochii aceia cu expresia unei mute dezamăgiri, a unui cal de rasă care și-a frânt picioarele și așteaptă să moară
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pentru tot ce seamănă a sentimentalism, a melodramă, a emoție expusă direct în poezie devin foarte clare într-un poem de o mare ironie, din care putem extrage în negativ crezul său poetic. Mă refer la "Fiara de mătase", rechizitoriu amar al poeziei de dragoste: "Să scriu, ah, să scriu o poezie mai umană / din disperări fără sens, din regrete eterne". "Eul narativ" este aici colbuitul poet "de amor", urmaș al lui Ianache Văcărescu, care mai crede, naivul, în posibilitatea poeziei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
visul acesta s-a realizat, după căderea cortinei de fier, pentru mulți autori din Est. Instituțiile culturale occidentale sânt generoase, și scriitorii bulgari, români, ruși, sârbi, cehi, polonezi, unguri s-au văzut deodată bine primiți și respectați. De ce atunci sentimentul amar al multora dintre ei? De unde tristețea pe care o simt și eu și pe care mi-au mărturisit-o atâția alții dintre autorii cu care am discutat? Mulți privesc discuțiile la care participă, cu ziariști, cu public sau cu confrații
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
accentuat "normali" și m-a privit ca și când mi-ar fi dat un premiu fabulos. Se aștepta acum la recunoștință. "Da, sîntem câțiva și de-ăștia", am zis, încercînd să par că glumesc... Cafeaua mi s-a părut deodată cam prea amară, comesenii cam prea tăcuți, noroc că Predrag rămânea la fel de naiv și de voios. Am plecat împreună, lăsîndu-1 să sporovăiască vrute și nevrute în timp ce coboram scările monumentale ale cetății Budei, cu panorama marelui oraș de dincolo de Dunăre, dominată de Catedrala St. Istvan, în fața
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
robul acela care a zis că-l cheamă Hunanupu o fi fost țăran ca acei care cântau pe câmp când am plecat noi. Își ducea și el viața în liniște și noi l-am luat de lângă ai lui. Auta zâmbi amar: - Asta nu-i chiar așa. Viața lui era tot atât de liniștită ca a omului peste trupul căruia s-a culcat leul să doarmă. Crezi că țăranii din Ta Kemet nu mai cîntă? Cântă și de necaz. Și tu singur ai spus
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spuse cârmaciul. - Dacă Tefnaht ar fi știut totul despre această putere și despre marea ei primejdie, sau ar fi crezut că îl minți, sau s-ar fi bucurat și mai mult îmbătîndu-se de plăcerea puterii! zise Auta cu un surâs amar. Eu îl cunosc pe Tefnaht mai bine... Dar nimic nu-l putea liniști pe Hor. Zise din nou: - Și totuși, dacă nu veneam noi aici, sau măcar dacă ne păzeam luntrea, nimic nu s-ar fi întîmplat... - Cum nimic? zâmbi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în această țară nici nu ploua decât o dată la câțiva ani), privea trist copiii slabi și goi care alergau pe uliți cărând poveri peste puterile lor și în cele din urmă întrebă: - Auta, toate orașele pământene sunt așa? Pământeanul zâmbi amar când răspunse: - În toate găsești ce ai văzut acum, dar nu e așa peste tot. Aici stă sărăcimea. Să te uiți mai departe! Peste puțin, trecură pe niște străduțe mărginite de șiruri drepte de căsuțe de lemn, nu prea arătoase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rugăciune pentru părinții lui. Nu se poate ierta de greșeala pe care a săvârșit-o, acum când trebuia să fie lucid. Angela intră zâmbind. -Luni veți fi externat, domnule inginer. -Astăzi e vineri, nu e prea rău, zice Radu, zâmbind amar. Angela, știi eu am ajuns la spital fără pantofi și geacă, presupun că cineva s-a bucurat de aceștia. Mi-amintesc că bicicleta am lăsat-o în grija birtașului, deoarece eram destul de amețit pentru a ajunge cu ea acasă. în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și la care până acum ținea foarte mult, vrând să-l arunce pe fereastra trenului, ca apoi să-l mototolească cu mâinile, tremurând de nervi și să- l ascundă în geanta de voiaj printre pachetele bine ticsite, țâșnind în lacrimi amare și ștergându-și fruntea de sudoare rece. La cumpăna dintre ani, în toate curțile satului L., se auzeau strigăte de veselie, urări de tot felul, unii cântând ”la mulți ani”, în timp ce bătaia clopotelor aducea un plus de mister sărbătorii. La
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]