8,699 matches
-
limbi). În plus, dacii nu erau singuri. Sciții, popor de origine iraniană, s-au așezat, venind din nordul Mării Negre (din Ucraina de astăzi) În partea de răsărit a teritoriului lor, și Îndeosebi În Dobrogea (numită În Antichitate Scythia Minor). Dinspre apus au venit celții, un număr dintre ei rămânând În Dacia. Ceva mai târziu, bastarnii (germanici) și sarmații (de origine iraniană, ca și sciții) au locuit și ei pe teritoriul dacic. Despre coloniștii romani să nu mai vorbim: ei sunt de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
siguranță, nu pe câmpul de luptă! — numeroasele cuvinte de origine turcă. Și rolul românilor În apărarea Europei trebuie așezat la proporțiile lui reale, cu atât mai mult cu cât drumul spre Europa Centrală nu trecea prin țările române. Spre 1500, Apusul devenise suficient de puternic pentru a nu mai risca să cadă În mâinile otomanilor. Faptul că turcii au ajuns de două ori În fața Vienei și de două ori au fost Înfrânți nu are prea mare legătură cu istoria românilor. Important
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu pacea de la Karlowitz din 1699, Habsburgii cuceresc atât Ungaria, cât și Transilvania (care va avea statut de principat, apoi de mare principat În interiorul Austriei). Un nou război cu turcii le aduce, În 1718, Banatul, Serbia și Oltenia (partea de apus a țării Românești). Ocupația austriacă a Olteniei a durat Însă doar două decenii; prin pacea de la Belgrad din 1739, Imperiul Habsburgic renunță la Serbia și restituie Oltenia țării Românești; va păstra Însă Banatul, ca și Transilvania, până la 1918. Rusia Începe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de rapid, pentru valorile occidentale de civilizație. Dinspre Balcani, România se orientează brusc spre lumea apuseană. Am simplifica prea mult lucrurile dacă am spune că nu existaseră deloc semne prevestitoare. Raporturile cu Occidentul erau, firește, mai vechi. Între Răsărit și Apus, nu a existat niciodată un zid etanș. Încă din Evul Mediu, legăturile cu Ungaria și Polonia deschideau o fereastră spre lumea catolică și de expresie latină a Occidentului. Latina nu era necunoscută cărturarilor români din secolul al XVII-lea. Unul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Însă supraaprecierea unor factori (limba și istoria) În detrimentul altora. Ceea ce contează În primul rând, În orice construcție națională, este voința de a fi: de a fi (sau a nu fi) român ori moldovean. Termenul „moldovean“ poate genera confuzie; moldovenii de la apus de Prut sunt parte constitutivă a națiunii române, la fel ca muntenii și ardelenii, moldovenii de la răsărit de Prut rămâne să se lămurească ei Înșiși ce sunt. În momentul destrămării Uniunii Sovietice, Republica Moldova părea gata să se arunce În brațele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
se succedă câteva dealuri, mai bine zis coline, cu altitudinea, față de firul apei, de 15-20 de metri. Pe aceste modeste Înălțimi, deasupra Dâmboviței, s-au construit câteva dintre cele mai simbolice edificii religioase ale Bucureștiului: În sensul curgerii râului, de la apus spre răsărit) Mânăstirea Cotroceni, Mânăstirea Mihai Vodă (ctitorie a lui Mihai Viteazul de la sfârșitul secolului al XVI-lea), Mitropolia (mijlocul secolului al XVII-lea), Mânăstirea Radu-Vodă. În mod curios, reședința domnească n-a fost așezată Într-o poziție dominantă, ci
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
după ei, prăfuind clapele de pian la care cântai și cutia de table deasupra căreia tu și tatăl tău vă războiați aruncând cu zarurile și apoi pogorâră în Hawaii și pe o fotografie a munților parțial blocați de obiectiv în timpul apusului incandescent și portocaliu de deasupra dunelor unduitoare din Monterey și picură peste cortul unui circ și al unui ringhișpil din Topanga Canyon și înnegri crucea albă care se ridică pe colina din Cabo San Lucas, apoi se ascunseră în camerele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bucur de primele raze ale soarelui. Aș putea zice, aceste sunt zile care seamănă a primăvară. Când În suflet trăiește un complex de senin și de relativă mulțumire, omul adaogă surâsul primăverii peste ele și trăiește Înainte pe drumul unui apus de viață, sau chiar pe poteca vieții În plinul ei, pentru că nu este timp să te mai uiți Înapoi. Poate că la ora aceasta când scriu, mata ești Într-o odaie, Închisă, privind doar soarele pe geam, sau poate chiar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
minunat oraș cel puțin o imagine de ansamblu de pe terasa Castelului Săo-Jorge. Vom fi acolo după o lungă promenadă făcută în pantă. Dar, ce excursie? A fost o alergare contra cronometru! Adversarul nostru era soarele, care începea să scapete la apus, subminându-ne intențiile. Opream doar pentru un minut-două, pentru a ne trage sufletul și a privi în urmă cu satisfacția gâfâită a cățărătorului. Am simțit că suntem aproape, după ce locul devenise mai plat și se înmulțiseră gheretele cu suvenire. Zidul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu „puterea politică” și cu simbolurile naționale: steagurile de pe catarge - culorile Lituaniei sunt galben-verde-roșu, dispuse pe orizontală - și stema țării, fixată pe frontonul Palatului Prezidențial. Stema reprezintă un vechi blazon medieval, cu un călăreț în armură, pe fundal roșu. Spre apusul ocupației sovietice, cavalerul lituanian și-a curățat platoșa, și-a primenit bidiviul și și-a reluat locul în stema din care fusese izgonit acum cinci decenii. VASILE GÂRNEȚ: În căutarea acelorași rădăcini istorice ale națiunii-gazdă, vizităm faimosul Castel medieval Trakai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ci tipul de proză pe care o visam și o abordam și, mai ales, polemica pe care o făceam prin viu grai, dar și prin cărțile mele, cu naturalismul încă dominant în proza noastră, după ce el s-a stins în Apus, de aproape un secol. De aceasta, e drept, s-au izbit și spirite ca Holban, Camil Petrescu și mai ales doamna H.P. Bengescu, boicotată de critica literară, moartă în anonimat și sărăcie, pe când autori excelenți de mâna a doua triumfau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vechii Românii”, o Românie părăsită de Vestul orgolios și îmbibat de victoria sa contra nazismului, fraternizând în luptă și, cum am văzut, uneori și în ideologie cu Rusia lui Stalin. Acești intelectuali de vârf, mulți dintre ei cu doctorate în Apus și privind neclintit spre valorile sale, deodată părăsiți în mlaștina unei noi ocupații, o teroare, spre deosebire de cea seculară, turcească, nemulțumindu-se să ne spolieze aurul, petrolul și minereul, dar încercând să ne distrugă și ființa națională, tradiția și marile repere
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tristețe „îngropată” și vie în același timp, acel désarroi, acea confuzie pe care o trăiau, probabil, cei câțiva maeștri ai culturii, filologi, simțind, trăind acel seism ciudat și neașteptat al istoriei, al instituțiilor, al criteriilor pe care le deprinseseră în Apusul luminat, de care erau mândri și pe care încercau să le inculce cârdurilor de învățăcei ce îi înconjurau. M-a primit cu gravitate în biroul său, era într-o dimineață, și, ca să-mi dea curaj probabil, cu multă eleganță mi-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Europa și America, și nu numai cei de dreapta, pe o destabilizare a lagărului sovietic prin persuasiune și „pași mici”, prin contracte economice, schimburi libere de persoane și idei etc., prin factorul „timp”, în esență. Multă lume în Germania de apus era furibundă față „de cei doi”, iar românii emigranți, e inutil să mai adaug, luau poziția cea mai radical de dreapta, considerându-i pe „cei doi” trădători și vânduți rușilor... Imprudent cum eram, mi-am manifestat, acolo, la München și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
păstrat teritoriul „visat” - în timp ce cehoslovacii și iugoslavii și l-au pierdut și fărâmițat pe al lor -, că aceste „populații”, ținute secole în obscuritatea literei și a gândului, au dat, în nici un secol, figuri comparabile cu cele mai îndrăznețe minți ale Apusului?! Nu „întâmplător” cei care se plâng de „imaturitatea, de prostia civică a românilor” contestă într-o formă sau alta și capacitatea noastră de a produce genii - și folosesc acest substantiv în sensul său mitologic, adică spirite reprezentative și animatoare a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și „esența” din creație!...Ă Am ajuns la metafora „piramidei răsturnate” a artei, așa cum „ni se întâmplă” de obicei, după o îndelungată și persuasivă meditație asupra capacității noastre, ca artist singular, născut într-o țară marginală a mândrului și bogatului Apus, cu o cultură relativ recentă, cu școli fără o mare tradiție, fără „mari profesori”, țară ce a traversat, de la nașterea și formarea noastră, un război și apoi o ocupație pustiitoare - venind eu dintr-o familie „modestă” mic-burgheză, de intelectuali „de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
zidi fără efortul și fără credința lor, tocmai a lor! Patriotism, în acest caz, înseamnă credință, acea facultate de neînvins a spiritului care se bazează pe speranță! Dar nu o speranță măruntă, îngustă, care se năruie aproape zilnic, cu fiecare apus de soare, ci acea „iluzie” gravă ce zidește piramide și cucerește zeii! Cea care construiește edificiul de cristal al literaturii, semnul de neconfundat al existenței unui individ, a unei națiuni. Eu exist nu atât prin istoria vieții și a carierei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cât, mai ales, prin acele cărți ale mele, numite romane, care au reușit - și în măsura în care au reușit! -, în indiferența faptului de a fi fost zămislite într-un spațiu „periferic”, dintr-un material „ignobil”, limba, față de orgolioasele spații și „materiale” ale Apusului european! - să afirme, cu mijloacele epicului major, problemele omului contemporan, dar și numai în măsura în care „celălalt”, insul etern și universal, se va putea recunoaște în ele. Și, în acest fel, propria mea existență, în esențialitatea ei, este nu numai certificată, mărturisită
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Prodomos, biserica Nea, biserica Sfânta Ana, cartierul creștin, Școala Biblică, moara de la Montefiore, turnul Augusta Victoria, muntele Scopus, turnul YMCA, cartierul armenesc, poarta Sionului, Ophel (muntele Sion), biserica Adormirii, poarta Jaffa, strada el-Wad, suk-ul Khan, esplanada Kotel, Cardo, Ierusalimul de Apus, Ierusalimul răsăritean, Haram al-Charif, Yad Vashem, Universitatea de pe muntele Scopus, al-Quods, centrul Salah el-Din, Al-Aqsa, Saint-Pierre-en-Gallicante, biserica romană Sfânta Ana, poarta Leilor, biserica lui Hristos (poarta Jaffa), biserica Mântuitorului (cartierul Muristan), Via Dolorosa, Sala Cenaclului (lângă mormântul lui David), Templul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
noastră a ostenit să tot recupereze locurile pe care turismul comemorativ le pune la dispoziția ei, fiind din ce în ce mai puțin disponibilă pentru așa ceva. Industrializarea simbolisticii, o trăsătură originală a secolului XX, a înzecit oferta vizuală de "resursare" pe măsură ce declinul școlii și apusul umanioarelor i-au epuizat cerința intimă. Sufletele noastre secătuiesc, iar noi ne încovoiem sub potopul de pliante ispititoare și de invitații multicolore la întoarcerea în locurile despre care suntem asigurați că reprezintă punctul nostru de plecare. Această criză de trezorerie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu-i situată într-un loc oarecare. Acolo se află singura poartă ale cărei chei se află, din 1967, în posesia israelienilor; pe acolo pot intra vizitatori fără a mai cere autorizația nimănui. Situată în partea dreaptă a zidului dinspre apus, ea se învecinează cu poarta zidită zisă "a lui Barclay", lângă care Profetul și-a legat iapa înaripată Al-Buraq, în timpul călătoriei lui nocturne, și pe unde cruciații pătrundeau călare pe esplanada Moscheilor, călcând cu copitele indiferente ale cailor lor, evrei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a tunelului Asmoneenilor, s-au soldat cu nu mai puțin de optzeci de morți palestinieni și cincisprezece israelieni. Cea mai mare parte a capitalelor arabe pun pe seama statului evreu intenții sinistre. Rampa ar crea un spațiu minim între zidul dinspre apus și "arca lui Robinson". Iar sub piciorul de piatră al pasarelei care urmează a fi consolidat, există vestigii din epocile omeiazilor, abbasizilor și mamelucilor, atestând vechimea implantării musulmane. Adnan Husseini, directorul iordanian al Wafq, îi suspectează pe israelieni că vor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aceeași bunăvoință cu care-l întâmpini pe un verișor întârziat al reginei Victoria (ceea ce iarăși este). În aceasta constă tragedia. Ai cu ce alimenta un război de o sută de ani. Nenorocirea provine din încălecătura a două cronologii decalate, a Apusului și a Levantului: asimilarea urgiei Shoah de către conștiința europeană coincizând cu începutul insurecțiilor contra puterilor coloniale din anii 1950: încrucișarea ritmurilor istorice purta în pântece o teribilă misfit*. Dar cine-și poate alege data nașterii? Dacă acest stat-națiune a fost
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu ale mele în timp ce el se îndepărtează râzând. N-a greșit amicul care-mi vrea binele, ba chiar, în felul său, a avut dreptate, să-mi recomande, la ora showbizului, să mă orientez după o busolă morală infailibilă. Aceasta arată apusul, nu Levantul. Atunci când începi să zigzaghezi între Tel-Aviv și Ramallah, între Beirut și Damasc, n-ai cum să nu cazi în capcane pardosite cu idei de gata din care, ca și din ambiguitate, nu poți ieși decât lăsând ceva din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ceasurile două tot mai tari și mai distincte, apoi la cântecul unui cocoș imaginar începând destul de răpede, ca o pendulă care face mișcări tot mai scurte și mai grăbite. La răsăritul soarelui totul n-a fost decât o iluzie. După apusul soarelui, aceiași presimțire etc. Lucrul se poate petrece în lunca Dunării, în mari singurătăți, în deltă, unde cel căruia i se întâmplă asta, rămâne câteva zile izolat din pricina unei întâmplări, și tovarășul său s-a dus după ajutor. Les dangers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]