7,234 matches
-
țară de câmpie, în partea sud- estică, Kresy, aflându-se întinse stepe. Munții Carpați formau o parte din granița de sud, Munții Tatra având cele mai înalte culmi. Marea Baltică forma granița nordică. Asemeni altor țări din acea epocă, Polonia avea codri întinși, în special în răsărit. Anumite surse folosesc termenul palatinat în locul celui de voievodat.
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
ale căror flori sunt la rândul lor un simbol recurent în poezia eminesciană, în texte precum "Floare de tei" („Floare de tei, / Cât de curând te treci / Ochilor mei lucind / Te-i arăta pe veci.”) sau "Povestea teiului" („Dar prin codri ea pătrunde / Lângă teiul vechi și sfânt, / Ce cu flori pân-în pământ / Un izvor vrăjit ascunde.”) Grădina este prezentă și în literatura contemporană, de exemplu în opera Florinei Ilis: „"Pe o bancă, în Parcul Copou, sub un tei, poetul
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
creștere. Influența acestora se remarcă cel mai bine la nivelul imaginii satanice sau păgâne și al versurilor anticreștine sau cu tentă ocultă. În România scena black metalului este reprezentata de Negură Bunget, Indian Fall, Argus Megere, Vokodlok, Gravatus, Ordinul Negru, Codru, Cursed Cemetary, Satanochio, etc. Există anumite trăsături specifice genului black metal. Riffuri rapide, cu tremolo. Versuri care au de obicei teme oculte, satanice, păgâne, sau care denigreaza crestinismul ca religie. Aceasta nu e o caracteristică exclusiv black metal, asemenea teme
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
de 2000 de ostași turci și de 12000 de ostași maghiari. În fața presiunilor militare și diplomatice, Ioan Albert al Poloniei a abandonat planul de înlăturare a domnitorului moldovean. Pe drumul de retragere, Ștefan l-a atacat pe regele polonez la Codrii Cosminului în 26 octombrie 1497. Ca represalii, în anul următor Ștefan și-a trimis oștile pentru pradă în Polonia. După repetate schimburi de solii și cu medierea Ungariei, între Moldova și Polonia s-a încheiat o pace în 1499. Victoriile
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
au dus la scăderea numărului de familii de la cca. 150.000 la... 35.000! Această pustiire a țării în urma jafului fanariot a făcut ca o mare parte a călugărilor să revină, ca înainte de secolul XV, la viețuirea sihăstrească. Retragerea în codrii și munți era singura cale de a păstra , interesat doar de a stoarce bani din absolut orice. Acest lucru va favoriza și lucrarea Sfântului Paisie cel Mare (Velicicovschi) și va permite mai târziu o revenire surprinzătoare a Ortodoxiei românești după
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
este o mănăstire de călugări din Republica Moldova, una din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii basarabene. Este situată în Codrii Orheiului, pe teritoriul satului Curchi, raionul Orhei. Ca ansamblu arhitectural s-a constituit în secolele XVIII - XIX. Este compusă din cinci biserici, două clădiri cu chilii, stăreție, mai multe încăperi auxiliare, o livadă, un schit cu arhondaric aflat la 500
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
în județul Orhei pe valea apei Vaticiu, la o depărtare de 12 km de orașul Orhei și la 55 km de Chișinău, capitala Republicii Moldova. Mănăstirea e situată în partea dreaptă a văii Vatici la poalele pădurii ce poartă denumirea de „Codru”, care în același timp este prelungirea codrilor Orheiului pe unde au trecut arcașii lui Ștefan. Mănăstirea are un trecut cultural și religios de două secole și jumătate. Această mănăstire se considera pe timpuri, cît și în prezent, a fi “cea
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
la o depărtare de 12 km de orașul Orhei și la 55 km de Chișinău, capitala Republicii Moldova. Mănăstirea e situată în partea dreaptă a văii Vatici la poalele pădurii ce poartă denumirea de „Codru”, care în același timp este prelungirea codrilor Orheiului pe unde au trecut arcașii lui Ștefan. Mănăstirea are un trecut cultural și religios de două secole și jumătate. Această mănăstire se considera pe timpuri, cît și în prezent, a fi “cea mai frumoasă și mai vestită mănăstire din
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
nou urmăriți de un grup de orci și wargi(lupi sălbatici), dar intervenția vulturilor le salvează viața. Păsările îi duc în apropiere de casa de Beorn, un om care se poate preschimba în urs. El îi ajută să ajungă în Codrul Întunecat. La marginea pădurii, Gandalf se desparte de prietenii lui. În timpul trecerii lor prin pădure, gnomii sunt capturați de două ori, o dată de păianjenii giganți și o dată de către elfi, dar de fiecare dată, Bilbo folosește inelul lui magic pentru a
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
1911. Cu ani în urmă, Tolkien a scris o poezie intitulată "Glip", iar în ea vorbea despre o creatură murdară cu ochi luminoși care mănâncă oase într-o peșteră, anunțându-l astfel pe personajul Gollum. Acțiunea capitolului are loc în Codrul Întunecat și este unul care evoluează în comparație cu versiunea publicării: trecerea râului și capturarea piticilor de către elfii care nu apar în prima versiune. Șeful piticilor primește un nume diferit față de cel din "Völuspá", "Eikinskjaldi", care devine Oakenshield în limba engleză, în timp ce
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Trolii", " Calea din munți", "The Misty Mountains looking West from the Eyrie towards Goblin Gate", "Beorn's Hall", "Mirkwood", "The Elvenking's Gate", "Lake Town" și "the Front Gate". Toate ilustrațiile au fost tipărite pe o pagină, în afara celei despre Codrul Întunecat, care a necesitat o placă separată. Mulțumiți de talentul lui, editorii l-au rugat pe Tolkien să realizeze o supracopertă. Acest proiect a devenit subiectul unei alte corespondențe, cu Tolkien contestându-și continuu abilitățile de desenator. Inscripțiile runice de pe
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
unele constituite sub formă de cnezate, altele simple comunități rurale, cum sunt de exemplu țările Crasnei, Lăpușului, Gurghiului, Moților, Almașului, Făgărașului, Bârsei (în Transilvania), Gilortului, Jaleșului, Lotrului, Argeșului, Muscelului (în Țara Românească), Vrancei, Neamțului, Dornei, Strășinețului, Onutului, Sorocăi, Iașilor, Bârladului, Codrului, Ciubărciului (în Moldova istorică), la care se adaugă « Vlăsiile » sau « Vlahiile » din sudul Dunării atestate prin documente sau prin toponime ca Vlasici, Vlahina, Stari Vlah, Romania Planina, Vlașina, Megali Valachia, Vlahoclisura ș. a., și, în răsăritul Cehiei, "Vlahia moravă" (loc de
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
surprinzător, unii domnitori au folosit așezarea sa strategică nu numai ca loc de refugiu și ascunziș, dar și ca loc de temnița și supliciu. Datorită poziție sale strategice remarcabile, fiind construită pe o insulă a unui lac aflat în mijlocul unui codru imens, Codrul Vlăsiei, Mănăstirea Snagov a funcționat adeseori ca loc de refugiu și surghiun. Spre exemplu, după înăbușirea Revoluției de la 1848 din Țară Românească, capii revoluției în frunte cu Nicolae Bălcescu au găsit refugiu la Mănăstirea Snagov. Podul construit din
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
domnitori au folosit așezarea sa strategică nu numai ca loc de refugiu și ascunziș, dar și ca loc de temnița și supliciu. Datorită poziție sale strategice remarcabile, fiind construită pe o insulă a unui lac aflat în mijlocul unui codru imens, Codrul Vlăsiei, Mănăstirea Snagov a funcționat adeseori ca loc de refugiu și surghiun. Spre exemplu, după înăbușirea Revoluției de la 1848 din Țară Românească, capii revoluției în frunte cu Nicolae Bălcescu au găsit refugiu la Mănăstirea Snagov. Podul construit din bârne de
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
domniei lui Ștefan cel Mare ar fi trecut în serviciul Țării Moldovei, fiind miluit de către domn cu o slujbă și moșii în sudul țării. Ulterior, după ce tătarii cuceresc pământurile respective, Teodor primește trei sate în ținutul Fălciu și administrarea ținutului Codru. Pretinsul privilegiu de danie al lui Ștefan cel Mare, dat lui Teodor Cantemir, înaintașul lui Dimitrie Cantemir din veacul al XV-lea, "publicat" în "Descrierea Moldovei" este de la prima vedere un fals, izvorât din pioase sentimente pentru strămoși. (Vezi referința
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
pseudonimul Carmen Sylva, prin lucrările sale făcând cunoscută în străinătate România; astfel a atras atenția lui Pierre Loti și Mark Twain, care evocând-o a spus despre ea: „Acea prințesă și poetă germană încântătoare, adorabilă, își aduce aminte că florile codrului și câmpiile «i-au vorbit»”. Regina a ales pseudonimul Carmen Sylva, latinescul pentru „cântecul pădurii”, chiar la îndemnul lui Carol, pentru a delimita poeta de regină. Regina Elisabeta a murit cu puțin timp înainte ca România să declare război Germaniei
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
ocnaș, „stins de oboseală, bolnav, cu fața hiravă și cu ochii-n fundul capului ca în clipa morții“. Hainele vărgate și opincile erau sfâșiate, iar palmele, gleznele și tălpile erau „pline de sânge“, pentru că evadase din ocnă și străbătuse prin codri, „trecuse prăpăstii“, iar acum cerea fratelui său o „bărdacă de apă“, după care leșinase. Stavrache i se adresează cu un glas încărcat de ură și de teamă că-și va pierde averea: „- Ticălosule, (...) ne-ai făcut neamul de râs! (...) Pleacă
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
Anii copilăriei și adolescenței i-a petrecut la Cârțișoara, localitate aflată pe atunci în raionul Făgăraș din regiunea Brașov. În perioada 1956-1963 a fost elev al Școlii generale "Badea Cârțan" din Cârțișoara. În anul 1967 a absolvit Liceul teoretic "Ion Codru Drăgușanu" din orașul Victoria, județul Brașov, pe care l-a urmat între anii 1963-1967. Între anii 1967-1972 a urmat cursurile Specializării de electromecanică din cadrul Universității "Transilvania" din Brașov. În perioada 1972-1974 a fost student al Facultății de Filosofie a Universității
Mircea Florin Șandru () [Corola-website/Science/304566_a_305895]
-
Sectorul Centru este o parte componentă a municipiului Chișinău, unul din sectoarele administrative care cuprinde partea centrală a orașului și orașul Codru. În acest sector sunt amplasate cele mai multe monumente, muzee, precum și școli și licee. Tot în sectorul Centru se află Clădirea Președinției Republicii Moldova, Clădirea Parlamentului Republicii Moldova, Clădirea Guvernului Republicii Moldova, Primăria Municipiului Chișinău, Palatul Național și Piața Marii Adunări Naționale. Sectorul Centru se
Centru (sector din Chișinău) () [Corola-website/Science/304715_a_306044]
-
Național și Piața Marii Adunări Naționale. Sectorul Centru se învecinează cu zonele Visterniceni și Rîșcani la nord-est, Ciocana și Ciocana Nouă la sud și sud-est, Botanica la sud și Buiucani la vest și nord-vest. El cuprinde în perimetrul său orașul Codru, cartierele Mălina Mică, Telecentru și mahalalele Hrusca, Melestiu, Valea Dicescu și Frumoasa. Include magistralele centrale: bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, bd. Constantin Negruzzi, bd. Iu. Gagarin, străzile 31 August 1989, Mitropolit Varlaam, București, M. Kogălniceanu, Alexe Mateevici, Vlaicu Pârcălab
Centru (sector din Chișinău) () [Corola-website/Science/304715_a_306044]
-
(1497) poloneză: "bitwa pod Koźminem") a avut drept combatanți pe Ștefan cel Mare, domnitor moldovean și regele Ioan I Albert al Uniunii Polono-Lituaniene. Bătălia a avut loc în Codrii Cosminului, la circa 100 km nord de capitala de atunci Suceava (în poloneză Suczawa), între actualele comune Voloca pe Derelui și Valea Cosminului din raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, având ca rezultat o victorie importantă a moldovenilor. Începând cu anii 1470
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
stare să organizeze un contraatac, câteva mii de moldoveni călare hărțuindu-le retragerea, recapturând prada și luând prizonieri. Atingând Prutul la Cernăuți, fugarii au trecut râul în grabă fără nicio intenție de a se regrupa, pentru a continua fuga prin Codrii Plonini și apoi prin Pocuția în direcția Stanislau și Liov. Așteptându-se la a pierde jumătate din armată în acest conflict, Ștefan a rămas și el surprins când a devenit clar că pierderile sale militare au fost minime. Printre cei
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
dintr-o populație de 1.5-2 milioane, în ținutul Cernăuți ei reprezentând 10%. Există o supoziție modernă, care spune că Ștefan cel Mare s-ar fi inspirat în organizarea ambuscadei dintr-o cronică bisericească, în care era descrisă Bătălia din Codrii Plonini în 1368 (cronicarul polonez Jan Długosz menționează anul 1359, dar astăzi este acceptat că acesta a greșit și bătălia a avut loc în 1368), în care a avut loc o ambuscadă similară, însă mult mai mică, oastea poloneză având
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
arate, în abisul verde și plin de cuiburi suprapuse, mohorâții chiparoși din preajma și de pe lângă zidurile mănăstirei. O cetate uriașă crește în vale și pe deasupra ei pare că zboară, în cea din urmă slavă vesperală, un șirag de cruci de aur. Codrii în suiș aproape drept strâmtorează milenara clădire și aruncă miresmele chiparosului și răcoarea stejarului în balcoanele și ferestrele chiliilor. O sacră severitate monahală stăpânește în jurul și în cărările acestei mănăstiri. [...] Zografu păstra pentru noi mari destăinuiri! Starițul vorbește românește, iar
Mănăstirea Zografu () [Corola-website/Science/303571_a_304900]
-
descoperit mapa lui Barbu Iscovescu și au găsit opera în integralitatea ei cu mențiunea „"170 bucăți neimportante, 9 pe pânză din 11 presupuse a fi"”. S-au găsit în mapă portretele lui Avram Iancu de la Vidra, Ioan Buteanu din Fîntîna Codrului, Simion Balint de la Roșia Abrudului, Adam Balint, Nicolae Solomon, Petru Dobra, Nicolae Golescu, Dimitrie Bolintineanu, Niță Magheru, eroii răscoalei moților de la 1848, revoluționari valahi, 17 peisaje și alte desene, 10 portrete ale revoluționarilor sârbi din Semlin precum și copii și însemnări
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]