7,400 matches
-
un comitet central electoral, care își propunea coordonarea activității politice la scara întregii Românii. În aceeași conjunctură, la 23 ianuarie începe editarea unui periodic semnificativ intitulat „Alegătorul liber”, iar două zile mai târziu întemeiau o ligă menită a combate guvernul conservator, liberalii coalizați tipăreau manifeste și broșuri, difuzau programe de acțiune și profesiuni de credință, organizau reuniuni politice în capitală, în diverse alte orașe și chiar la sate, adresându-se direct maselor populare. Această activitate propagandistică crease o stare de spirit
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
orașe și chiar la sate, adresându-se direct maselor populare. Această activitate propagandistică crease o stare de spirit de exaltare împotriva „tiraniei boierilor”, reuniunile ținute în săli, în grădini publice și chiar pe străzi răsunând de nemulțumiri exprimate la adresa guvernului conservator, care devenea cu atât mai criticabil cu cât recurgea la forță spre a asigura liniștea publică. În ciuda unei intense activități politice, a unei acțiuni combative, deschisă direct nu numai spre electorii din colegii ci și spre masele populare, liberalii coalizați
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
-și asigure o preponderență în corpurile legiuitoare, rămânând în opoziție. Deveniți mai preocupați de necesitatea închegării unei puternice formațiuni politice, de desăvârșire a procesului de raliere, la 24 mai 1875, fruntași ai diferitelor formațiuni, cărora li se adaugă și disidentul conservator Manolache Costache Epureanu, făceau legământ să acționeze pentru triumful deplin al principiilor liberale în viața politică românească. Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, George D. Vernescu, Alexandru G. Golescu, pecetluiau alianța parlamentară printr-o reuniune ținută în casa din
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
care a fost asasinat de legionari, și Constantin I. C. Brătianu (1933-1947), care a fost întemnițat de comuniști la penitenciarul Sighet, unde a și murit. PNL s-a aflat la guvernare între 1876 și 1888, după care a urmat lunga conducere conservatoare (1888-1895). Perioada Belle Époque s-a aflat din punct de vedere politic sub semnul rotativei guvernamentale, instituită la inițiativa regelui Carol I. În timpul rotativei guvernamentale (1895-1916) la conducerea țării au alternat guverne liberale și conservatoare, pe câte o perioadă de
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
care a urmat lunga conducere conservatoare (1888-1895). Perioada Belle Époque s-a aflat din punct de vedere politic sub semnul rotativei guvernamentale, instituită la inițiativa regelui Carol I. În timpul rotativei guvernamentale (1895-1916) la conducerea țării au alternat guverne liberale și conservatoare, pe câte o perioadă de patru ani. Sistemul rotativei nu a mai putut fi utilizat în perioada interbelică, când a avut loc o fărâmițare și radicalizare a scenei politice din România. PNL a format cele mai multe guverne din perioada interbelică și
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
fost ales atunci președinte al PNL. Prioritatea noii conduceri a fost constituirea unei alternative politice puternice la guvernul Boc (2) și la guvernul Ungureanu, percepute drept instrumente ale președintelui Traian Băsescu. În 2011, Partidul Național Liberal a format alături de Partidul Conservator (PC) Alianța de Centru Dreapta (ACD). Aceasta și-a unit mai departe forțele cu Partidul Social Democrat, punându-se astfel bazele Uniunii Social Liberale (USL), proiectul politic al opoziției unite. USL a preluat guvernarea României în mai 2012, în urma unei
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
așa cum s-a mai spus, diferă destul de mult de araba literară. Principala diviziune dialectală se face între [[dialect]]ele [[Africa|nord-africane]] și cele din [[Orientul Mijlociu]], urmată de distincția dintre [[dialect]]ele sedentare și [[dialect]]ele nomade, care sunt mult mai conservatoare. Vorbitorii unora dintre aceste [[dialect]]e nu se pot înțelege perfect cu vorbitorii unui alt [[dialect]] arab; chiar dacă vorbitorii din [[Orientul Mijlociu]] se pot înțelege între ei, în general, aceștia întâmpină adesea dificultăți în înțelegerea nord-africanilor (deși vice-versa lucrurile stau mai
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
de milioane de nativi vorbitori limba lituaniană în Lituania și aproximativ 0,2 milioane în străinătate. Lituania este o , strâns înrudită cu , deși ele nu sunt . Este scris într-o versiune adaptată a . Lituaniana este considerată a fi cea mai conservatoare din punct de vedere lingvistic dintre vorbite actualmente, ea păstrând multe caracteristici ale . Există o mare cantitate de literatură lituaniană (în sensul de literatură publicată în Lituania) în limba latină, principala limbă academică din Evul Mediu. Edictele regelui lituanian Mindaugas
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
popoare, si la începutul secolului al XX-lea această loialitate, în mod vădit, se dilua. Popoarele aflate în interiorul imperiilor multinaționale erau nemulțumite de frontierele existente la acel moment, precum și de modul în care aceste frontiere erau menținute prin instituții politico-statale conservatoare. De altfel, unul dintre puținele câștiguri obținute în urmă Primului Război Mondial a fost chiar acest drept al popoarelor la autodeterminare. În epoca, observatorii avizați considerau că aristocrații care conduceau Imperiul Austro-Ungar promovau politici expansioniste nebunești, care erau contra propriilor lor interese
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
scrie „Furtuni de război” , acesta fiind soldat adevărat 3 ani și descrie experiență uciderii. În a doua lucrare este redat războiul că experiența interioară, interesat fiind că va deveni parte din bibliografia obligatorie pentru ofițerii SS. Junger era un naționalist conservator, vedea că războiul este dincolo de orice altceva o parte a experienței umane care trebuie trăită, susținând că războiul te poate face un om mai bun și mai puternic. Lucrarea lui Remarque a apărut în 1929 și a fost tradusă în
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
6 decembrie 1916). În această perioadă, situația internă în Imperiul Rus devenise instabilă, deoarece tarul era plecat pe front și conducerea incompetență a Împărătesei Alexandra cauza proteste din toate colțurile Rusiei, care au provocat asasinarea de către un grup de aristocrați conservatori a lui Rasputin, un preferat al împărătesei, în decembrie 1916. În martie 1917, demonstrațiile din Sankt Peterburg au culminat cu abdicarea tarului Nicolae al II-lea al Rusiei și constituirea unui guvern centrist provizoriu, condus de Kerenski, care împărțea puterea
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
prima aniversare a revoltei de la Politehnică. La 11 iunie 1975 a fost promulgată o constituție democrată și republicană după un în care locuitorii au ales să nu restaureze monarhia. Între timp, a înființat (PASOK) ca răspuns la partidul de orientare conservatoare al lui Karamanlis, cele două formațiuni politice alternând la guvernare de atunci. Grecia a aderat din nou la NATO în 1980. Grecia a devenit al zecelea membru al Comunităților Europene (structură subsumată ulterior de Uniunea Europeană) la 1 ianuarie 1981, aducând
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Stalin în 1943, fără a fi reușit vreodată să realizeze o revoluție victorioasă. Pe termen scurt, divergențele dintre partidele politice social-democrate și cele comuniste, între 1919 și 1921, au lăsat mișcarea muncitorească și sindicală permanent divizată și slăbită în fața forțelor conservatoare și fasciste. Rusia însăși a fost slăbită și izolată, înconjurată de un „” de state mici (înspre Occident: Țările Baltice, Polonia, România). Noul sistem a trebuit să cucerească încet recunoașterea internațională. Ea a trebuit să aștepte până în 1922 pentru a fi
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
sau „Groaza Roșie”, a marcat anii imediat de după război și a contribuit la reacțiile autoritare, puritane și xenofobe (migranții erau văzuți ca purtători ai unui potențial „virus” bolșevic), care au marcat anii 1920. În Germania, în Ungaria, în Italia, forțele conservatoare, naționaliste sau fasciste, uneori aliate, pentru un timp, cu social-democrații ca la Berlin, s-au luptat pentru a reprima prin violență „bolșevismul” (un cuvânt de altfel elastic, sub care au regrupat abuziv orice susținător al unor schimbări sociale, sau chiar
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
cuțovlah (macedonean), care a fost ridicat la rangul boieresc de serdar în anul 1818 de către Ioan Vodă Caragea. Mama sa era de origine greacă, se numea Despina (alintată Pepica) și s-a născut la Paris. Aman a fost pentru societatea conservatoare locală care abia s-a desprins de obiceiurile fanariote de purtare a ișlicului și giubelei, o adevărată revoluție. El însuși a fost ridicat la rang de boier pitar de către domnitorul Barbu Știrbei în anul 1856, fiind răsplătit astfel pentru eforturile
Theodor Aman () [Corola-website/Science/298307_a_299636]
-
blazați s-au recrutat viitorii revoluționari. Ultimii doi țari care au urmat - Alexandru al III-lea și Nicolae al II-lea - au încercat să mențină intactă arhaica autocrație: după asasinarea țarului Alexandru al II-lea, prost sfătuiți fiind de cercurile conservatoare, succesorii acestuia - țarul Alexandru al III-lea și fiul lui, țarul Nicolae al II-lea - nu numai că n-au accelerat sau măcar stopat reformele adoptate de părintele și bunicul lor, și care erau atât de necesare pentru modernizarea și
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
Arthur FRS (n. 18 martie 1869, Birmingham, Regatul Unit - d. 9 noiembrie 1940, Heckfield, Hampshire, Regatul Unit) a fost un politician britanic care a îndeplinit funcția de prim-ministru al Regatului Unit din partea Partidului Conservator între 1937 și 1940. Este cunoscut pentru politica externă pacifistă, în particular pentru semnarea Acordului de la München în 1938, prin care a acceptat Germaniei Naziste să anexeze forțat regiunea Sudetă a Cehoslovaciei. Când Hitler a continuat agresiunile, Regatul Unit a
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
de susținere a Partidului Liberal Unionist al tatălui său. Acest partid era aliat cu cel Conservator și a fuzionat în cele din urmă cu acesta sub numele de „Partidul Unionist”, care în 1925 a devenit cunoscut sub numele de „Partidul Conservator și Unionist”. În 1911, a candidat și a fost ales din partea Partidului Liberal Unionist în Consiliul Local Birmingham în colegiul All Saints' Ward, aflat în colegiul parlamentar al tatălui său. A devenit președinte al Comisiei de Planificare Urbană. Sub conducerea
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
fost dezechilibrat, cu un deficit de 120 milioane lire (aproximativ £6 miliarde la valoarea din 2009). La 24 august 1931, guvernul laburist a demisionat și MacDonald a format un guvern de uniune națională, susținut și de mare parte din parlamentarii conservatori. Chamberlain a redevenit ministru al sănătății. După alegerile generale din 1931, în care susținătorii guvernului de uniune națională (mai ales conservatorii) au repurtat o victorie netă, MacDonald l-a desemnat în funcția de ministru de finanțe, care a propus o
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
a decis totuși să aștepte. La 68 de ani, a fost al doilea prim-ministru britanic în ordinea descrescătoare a vârstei la care au primit primul mandat, și era văzut mai mult ca un interimar care avea să conducă Partidul Conservator până la următoarele alegeri și apoi să se retragă în favoarea unui politician mai tânăr, ministrul de externe Anthony Eden fiind un candidat cotat cu șanse. De la începutul guvernării sale, se zvonea că mai mulți posibili succesori își doresc postul. Îi displăcea
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
stipulare legată de accesul britanicilor la cele trei porturi pe timp de război, dar Chamberlain a acceptat asigurarea verbală a lui de Valera că în caz de război, britanicii vor primi acces la ele. Acordurile au fost atacate de parlamentarul conservator Winston Churchill în Parlament pentru renunțarea la cele trei porturi, ceea ce Churchill a denumit „turnurile de strajă ale țărmurilor occidentale”. Când a venit războiul, de Valera a refuzat britanicilor accesul la aceste porturi, invocând neutralitatea Irlandei, spre dezavantajul britanicilor în
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
200 de voturi, a câștigat doar cu 81, deoarece 38 de parlamentari ai majorității au votat împotriva guvernului, și 20-25 s-au abținut. A petrecut mare parte din ziua de 9 mai în ședință cu colegii de Cabinet. Numeroși parlamentari conservatori, chiar dintre cei ce votaseră împotriva guvernului, au arătat la 9 mai că nu-și doreau plecarea sa în zilele ce urmau, ci doar reorganizarea guvernului. El, însă, a decis să demisioneze în condițiile în care Partidul Laburist nu dorește
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
a scris: „Ați trecut prin foc de când am mai vorbit acum puțină vreme, și ați ieșit aur pur”. Contrar unei practici obișnuite, Chamberlain nu a alcătuit o listă de persoane propuse pentru onoruri. Cum Chamberlain a rămas lider al Partidului Conservator și avea sprijinul a numeroși parlamentari care nu aveau încredere în noul prim-ministru, Churchill nu a înlăturat nicio persoană loială lui Chamberlain din guvern. Churchill a dorit ca Chamberlain să redevină ministru de finanțe, dar acesta a refuzat, convins
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
iunie. De această dată, Chamberlain a acceptat numirea lui Lloyd George cu condiția ca acesta să își dea cuvântul că pune rivalitatea deoparte. Lloyd George a refuzat, însă, să lucreze în guvernul lui Churchill. S-a străduit să aducă Partidul Conservator în acord cu Churchill, lucrând cu cel ce îndeplinea funcția de secretar parlamentar, David Margesson, pentru a îndepărta suspiciunile și antipatiile unor membri ai partidului față de primul ministru. La 4 iulie, Churchill a intrat în Camera Comunelor în ovațiile conservatorilor
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
suprimarea episcopatului și introducerea în forma cea mai exactă a calvinismului. De asemenea cereau cult religios și o viață simplă, fără strălucire, respectarea libertăților civile. Puritanii s-au împărțit treptat în două grupuri: presbiterienii și independenții. Primii, grupând elemente mai conservatoare, se pronunțau pentru păstrarea unității organizatorice a Bisericii Anglicane, după principii calvine; conducerea parohiilor și fostelor episcopate urma să fie atribuită unor consilii mixte, compuse din pastori și laici, numite presbiterium (de la grecescul presbyteros care înseamnă "mai bătrân"). Independenții se
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]