11,041 matches
-
lumi. Pentru că multe din ceea ce spune se axează pe modelul "de informație", există similarități și cu jurnalismul de senzație. Trachtenberg notează: Monopolizate de serviciul de presă telegrafic, vechiul tip de știri, o înregistrare a evenimentelor semnificative, ajunge acum în redacțiile cotidienelor sub formă de pachet. Sistemul telegrafic, observă un scriitor la 1870, "a făcut toate foile importante să semene una cu alta, pentru că materialele nu se deosebeau unele de altele". Condițiile proprii în a structura ceea ce trebuie gândit despre știri, aceasta
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a făcut toate foile importante să semene una cu alta, pentru că materialele nu se deosebeau unele de altele". Condițiile proprii în a structura ceea ce trebuie gândit despre știri, aceasta făcea ca ziarele să semene între ele, indiferent de numele publicației... Cotidienele dramatizau singure câte un amănunt din viața citadină și cu cât lumea părea mai cunoscută ca informație, cu atât rămânea mai opacă în ceea ce privește experiența... Și pentru că livrau surogate de experiență, ziarele nu făceau decât să adâncească această separare pe care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
arată alienarea subiectivității sale față de lumea obiectivă atunci când răspunde: "Nu știu dacă te înțeleg". Așa cum observă Daniel H. Borus, când March refuză sfatul lui Conrad Drezfoos, o face pentru că jurnalistul "filozofează" - are ideea să se retragă pe sine din imediatul cotidian al vieții... Această poziție îl împiedică pe March să termine schițele pentru care strânsese material" (180). Refuzând să participe imaginativ cu subiectivatatea sa în aceste experiențe, March își neagă în ultimă instanță propria subiectivitate; el reface în propria viață experiența
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lucru este de înțeles dacă prezentul inconcluziv al unei experiențe fenomenale este forța care conduce jurnalismul literar narativ. Dar dacă privim astfel, judecăm după un standard contemporan și ignorăm sensibilitatea literară a perioadei în care realitățile cotidiene și simbolice coexistă, cotidianul fiind de obicei încadrat de simbolic. Lumea simbolică era realitatea pe atunci și o perspectivă modernă nu face dreptate unei asemenea forme narative. În Anul minunat 1603 acea realitate simbolică s-a dovedit a fi dansul macabru. În plus, este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
London Spy, un ziar lunar apărut între 1698-1700. Într-o vreme în care reporterii erau puțin mai mult decât purtători de informații aleatorii, ziarul lui Ward a arătat că acesta era maestrul anecdotei și a dialogului, un reporter uimitor al cotidianului și al picarescului... portretele făcute vagabonzilor, personajelor din lumea interlopă și patronilor cârciumelor se pot compara cu gravurile de mai târziu ale lui Hogarth" (Snyder și Morris 5). Ward pare a fi un practicant al jurnalismului literar narativ de tip
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Ward nu a ezitat să sacrifice "calitatea". Acest lucru explică parțial de ce scrierile sale nu erau considerate "politicoase" și nici precursoare ale "literaturii înalte" care a apărut în secolul al XIX-lea. După cum ilustrează pasajul, Ward a acceptat banalul și cotidianul. Expertul în Ward Howard William Troyer, un expert al lucrărilor lui Ward, notează: "Unicitatea metodei lui Ward consta în transformarea lumii obișnuite, deja familiară cititorilor săi, în ceva extraordinar și neobișnuit" (35). Atunci când Ward a îmbrățișat Celălalt izolat al banalului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dintr-un grajd (Sayre 287). În asemenea situație, jurnalismul nu poate decât să coboare în mod rușinos când se află alături de o grație literară care urcă în ierarhie. Sarcasmul de care dă dovadă Thoreau față de jurnalism, după cum este arătat în cotidiane, se va intensifica mai târziu, când, bazându-se pe metafora conform căreia toți cititorii sunt "bărbați purceluși" sugari, el observă: Dacă tot vom citi ziare, de ce să nu renunțăm la bârfele din Boston și să citim cel mai bun ziar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Literature. Au început să apară primele dovezi ale separării dintre literatură și jurnalism. În mod evident, avea loc o luptă pentru esențialul a ceea ce era considerat literatură superioară, iar jurnalismul, conceput în linii mari, fie că este vorba despre tipul cotidianului sau genul literar, se va arăta învins. În secolul al XIX-lea, a fost consacrat conceptul de "literatură superioară" în opoziție cu dominanța retoricii neoclasiciste, sub forma unei retorici adecvate pentru a analiza "în mod politicos" experiența fenomenalistă. Un asemenea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care au avut un rol important în separarea literaturii de jurnalism, privită ca o formă primitivă și "doborâtă". În final, această separare s-a bazat pe diferențele sociale. Economia afectată de schimbările tehnologice reflectă această diferență. Prețul mediu al unui cotidian era de 8 dolari pe an în 1800, pe când salariul standard pe săptămână al unui ajutor de tipăritor era același (Mott 162, 159). Ziarele puteau fi achiziționate numai de către cei care aveau bani sau proprietăți. Din cauza producției de masă, astăzi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de 8 dolari pe an în 1800, pe când salariul standard pe săptămână al unui ajutor de tipăritor era același (Mott 162, 159). Ziarele puteau fi achiziționate numai de către cei care aveau bani sau proprietăți. Din cauza producției de masă, astăzi un cotidian de mărime medie poate fi achiziționat pentru aproximativ o zecime din prețul pe care îl avea în 1800. În mod evident, astfel de ziare se adresau celor înstăriți. "Asta însemna de fapt jurnalismul de clasă; într-adevăr prețul de 6
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fi James Madison, care recunoaște acest lucru, și care este unul dintre autorii ziarelor Federalist (Furtwangler 89-91). O retorică neoclasicistă adecvată, care reflectă valorile clasei mondene, a dominat discuțiile publice. Totuși, progresul tehnic în procesul tipăririi a permis achiziționarea unui cotidian la un penny bucata - de unde vine și denumirea de "penny press" - și "creșterea economică cu încă un nivel datorată populației consumatoare de ziare" (Mott 215). Rezultatul a fost apariția unei prese independente, neîncrezătoare în loialitatea și contribuțiile partidului, și căreia
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și de azi față de jurnalismul popular care ajungea la statutul de literatură superioară. Însă acest statut ar eșua în identificarea stilului ziarului în care au apărut schițele lui Thorpe, un stil parțial ascuns, deoarece Hudson l-a caracterizat drept un cotidian "sportiv". Într-adevăr, dat fiind subtitlul ziarului Spirit, cotidianul pare să conțină o gamă largă de viziuni în alegerea lumii: Turf, Agriculture, Field Sports, Literature, and the Stage. Întrebarea care apare este: cine și-ar fi permis, în anii 1840
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
statutul de literatură superioară. Însă acest statut ar eșua în identificarea stilului ziarului în care au apărut schițele lui Thorpe, un stil parțial ascuns, deoarece Hudson l-a caracterizat drept un cotidian "sportiv". Într-adevăr, dat fiind subtitlul ziarului Spirit, cotidianul pare să conțină o gamă largă de viziuni în alegerea lumii: Turf, Agriculture, Field Sports, Literature, and the Stage. Întrebarea care apare este: cine și-ar fi permis, în anii 1840, să își petreacă timpul liber și să se răsfețe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Destinul altădată elevat și romantic regresează. Flaubert este cel care preia poetica bipolarității, care structura viziunea romantică, sensibil la frumusețe și la grotesc totodată. Iată de ce eroinele lui, care poartă amprenta căutării de ideal și infinit, sunt înghițite de banalitatea cotidianului. Această combinare de romantism și scientism duce la omniprezentă confuziei și a paradoxului, prin prezentarea părții inverse a valorilor. Emma Bovary este singura figură feminină în opera lui Flaubert care are statura de eroina, deoarece mai aspiră. Destinul său anunță
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pe oricare francez, o caracterizează căutarea perfecțiunii: "En toute matière, leș Français exigent la perfection de la forme" [de Gramont, p.62]. Prin artă de a-și prezenta imaginea și arta de a trăi, viața Parizienei devine opera de artă, scoate cotidianul din toate inerțiile. Esteticul exprimă partea manifestă a construirii identității proprii. Femeia pariziana este o aristocrata a stilului. Este de consemnat în mod special preocuparea francezilor pentru forma, cultul formei: "la forme finit par être une fin en soi" [de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
tradițional, pentru femei nu există o altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea are o viziune dinamică, ea inventează propriile scenarii. Pariziana se străduie să iasă din plictis și din cotidian, ea este unicat într-o lume banală și conformista. Îi repugna monotonia și uniformitatea. Prin modul în care își concepe existența, Pariziana dezvăluie noi dimensiuni ale personajului emancipat. Ea transforma totul în spectacol, mise en scène, joc, mască, deghizare, căutând
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Antoine. În cele mai bune comedii "serioase" ale sale, Henry Becques (Leș Corbeaux, 1882 și La Parisienne, 1885) denunță tarele societăți burgheze, demonstrând că scena poate evocă, la fel de bine ca și românul lui Flaubert sau al lui Zola, legătura cu cotidianul. Teatrul sau este lipsit de efecte de teatru și, conform esteticii naturaliste, este o "felie de viață", realitatea socială nefiind decorul, ci chiar subiectul. În acest context am dori să menționam și comedia lui Henri Becques La Parisienne, pentru că este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
săptămână: "Elle prit deux jours de réception au lieu d'un. Le jeudi, tous leș intrus venaient. Mais le lundi était réservé aux amies intimes" [Zola, La Сurée, p.271]. Pentru neofita Hélène Grandjean recepțiile amicale devin singurul eveniment în cotidianul sau retras 277. Curtezana Nana primește vizite că o mondenă: "J'ai répondu que madame recevait... Ces messieurs șont dans le salon" [Zola, Nana, p.58]. Dacă demimondena Nana vrea să impresioneze prin grandoarea recepției 278, doamna Anserre din contră
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
écrivain, qu'elle plaisantait beaucoup, parce qu'il était chauve. Elle tenait, d'ailleurs, leș livres en horreur. (...) Rougon, à son tour, tonnait contre leș livres" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.140-141]. Importantă lecturii este că ea sustrage femeia cotidianului sau, realității monotone în care este cufundata, propunându-i o reprezentare exemplara a realului pentru a-l face înțeles 289. Domeniul artelor, în schimb, este o sferă în care femeia pariziana se simte în elementul sau. Lecturile, discuțiile, muzica fac
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
În spațiul parizian, impregnat de mitul dragostei, întâlnirea este inevitabilă. Savoarea imaginilor contemporanilor și ale romancierilor transmite emoția întâlnirii cu o ființă deosebită. Pariziana este o surpriză care destabilizează și fascinează. Întâlnirea cu o Pariziana este asemenea transcenderii miraculosului în cotidian. Trecătoarea din faimosul sonet al lui Baudelaire poate să servească, în cazul de față, drept exemplu-tip: privirea să transmite un șoc306. Nimic nu atrage și nu excită că întâmplarea, atât de legată de capitală și de femeie. Femeia este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
deseori efectul unui "stop-cadru" întreținut pentru a insista asupra perceperii trăsăturilor sale esențiale, legate de multiple elemente artistice. Densitatea semnelor fiind prea mare, decodarea este încetinita și oprește atenția cititorului. Originalitatea ei este în contrast, în ruptură cu banalitatea, cu cotidianul. Pariziana este femeia modernă care transcende în toate aceste scene, regizate de ea cu iscusința, stereotipul femeii tradiționale. 2.3. Tactici de reușită ale parizienei: palimpsest-ul exprimării Pariziana realizează un cod de comunicare specific, creează o imagine destinată în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
la crearea unui efect complex, mergând mai departe de pictural și prefigurând toate virtuozitățile filmului, sunetului și imaginii. Esență Parizienei se găsește în aparență. Servindu-se de mijloacele limbajului verbal și nonverbal, Pariziana oferă un autentic spectacol, reușind să stilizeze cotidianul. 2.3.3. Modă că po(i)etică a creației Interesul semnalat de scriitori față de reprezentarea fenomenului modei ține de importanță pe care ultima o are pe parcursul secolului al XIX-lea și al întregii civilizații franceze. Progresul tehnic din jumătatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mod de a vedea, a gândi și a trăi specific teatral. Spectacolul pe care îl oferă schimba stereotipurile cotidianului imobil. Reprezentarea Parizienei se bazează pe un ansamblu de roluri pe care ea le cumulează. Prin imaginație, dar și prin simțul cotidianului, femeia pariziana din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea "inventează" propriul destin, devenind autor, regizor, scenograf și actrița pe scena politică, privată și intimă. Pariziana ilustrează împlinirea principiului teatralității într-o singură persoană femeia-spectacol. Faptul că personajul Parizienei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Universitaires de Lyon, 1990, p.149-196 BOURNEF, Roland; OUELLET R., L'Univers du român, P.U.F., Paris, 1972 BOUVIER-AJAM, Maurice, Zola et leș magasins de nouveautés ("Aux bonheur des dames"), în Europe, aprilie-mai 1968, p.47-53 BRAUDEL, Fernand, Structurile cotidianului, 2 vol., Meridiane, București, 1984 BRIX, Michel, Eros et litétrature. Le discours amoureux en France au XIX siècle, Louvain-Paris-Sterling-Virginia, 2001 BRUNEL, Pierre, Dictionnaire des mythes d'aujourd'hui, Editions du Rocher, Paris, 1999 BRUNEL, Pierre, Mythocritique. Théorie et parcours, P.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
o poveste, o fabula simbolică, simpla și tulburătoare, care rezumă un număr infinit de situatii mai mult sau mai putin asemănătoare. Mitul ne permite să observăm dintr-o dată anumite tipuri de relații invariabile și să le desprindem din mulțimea aparentelor cotidiene" [de Rougemont, 2000, p.26]. 62 Roger Callois distinge mitologia situațiilor interpretate că proiecție a unor conflicte psihologice (acestea acoperind în cele mai multe cazuri complexele psihanalizei) și mitologia eroilor [2000, p.18]. Pentru M.Milner, mitul prezintă "un aspect de la condition
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]