7,345 matches
-
fi trăită decât o singură dată în viață. Bărbatul se află la final de „a doua tinerețe”; observă cu atenție detaliile și absoarbe totul cu aviditate. Trăiește patetic bucuria plină pe care i-o dă nuditatea trupului ei, cu picioare desenate în linii dulci, buze calde, ochi închiși, piele fină, vorbe puține, somnolență postorgasmică. Și iarăși, plăcerea de a se copilări cuibărindu-se în brațele lui, mângâindu-l cu timiditate (sau poate cu mascată repulsie față de ceea ce are dizgrațios corpul masculului
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
artei lînii, neștiind să vorbesc nici despre cîștiguri, nici despre pierderi, eu sînt forțat să mă ocup de afaceri de stat. Și trebuie să mă decid, ori să tac, ori să discut politică." Cert, figura interioară a autorului Principelui se desenează mai pregnant-pozitiv cu fraze din această corespondență necenzurată de gîndul că va fi citită vreodată de altcineva decît destinatarul. Sfaturi, îndemnuri optimiste, atunci cînd el singur era surghiunit și trist, maxime, cuvinte de spirit nenumărate. Decepțiile ultimilor ani nu i-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
De asemenea, nu aș voi să se judece drept prea mare încredere în sine faptul că un om de condiție joasă și umilă îndrăznește să trateze despre guvernarea principilor și să dea reguli cu privire la aceasta; căci așa precum cei care desenează locuri din natură se așează jos în cîmpie spre a putea privi cu atenție înfățișarea munților și a înălțimilor, iar pentru a cunoaște văile se urcă sus pe culmi, tot astfel, pentru a cunoaște bine firea popoarelor, trebuie să fii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pline de grație. — Și taurul? Întrebă Enrique rezemându-se de chiuvetă, cu paharul În mână și Încins cu șorțul său. — Se ține Încă destul de bine. — Mă scârbești. — Cum așa? Ia și-nvață. Enrique Își scoase șorțul și, Întărâtând taurul imaginar, desenă cu trupul În aer patru verónica gitane, desăvârșite și languroase, terminate-ntr-o rebolera care făcu șorțul să fâlfâie Într-un arc perfect pe deasupra nasului taurului În timp ce se ferea de el. — Ai văzut asta? Și eu sunt doar un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de pe coastă-n depărtare. — Nu se mai vede, Îi spusei lui Guy. — Nu se mai vedea de ceva vreme. — Da’ n-aveam de unde să știm sigur până n-ajungeam pe platou. Pe un stâlp văzurăm un indicator cu un S desenat pe el și dedesubt scria Svolta Pericolosa. Șoseaua ocolea colina și vântul bătea prin crăpătura din parbriz. Dedesubt, de-a lungul mării, se Întindea o fâșie de pământ. Vântul uscase noroiul și praful Începea să se ridice de sub roți. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În fotografiile echipelor de fotbal din anuarul vreunui colegiu. Acum zăceau În iarbă, cocoșați și umflați. Cărți poștale de propagandă Înfățișând un soldat În uniformă austriacă ce forțează o femeie să se aplece de-a curmezișul unui pat. Amândoi erau desenați la modul impresionist. Erau niște desene foarte frumoase și n-aveau nimic În comun cu violul adevărat, În care fusta femeii Îi este trasă peste cap ca să o Înăbușe, În timp ce, câteodată, un camarad i se așază pe cap. Erau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pășeai pe pământul maroniu, curat, acoperit de ace elastice, și acolo stăteau ei trei, sprijiniți de trunchiul unui arbore de cucută, larg cât două paturi așezate pe lungime; adierea vântului făcea să foșnească frunzele din vârful copacilor și lumina blândă desena petice pe pământ, și Billy spuse: — Mai vrei să faci cu Trudy? — Tu vrei? — Îhî. — Hai să mergem. Nu, aici. — Dar Billy... — Billy nu deranj. Billy fratele meu. Și apoi, după aia, stăteau toți trei și pândeau o veveriță neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
merge Locul - clasă, teren, sală. Elevii sunt așezați în cerc, dacă jocul se desfășoară pe teren, sau în bănci, dacă se desfășoară în clasă. În cerc stau la distanță de un braț. Fiecare își marchează locul într-un cerc mic desenat în jurul picioarelor. Un elev, rămas fără cerc, stă în afara băncilor sau în mijlocul cercului. Fiecare elev poartă numele unei localități. Elevul fără loc spune: -Poșta merge de la București la Arad. Elevii care poartă acest nume trebuie să-și schimbe locurile între
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
puncte scris și 5 puncte înțelesul frazei. Echipa care are cea mai mare medie va fi câștigătoare. Variantă După aceleași reguli, în loc de fraze se pot scrie nume de orașe, ape, munți etc. 16.Iepurele fără culcuș Pe un teren se desenează atâtea cercuri câți jucători sunt însă cu două mai puține. Diametrul unui cerc este de 50-60 cm iar distanța între cercuri este de 4-5 metri. În fiecare cerc intră un jucător (iepure) iar cei doi jucători rămași fără culcuș sunt
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
a ocupa locul rămas liber. Cel care rămâne pe dinafară reia jocul. 32.Ursul nărăvaș Locul - curte, teren, sală. Material - un săculeț, o batistă îndoită, un fular. Jucătorii sunt așezați în cerc ținându-se de mâini iar în interior se desenează vizuina ursului. În ea stă ursul ghemuit cu săculețul sau cu batista în față. Jucătorii aleargă în cerc spre dreapta sau spre stânga. La un semnal dat, cel ce se găsește în fața vizuinii ursului se repede să-i ia săculețul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Jocul se continuă până se prind 3-4 jucători după care se alege alt urs. Indicații metodice Inițial jocul se desfășoară cu rostirea textului stând pe loc, ulterior se asociază rostirea textului cu deplasare. 47.Lupta în cerc Pe dușumea se desenează cu creta un cerc cu o rază de 1,5 metri. Doi jucători intră în cerc și apucă fiecare zdravăn capetele unei prăjini lungă de doi metri. Fiecare din ei caută să scoată pe celălalt din cerc. Adversarul poate fi
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
față. 35.Scaunul care fuge Caracterul jocului - îndemânare, atenție. Jucători - 10-30. Jucătorii se așează în formă de cerc la o distanță de un metru unul de altul. Este necesar un număr de scaune egal cu numărul participanților. În lipsa scaunelor, se desenează cercuri cu diametrul de 50 centimetri. Dintre jucători se alege un conducător care stă în picioare în mijlocul cercului. Restul fiind așezați cu fața la conducător al cărui scaun rămâne liber. La semnalul de începere, conducătorul încearcă să ocupe scaunul (cercul) fiind împiedicat
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
Îi despărțeau timpul și depărtarea, îi uneau nostalgia și dorința. Deodată, în fundul peșterii, calul începu să lovească nerăbdător pământul cu copitele. Silueta lui Lurr, ghemuit în prag, se profila întunecată pe zăpada ce sclipea în soarele dimineții. Rădăcinile copacilor căzuți desenau pe cer o lume răsturnată. Valerius se ridică. Răsuflarea i se prefăcea în abur în aerul dimineții de decembrie, în timp ce își masa mușchii amorțiți de nemișcare. Înșeuă calul, împrăștie ultimii tăciuni rămași, își luă traista de medic, mângâie câinele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi ieșea de sub un coif de fier cu două coarne metalice, scurte și ascuțite. — Tarosh! Celtul râdea. Își șterse gura cu dosul mâinii. Își privi mâna plină de sânge și râse din nou, întinzând brațul ai cărui mușchi puternici se desenau sub pielea albă. Valerius se lăsă să alunece în zăpadă. Cuprins de spaimă, se rezemă cu spatele de trunchiul stejarului, cu mâna pe capul lui Lurr. Cu un gest rapid, războinicul apucă lancea, o smulse din trunchiul copacului și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oricine ajunge ajutor de bucătar la un personaj de vază ca mine. Știi că eu, Aulus Vitellius, sunt guvernatorul Germaniei Inferior și că aici, la Colonia Agrippinensium, sunt considerat mai presus de un suveran? Băiatul încuviință. Un zâmbet ușor se desena pe buzele groase ale lui Vitellius, pe chipul cu obraji proeminenți și maxilare puternice. — Cum te cheamă? — Listarius, răspunse repede băiatul. Broboane de sudoare se adunaseră pe fruntea lui. — Ți-e frică? Ți-e frică de mine? Vitellius era întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se întinse pe paie și își duse mâinile la ceafă. — O s-o găsească. Velunda nu se ascunde de nimeni. Închise ochii. Velunda citea destinul oamenilor în mersul stelelor și în adierile ce mângâiau firele de iarbă. Le citea în simbolurile desenate de micile bucăți de lemn pe pământ. Velunda știa să-i citească gândurile ca nimeni altcineva, să-i explice lumea și viața așa cum el nu reușise vreodată să și le explice. Venea când o dorea, apărând lângă el și lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deasupra căreia i se părea că poate zbura asemenea unui șoim. Închise ochii. Putea vedea ținuturile străbătute de Danubius, iar mai departe, spre apus, pe cele străbătute de Rhenus. Danubius și Rhenus erau două fluvii mari care, asemenea unor urme desenate de degetul divinității pe pământ, marcau granița unde Imperiul își oprise cuceririle. Mai departe, în inima Europei, erau teritoriile sălbatice ale unor triburi necunoscute. Își închipui că vede de sus drumurile, satele, orașele și fortificațiile de o parte - unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se întoarse spre cele două turnuri construite de puțină vreme pe laturile castrului. O santinelă făcu un gest de salut și arătă de mai multe ori spre cer, unde se vedea un stol de rațe sălbatice. Mergeau în formație perfectă, desenând un V ce străbătea cerul senin. Era un semn bun. Imediat însă o rață se desprinse din stol și își continuă drumul singură. — Nu e semn bun. Errius se apropie de calul tribunului și arătă spre rața solitară ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se așezară repede într-un dispozitiv care se termina la extremitățile celor două șanțuri. Rapid, se formară trei linii de câte douăzeci de oameni. Strânseră la piept scuturile, alcătuind un zid a cărui culoare - un ocru intens, pe care se desena acvila în două nuanțe de albastru - se distingea limpede pe întinderea uniformă a câmpiei. Quazii înaintau. La auzul urletelor lor, Valerius îngheță. Îi văzu pe cei care se ocupau de care cum vărsau conținutul coșurilor... Nu erau sfecle și napi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce alungă întunericul din lumea exterioară și din cea dinăuntrul nostru. Își puse o mască asemănătoare cu un cap de corb. Coborî treptele înguste și ajunse în templu. Intră. Încăperea mare, pătrată era luminată de torțe a căror flacără tremurătoare desena pe pereți umbre neașteptate. Pe cele două laturi erau așezate bănci lungi, pe care stăteau deja câțiva adepți îmbrăcați în veșminte de culoare deschisă, cu chipurile acoperite de măști. În fundul încăperii se găsea un altar asemănător unui bazin mare, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un urlet, căci ceea ce văzu fu chipul monstruos al Morții, încadrat de părul blond. Orbitele goale, țeasta, dinții ce clănțăneau - nu avea să uite niciodată sunetul acela. Era întruchiparea groazei. Începu să lovească orbește, împlântând pumnalul în trupul femeii; sângele desena flori roșii pe mantia imaculată, iar Vitellius se apleca deasupra ei s-o înjunghie din nou, în timp ce vântul se preschimba în furtună. Un lup îi sări deodată în spate. Vitellius căzu, rostogolindu-se departe de trupul femeii. Se ridică și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cunoștea bine pe maestru și știa că nu-i place să dea explicații. Proculus se afla alături de el, și ăsta era singurul lucru care conta. — Nu sunt în stare să lupt. Maestrul puse două degete pe fruntea lui Valerius și desenă un semn, murmurând niște cuvinte de neînțeles. Valerius închise ochii; atingerea maestrului avea ceva vrăjit. Și-o aminti pe Velunda așa cum o văzuse prima oară, cu ani în urmă, când ajunsese în satul lui Julius Civilis. Ea stătea lângă foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ajuns în mână „versuri” de Irina Brândușa Irimescu, Editura Litera, București 1971 - născută la 27 aprilie 1949 la Piatra Neamț, moartă la 9 ianuarie 1970. A început să scrie versuri la 14 ani. Ținea un jurnal, model Anna Frank, dar și desena. După liceu a devenit studentă la pictură monumentală, la Institutu l Gr igorescu. Avea un creion fermecat, lucra cu siguranță și mal ițio zitate, uneori - versurile ei, ca și desenele, până și fotogra fiile, că avea pornire și talent și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în memorie uscate de timp, rătăcite și deznădăjduite de neîmplinire. Sub bagheta cărui regizor căutam o altă realitate, străină de inima mea, de inima reginei care aștepta? Femeia avea gleznele legate" Efecte de regie au fost în dezmățul de dimineață, desenat într-o vibrație nervoasă de nerăbdare. La amiază era obosit de marginile amenințătoare în care a intrat năuc. Soarele arde, mici ventuze ciupeau de-a lungul umerilor încovoiați de greutatea aripilor care au uitat să zboare. În amurg, un cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
S Profesionistă ? T Nu. De pasionați. Aau...nați. S Și-ți permiți să țipi în halul ăsta?! Dar ce-i aici,mussiu, balamuc ?!? Ssssă taci ! Dumneata, domnu bariton artist te rog, continuă. B Permiteți ? S E o mare plăcere ! BENZI DESENATE Domnule Președinte, vă felicit. Ați ajuns în runda a doua. Aveți emoții? Emoții nu, că nu-mi dă voie doctorul, din cauza tensiunii care e-n creștere ca și cotele apelor Dunării, nivelul nostru de trai, rai, ai... Sigur că e
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]