11,536 matches
-
un nume (devine, pare + profesor) și împreună cu care actualizează planul semantic al termenului-subiect: Tânărul acela pare/devine profesor. Predicatul analitic se poate dezvolta ca: • predicat simplu: „Eu sunt luceafărul de sus / Iar tu să-mi fii mireasă.” (M. Eminescu) • predicat dezvoltat, întemeiat pe reluarea aceluiași verb copulativ, printr-o relație de coordonare copulativă, pentru a se introduce în planul semantic al predicației dimensiuni aspectuale și modale: El a fost de la început și este și astăzi un om cinstit. • predicat multiplu; în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
printr-un nume, pronume, când are o identitate proprie: Mihai a plecat înainte de a se fi terminat meciul. În aceste din urmă enunțuri, infinitivul intră în alcătuirea unui constituent dezvoltat prin care se realizează funcția sintactică de circumstanțial. În interiorul constituentului dezvoltat, complementul semantic principal $meciul$$ reprezintă subiectul interior (virtual subiect gramatical al unui predicat - să se termine) - funcție de gradul II. În realizarea funcției de atribut, infinitivul este precedat de prepoziția de: „Ce grea e pentru noi osânda de a sta-n
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce vinde.” (I. Creangă) Nu-i unde/când merge. Nu are cine veni. • complement: „De-acum nici asta nu-mi rămâne Și n-o să am ce blestema.” (M. Eminescu) N-ai de unde cumpăra. N-ai cu cine merge. În interiorul constituentului dezvoltat, pronumele/adverbele relative reprezintă funcții sintactice de gradul II, construcții ale infinitivului: • complement direct interior: ce blestema • subiect interior: cine veni • complement corelativ: cu cine merge • circumstanțial: când/unde merge Infinitivul verbelor copulative intră, într-o relație sintactică de complementaritate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ar fi să te scobori prea jos primind să te bați cu un om ca GheorgheNeagu.” (E. Gârleanu) Seria funcțiilor sintactice se amplifică prin construcțiile gerunziale absolute (în termenii Gramaticii Academiei, vol.II, p. 82) - o variantă specifică de constituent dezvoltat; în structura acestuia, ca și în cazul construcțiilor infinitivale relative, intră gerunziul și complementul său semantic principal (care poate rămâne neexprimat), diferit de subiectul gramatical - realizare sintactică a complementului semantic principal al verbului-predicat sau fiind coreferențial cu acesta. Alături de funcția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și samur.” (M. Eminescu) sau funcția de subiect: „Din când în când învăluirile de vânt de deasupra satului păreau că se alină și-atunci se auzea sunând cu zvon mare, sus, sub nori, pădurea de brazi.” (M. Sadoveanu) În interiorul constituenților dezvoltați, numele/pronumele-complement semantic principal al gerunziului reprezintă funcția de subiect de gradul II, care poate deveni subiect sintactic - funcție de gradul I, dacă gerunziul lasă loc unui verb-predicat: slujind/pe când slujea un episcop cetind-o/dacă o citești ștuț văzând/pentru că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
căzută în alte mâini decât ale mele, ar fi fost pentru mine ucigătoare.” (Mateiu I. Caragiale) $atrib. circ. condițional$$ Ca și infinitivul și gerunziul, participiul intră în construcții absolute (construcții absolute participiale), variantă de realizare a funcțiilor sintactice prin constituenți dezvoltați: „Abia plecat Mihai, au și început să-i scotocească prin sertare.” Complement semantic principal al verbului a trebui, participiul realizează, în relație sintactică cu acesta, funcția de predicat, ca predicat dezvoltat: „Îl întrebai dacă nu în nestatornicia domniilor și în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
participiale), variantă de realizare a funcțiilor sintactice prin constituenți dezvoltați: „Abia plecat Mihai, au și început să-i scotocească prin sertare.” Complement semantic principal al verbului a trebui, participiul realizează, în relație sintactică cu acesta, funcția de predicat, ca predicat dezvoltat: „Îl întrebai dacă nu în nestatornicia domniilor și în teama de năvăliri trebuie căutată pricina că nu s-a durat și la noi mai măreț și trainic.” (Mateiu I. Caragiale) În structura constituentului dezvoltat participiul ocupă poziția subiectului; este o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acesta, funcția de predicat, ca predicat dezvoltat: „Îl întrebai dacă nu în nestatornicia domniilor și în teama de năvăliri trebuie căutată pricina că nu s-a durat și la noi mai măreț și trainic.” (Mateiu I. Caragiale) În structura constituentului dezvoltat participiul ocupă poziția subiectului; este o alternativă la conjunctivul-predicat al unei propoziții-subiect: trebuie căutată/trebuie să fie căutată. * Dimensiunea verbală din planul semantic al participiului determină tipurile de construcții, în funcție de semantica verbului de proveniență: • participiul provenit din verbe intranzitive, având
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la toți. „Dar când auzeam de legănat copilul, nu știu cum îmi venea...” (I. Creangă) • atribut: „...Scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul.” (I. Creangă) În relație cu verbe de aspect, supinul intră în structura unor constituenți dezvoltați, prin care se realizează diferite funcții sintactice: • predicat dezvoltat: S-a apucat de citit. „Și... unde nu s-a apucat și el, în ciuda Morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă...” (I. Creangă) • complement predicativ: L-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îmi venea...” (I. Creangă) • atribut: „...Scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul.” (I. Creangă) În relație cu verbe de aspect, supinul intră în structura unor constituenți dezvoltați, prin care se realizează diferite funcții sintactice: • predicat dezvoltat: S-a apucat de citit. „Și... unde nu s-a apucat și el, în ciuda Morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă...” (I. Creangă) • complement predicativ: L-a văzut apucându-se de secerat. • circumstanțial: Apucându-se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și el, în ciuda Morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă...” (I. Creangă) • complement predicativ: L-a văzut apucându-se de secerat. • circumstanțial: Apucându-se de citit, a trecut într-o altă stare. În structura constituentului dezvoltat, supinul realizează funcția de complement (direct, indirect) interior, ca funcții de gradul II. Alte verbe de aspect se construiesc numai cu infinitivul sau conjunctivul: a începe, a prinde, a continua: Mihai a început a cânta/să cânte la pian. Verbele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concurată de supinul devenit substantiv: El a terminat de cules, de secerat/culesul, seceratul. Supinul intră și în structura unor constituenți dezvoltați în relație cu verbul a avea întrebuințat cu sens modal: Am de mers până la pădure. În interiorul predicatului (constituentului) dezvoltat, supinul realizează funcția de complement direct: Am avut de străbătut trei tunele. Având de străbătut trei tunele, mi-a trebuit mai mult timp. * Dezvoltarea câmpului semantico-sintactic prin construcțiile pe care supinul le guvernează este determinată de dimensiunea verbală a planului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu, datorită, grație etc. • compuse; constituite din două (trei) prepoziții simple: de la, de către, fără de, până la etc. O variantă a prepozițiilor compuse o reprezintă prepozițiile binare, discontinue: de la...până la, de...până, dinspre...spre etc., când funcțiile sintactice se realizează prin constituenți dezvoltați: Au mers pe jos de la Iași până la Dobrovăț. • locuțiuni prepoziționale - grupuri de cuvinte caracterizate prin unitate „semantică” și unitate funcțională (realizează în bloc relația sintactică între cei doi termeni ai sintagmei); în structura lor intră, în mod obligator, cel puțin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactică se realizează printr-o singură unitate lexicală. În enunțul „Iubirea noastră a murit aici.” (T. Arghezi), toate funcțiile sintactice se realizează prin câte un singur termen lexical (constituent sintactic simplu): a murit - predicat; iubirea - subiect, noastră - atribut, aici - circumstanțial. • dezvoltat; Funcția sintactică se realizează printr-o sintagmă care dezvoltă în ansamblul ei planul semantic al constituentului sintactic. Între termenii sintagmei se poate institui o relație sintactică, de dependență sau de interdependență, în amândouă planurile (Mihnea s-a apucat de învățat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație sintactică, de dependență sau de interdependență, în amândouă planurile (Mihnea s-a apucat de învățat.) sau numai în planul expresiei (De trei zile plânge și plânge...), sau se poate desfășura numai o complementaritate semantică. Au structură de constituenți sintactici dezvoltați funcțiile sintactice realizate prin: - construcții infinitivale relative; în enunțul „Ai să te duci în fundul iadului și n-are să aibă cine te scoate...” (I. Creangă), sintagma cine te scoate este subiectul predicatului n-are să aibă; în interiorul ei s-ar putea identifica
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcțiile: cine - subiect, te - complement direct; - construcții gerunziale absolute; alcătuite dintr-un gerunziu și un nume (pronume) - care funcționează ca „subiect interior”: „Căci voi murind în sânge ei pot să fie mari.” (M. Eminescu); I - voi murind - circumstanțial de cauză dezvoltat; II - murind + vei - „subiect” interior; - sintagme alcătuite din verbul a trebui și un participiu; în enunțul „Părinte Dănilă, i-a spus ea cu umilință, eu nu mă pricep cum ar trebui întocmită o asemenea jalbă.” (M.Sadoveanu, X, p. 555
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vei - „subiect” interior; - sintagme alcătuite din verbul a trebui și un participiu; în enunțul „Părinte Dănilă, i-a spus ea cu umilință, eu nu mă pricep cum ar trebui întocmită o asemenea jalbă.” (M.Sadoveanu, X, p. 555), în interiorul predicatului dezvoltat ar trebui întocmită s-ar putea identifica predicatul ar trebui și subiectul întocmită; - sintagme formate din verbe cu conținut semantic aspectual sau verbal numai în relație cu un verb sau o formă verbală absolută: S-a pus pe învățat./ Dă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Blaga) Din punctul de vedere al structurii interne, propoziția poate fi: a. simplă; este constituită doar din termenii nucleului predicațional: predicatul și subiectul sau numai din predicat: „Ea aude - plânge...” (M. Eminescu) „Și înserează... și e tăcere...” (G. Bacovia) b. dezvoltată; în structura sa intervin și alte funcții sintactice, în afara celor implicate de nucleul predicațional: „Mirajul unui dulce fruct / Îmbrac-un sâmbure amar.” (L. Blaga) „Ninge mereu în zarea-nnoptată...” (G. Bacovia) c. complexă; în structura nucleului său predicațional central se dezvoltă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e nu simte dureri.” (M. Eminescu) • propoziție - predicat; este o propoziție nondependentă în interiorul unei relații de dependență, în care ocupă numai poziția de termen regent. Conține în structura sa nucleul predicațional central în jurul căruia se organizează enunțul realizat ca frază dezvoltată: „Dacă singurul merit al unui om e acela de a fi supraviețuit, el nu mai are dreptul să se creadă inocent.” (O. Paler) • dependentă (subordonată, secundară); în interiorul unei relații de dependență, ocupă poziția de termen dependent, dezvoltând diverse funcții sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
simple, constituite din propoziții nondependente care, intrând între ele în relații de coordonare sau de apoziție, își păstrează autonomia predicațională: „Colo-n palate de mărgean / Te-oi duce veacuri multe, Și toată lumea-n ocean / De tine o s-asculte.” (M. Eminescu) • dezvoltate, constituite din propoziții aflate în relații de dependență, în interiorul cărora propozițiile dependente își pierd autonomia predicațională 13: „Când treci fără sandale pe sub tei porumbii adormiți pe streșini ciuruite se trezesc, crezând că pașii tăi, mărunții, sunt semințe azvârlite de-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii?” (M. Eminescu) Cel mai adesea, enunțurile interogative totale se disting de cele asertive numai prin intonație: „Îmi aduc aminte, poate / Că făcui parte din toate?” (T. Arghezi) În enunțurile analitice realizate ca frază dezvoltată, intonația interogativă o poartă cel mai adesea propoziția-predicat: „Dacă din povești adevăr rămâne / că trăim prin imponderabil cei vii, poate să mai umble cuvânt că trupul / este o povară?” (L. Blaga) Interogativa indirectă, fiind subordonată, își pierde intonația specifică. Enunțul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
superlative adjectivale sau adverbiale: „Care e mai mândră decât tine între toate țările semănate de Domnul pre pământ? Care alta se împodobește în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?” (A. Russo); • exprimarea în enunțul interogativ-frază dezvoltată a singurului răspuns posibil la întrebare, marcat ca atare prin elemente restrictive precum decât, dacă nu: „Este imaginabilă starea aceasta de lucruri și se poate însemna altfel decât cu numele celei mai complete barbarii?” (M. Eminescu), „Și de unde să sperăm
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
particulare, a unui anumit conținut semantic: „Nu e adevărat că există un trecut - consecutivitatea e în conștiința noastră...” (M.Eminescu) Enunțurile negative sunt totale, dacă nucleul predicațional central (din structura regentei, care reprezintă predicatul frazei, când enunțul e o frază dezvoltată) are aspect negativ, indiferent de aspectul constituenților sintactici, simpli sau propoziționali: „Și în farmecul vieți-mi / Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia.” (M. Eminescu) sau parțiale, dacă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mijloc al actualizării primare, a planului semantic al verbului-predicat și secundare, a planului semantic al termenului-subiect: ne...em, să ne... im: „Ne pierdem ca să ne-mplinim.” (L. Blaga) Predicatul verbal (sintetic) își poate realiza conținutul funcțional semantic prin constituent simplu, dezvoltat, multiplu. Predicatul verbal simplu realizează conținutul semantic al predicației printr-un singur termen lexical, care poate fi: • un verb, simplu sau compus: „La sfinți-n zugrăveală amurgu-ngenunchea.” (I. Pillat) „Potop, cad stele albe de cristal Și ninge-n noaptea plină
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceapă a lăuda.” (M. Eminescu) „Îmi vine să râd fără sens Și-i frig și burează.” (G.Bacovia) • locuțiuni verbale: „El iar privind de săptămâni, / Îi cade dragă fata.” (M. Eminescu) Predicatul verbal dezvoltat realizează planul semantic, complex, al predicației prin doi termeni verbali (sau cu originea în verb). Actualizarea planului semantic global al enunțului și al funcțiilor fundamentale - predicatul și subiectul - se întemeiază pe amândoi termenii din structura predicatului. Unitatea funcțional-predicativă a structurii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]