6,914 matches
-
artropode. Cele mai curajoase au fost observate mâncând șerpi și rozătoare. Unele solifuge au fost filmate consumând chiar și șopârle. Prada este detectată cu ajutorul pedipalpilor, apoi ucisă și fărămițată în bucăți de către chelicere. După aceasta, victima este lichefiată cu sucuri digestive care conțin enzime. Lichidul rezultat este ingerat prin faringe. Deși, în mod normal, nu atacă oamenii, chelicerele lor pot penetra pielea umana, ceea ce cauzează mușcături dureroase. Pe chelicere se pot găsi și rămășițe ale prăzilor aflate în descompunere, și în timpul
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
patologice locale secundare - leziuni celulare, distrofii celulare, necroză, inflamație, atrofie, sclerozare în ficat, miocard, rinichi, creier. Procesele patologice secundare în rinichi se finalizează prin insuficiență renală acută. Leziunile secundare ale miocardului se manifestă prin tahicardie, insuficiență cardiacă, aritmii. În tractul digestiv survin eroziuni, hemoragii. Modificările respirației externe se manifestă prin respirația periodică Kussmaul, hiperventilație, alcaloză respiratorie, exhalația cu miros ”hepatic” - miros de paie mucezite. Ischemia hipofizei conduce la necroză cu dezvoltarea panhipopituitarismului, inclusiv și a diabetului insipid. În creier procesele patologice
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
cefalic scurtă, ce alimentează masa ganglionară . Respirația are loc prin trahei ramificate, care se deschid prin stigme situate pe partea dorsală a prosomei. Cel puțin o specie braziliană are un „plastron” care împiedică pătrunderea apei în trahei în timpul ploilor . Tubul digestiv cuprinde: orifciul bucal, faringe, esofag, intestin mediu și diverticuli, intestin posterior și anus. Intestinul mediu prezintă diverticuli în care au loc procesele digestive și depozitarea nutrienților . Excreția se realizează prin tuburile lui Malpighi - în opistosomă și de glandele coxale - în
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
Cel puțin o specie braziliană are un „plastron” care împiedică pătrunderea apei în trahei în timpul ploilor . Tubul digestiv cuprinde: orifciul bucal, faringe, esofag, intestin mediu și diverticuli, intestin posterior și anus. Intestinul mediu prezintă diverticuli în care au loc procesele digestive și depozitarea nutrienților . Excreția se realizează prin tuburile lui Malpighi - în opistosomă și de glandele coxale - în prosomă. Glandele sexuale se găsesc în opistosomă. Femelele posedă o spermatecă pentru depozitarea spermei . Dimorfismul sexual se manifestă prin dimensiunile mai mari ale
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
în ianuarie 1875 prin amendamentul Wallon și legile constituționale din februarie și din iulie organizează funcționarea ei. În 1879, după demisia președintelui Mac Mahon, întreaga putere aparține republicanilor. În iunie 1883, contele de Chambord suferă de o afecțiune a tractului digestiv și moare în exil la Frohsdorf, la 24 august 1883. "Henric al V-lea" este îngropat lângă Carol al X-lea, Ducele și Ducesa d'Angoulême, la Gorizia în Austro-Ungaria (astăzi Nova Gorica în Slovenia). Contele de Chambord nu a
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
obiectiv comun. O organizație poate fi considerată ca un sistem amplu,deoarece este constituită din sisteme, subsisteme și procese care interacționează. Termenul "sistem" are o varietate de semnificații în diferite contexte. De exemplu, este folosit în legătură cu "sistemul nervos" sau "sistemul digestiv". În industrie, un exemplu de sistem poate fi un sistem de management al unei organizații sau un sistem de producție pentru fabricarea automobilelor. Un sistem se constituie numai atunci când componentele acestuia interacționează, funcționând ca un întreg. În exemplul de mai
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
Dischinezia biliară denumește o dereglare a mecanismului de evacuare a bilei, dereglare datorată unor disfuncții motrice la nivelul veziculei biliare, a canalului coledoc sau a sfincterului Oddi (intrarea canalului coledoc în duoden). Dichinezia biliară reprezintă un complex de tulburări digestive de tip biliar, manifestate prin dureri în partea dreaptă a abdomenului sub nivelul coastelor (dureri ce pot avea intensități diferite, de la o simplă jenă dureroasă până la colici puternice), gust amar, grețuri, vărsături de tip biliar (care conferă o senzație de
Dischinezie biliară () [Corola-website/Science/321558_a_322887]
-
fizică sau intelectuală și balonări. Vezicula biliara este un organ de dimensiuni mici, localizat sub ficat. Comunică cu ficatul prin ductul hepatic. Are rolul de depozita și de a concentra bila, o secreție hepatică de culoare verde utilizată în procesul digestiv. Atunci când consumăm alimentele, vezicula biliară eliberează bila prin canalul coledoc în duoden (primul segment al intestinului subțire). Când acest mecanism este perturbat apar dereglări ale procesului digestiv, manifestate prin: durere sau jenă în zona subcostală dreaptă sau în epigastru, durere
Dischinezie biliară () [Corola-website/Science/321558_a_322887]
-
de a concentra bila, o secreție hepatică de culoare verde utilizată în procesul digestiv. Atunci când consumăm alimentele, vezicula biliară eliberează bila prin canalul coledoc în duoden (primul segment al intestinului subțire). Când acest mecanism este perturbat apar dereglări ale procesului digestiv, manifestate prin: durere sau jenă în zona subcostală dreaptă sau în epigastru, durere în zona omoplaților, dureri de cap (mai ales pe partea dreaptă), amețeală, greață, flatulații, senzație de prea-plin și balonare după mese, indigestie (mai ales după ce se consumă
Dischinezie biliară () [Corola-website/Science/321558_a_322887]
-
afecțiunea apare deoarece vezicula biliară, sfincterul său sau canalul coledoc (cel prin care bila circulă de la vezicula biliară la duoden) nu mai funcționează corespunzător. Atunci când consumăm o masă bogată în grăsimi, vezica biliară trebuie să lucreze suplimentar, eliminând în tubul digestiv o cantitate mai mare de bilă pentru a facilita digestia. Uneori însă efortul necesar este prea mare, consecința fiind blocarea bilei, care nu se mai elimină, iar digestia se va desfășura greoi, provocând simptomele descrise anterior. Principalii vinovați ai dereglării
Dischinezie biliară () [Corola-website/Science/321558_a_322887]
-
sistemului nervos (central și periferic), sarcom și cloracnee. La concentrații foarte reduse pot fi periculoase. Pe durată îndelungată ele acționează negativ asupra sistemului corporal de imunitate, producând îmbolnăviri grave ale pielii, ale căilor respiratorii, ale glandei tiroide și ale aparatului digestiv. Prin încercări făcute pe animale s-au dovedit și efecte cancerigene. Cea mai cunoscută dioxină este tetraclorodibenzo-dioxina, - TCDD -, așa zisa "otravă Seveso" (toxină). Numele vine de la gravul accident chimic petrecut la Seveso. Chiar numai o milionime de gram (1/1
Dioxină () [Corola-website/Science/321725_a_323054]
-
a absorbit deja toate substanțele nutritive pe care le-a putut absorbi. Ceea ce a mai rămas sunt apa, electroliții precum sodiul și clorul, dar și reziduuri cum ar fi fibre, bacterii și celule moarte rezultate din stratul intern al tractului digestiv. În timpul celor 12-24 de ore în care resturile alimentare trec prin colon, organismul absoarbe aproape toată apa rămasă - aproximativ 1-l,5 litri pe zi. Rezidurile rămase, denumite materii fecale, sunt de obicei moi, dar formate. Sunt, de asemenea, pline
Cancer de colon () [Corola-website/Science/317378_a_318707]
-
și multe alte condimente au fost prescrise sub forma unor preparate diverse (e.g. amestecate cu oțet) pentru tratarea diverselor afecțiuni. În secolul al II-lea î.Hr., Cato cel Bătrân credea că varza (sau urina consumatorilor de varză) poate trata bolile digestive, ulcere, negi, precum și intoxicații. Aulus Celsus, un medic-enciclopedist roman, credea în alimente "puternice" și "slabe" (pâinea de exemplu era puternică, la fel ca animalele bătrâne și legumele mature). Doctrinele lui Galenus nu puteau fi disprețuite: Aplicabile pe timpul vieții lui din
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
șansele dezvoltării problemelor gastrointestinale precum constipația și diareea, prin creșterea greutății și mărimii scaunelor. Fibrele insolubile, găsite în făină integrală, nuci și legume, stimulează în special peristaltismul - contracția ritmică a musculaturii intestinului subțire, care mișcă alimentele de-a lungul tractului digestiv. Fibrele solubile, găsite în ovăz, mazăre, fasole, și în mai multe fructe, se dizolvă în apă în tractul intestinal producând un gel care încetinește deplasarea alimentelor prin intestine. Acesta ar putea ajuta la reducerea nivelului de glucoză din sânge, încetinind
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
de alimentație și este diferită de la o specie la alta. Există însă o serie de elemente comune. Toate tipurile de excremente conțin floră microbiană, resturi de alimente nedigerate sau neabsorbite, produși de excreție și secreție externă ai intestinului și glandelor digestive anexe, celule epiteliale intestinale descuamate, leucocite, apă. La omul matur sănătos, materiile fecale conțin floră microbiană în proporție de 50%, resturi alimentare nedigerate sau neabsorbite, produși de excreție și secreție intestinală, biliară și pancreatică, celule descuamate din epiteliul digestiv, leucocite
Excrement () [Corola-website/Science/317454_a_318783]
-
glandelor digestive anexe, celule epiteliale intestinale descuamate, leucocite, apă. La omul matur sănătos, materiile fecale conțin floră microbiană în proporție de 50%, resturi alimentare nedigerate sau neabsorbite, produși de excreție și secreție intestinală, biliară și pancreatică, celule descuamate din epiteliul digestiv, leucocite, apă etc. Culoarea maro a fecalelor este dată de pigmenții biliari care, sub acțiunea florei bacteriene din intestinul gros, sunt transformați în urobilinogen și stercobilinogen. Prin oxidare, aceștia se transformă în urobilină, respectiv stercobilină. Produșii de putrefacție intestinală (indol
Excrement () [Corola-website/Science/317454_a_318783]
-
mari categorii, cauze endogene (afecțiuni a căror apariție se situează, în timp, înainte de naștere - în mediul intrauterin, sau sunt o consecință a procesului nașterii propriu-zise) și exogene (diverse afecțiuni dobândite: infecțioase și parazitare, boli ale aparatului respirator, afecțiuni ale aparatului digestiv, accidente, otrăviri, traumatisme etc...). Dacă asupra primelor se poate interveni prea puțin, în cel de-al doilea caz medicina oferă suficiente posibilități de combatere a cauzelor. Astfel în funcție de tipul de cauză se iau în considerare: Analiza mortalității infantile se poate
Mortalitate infantilă () [Corola-website/Science/316344_a_317673]
-
o gustare atât pentru cei ce vor să-și mențină greutatea sub control, cât și pentru cei ce vor să aibă o stare de sănătate bună, deoarece acestea ajută la reglarea glucozei și a colesterolului, la buna funcționare a sistemului digestiv și la controlul tensiunii arteriale. Înlocuind gustările nesănătoase cu stafide în cantități moderate poate ameliora sănătatea pacienților cu diabet zaharat de tipul 2 controlat. Stafidele de Corint au un indice glicemic mediu. Ele pot fi consumate în cantități mici chiar
Stafidă () [Corola-website/Science/325881_a_327210]
-
diabet pentru a-și satisface pofta de dulce într-o dietă echilibrată. Antioxidanții sin stafidele grecești pot reduce riscul de afecțiuni maligne în stomac și colon. Astfel, într-un regim alimentar echilibrat, antioxidanții stafidelor pot ajuta la menținerea unui sistem digestiv sănătos.
Stafidă () [Corola-website/Science/325881_a_327210]
-
care prin piroliza generează fosgen. Actualmente este în general recunoscută ca fiind deosebit de toxică, utilizarea sa fiind din ce in ce mai restrânsă că solvent, agent de curățire, etc. Tetraclorura de carbon se absoarbe pe toate căile uzuale de expunere: - respiratorie - trancutanata - mai rar digestiva Datorită faptului că este liposolubila se depozitează în țesutul adipos, ficat și rinichi. Eliminarea se realizează predominant pe cale pulmonară (50-80%), 4% sub formă de dioxid de carbon pe cale pulmonară sau renală, restul fiind metabolizat, generând radicalul liber al triclormetilului. Aproximativ
Tetraclorură de carbon () [Corola-website/Science/325988_a_327317]
-
inelul perifarigian și lanțul nervos ventral cu câte o aglomerare ganglionară în fiecare segment. Organele de senzitive sunt reprezenate prin peri senzoriali tactili și o pereche de ochi simpli, situați deasupra inelului perifargian. Sistemele circulator și respirator sunt absente. Aparatul digestiv este reprezentat printr-un tub drept. Gura este situată anterior, pe o structură conică. Urmează, faringele și esofagul căptușiți cu cuticulă. În faringe se deschid canalele a unei perechi de glande salivare, ar în esofag - galnde pancreatice, toate producând enzime
Kinorhyncha () [Corola-website/Science/326009_a_327338]
-
este reprezentat printr-un tub drept. Gura este situată anterior, pe o structură conică. Urmează, faringele și esofagul căptușiți cu cuticulă. În faringe se deschid canalele a unei perechi de glande salivare, ar în esofag - galnde pancreatice, toate producând enzime digestive. Esofagul constinuă cu intestinul mediu și intestinul posterior care se termină cu anus. Sistemul excretor este alcătuit din două protonefridii scurte neramificare de care pornesc câte un duct ce se deschide pe segmentul 11. Dezvoltarea este slab studiată. Larva posedă
Kinorhyncha () [Corola-website/Science/326009_a_327338]
-
se recoltează părțile aeriene în perioada înfloririi. Sescviterpene (cnicina, benedictinaartemisiifolina și salonitenolidul), fitosteroli și glicozidele lor, acizi grași, mucilagii, taninuri, acizi rezonici, acid nicotinic, vitamina B1, săruri (potasiu, magneziu, calciu). Intern: Extern: Intern: în anorexie și hiperaciditate gastrică; în tulburări digestive și stări inflamatorii ale stomacului; în boli ale ficatului și în cele ale căilor respiratorii. Extern: în arsuri, degerături și ulcerații ale pielii.
Schinel () [Corola-website/Science/323515_a_324844]
-
fi considerat rămășița atrofiată a cecumului care se găsea la strămoșii îndepărtați ai oamenilor, însă studii din 2013 resping ideea existenței unei relații inverse între mărimea cecumului și mărimea și prezența apendicelui. Cecum-urile, care s-au găsit în tractul digestiv al multor ierbivore dispărute, găzduiesc mutual bacterii ce ajută animalele să digere moleculele de celuloză ce se găsesc în plante. Este prezent pe scară largă la Euarchontoglires și, de asemenea, a evoluat independent la marsupialele diprotodonte, monotreme și este foarte
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
arătat că indivizi fără apendice erau de patru ori mai predispuși la recidiva cu Clostridium difficile. De aceea apendicele poate juca rolul de „casă sigură” pentru bacteriile comensale („bune”). Acest rezervor de floră intestinală putea apoi servi la repopularea sistemului digestiv după un episod de dizenterie sau holeră. Cele mai obișnuite boli ale apendicelui (la oameni) sunt apendicita și tumorile carcinoide (carcinomul apendicelui). Cancerul apendicelui este responsabil pentru aproape 1 din 200 din totalul afecțiunilor maligne gastrointestinale. În cazuri rare adenoamele
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]