7,173 matches
-
XIX - XX, doi mari președinți au elaborat doctrinele economico-politice ce urmau să definească relațiile SUA cu restul lumii. Președintele Taft a lansat „Diplomația Dolarului” potrivit căreia interesele americane sunt economice și se manifestă la nivel mondial. Președintele Roosvelt a impus „Diplomația Big Stick” potrivit căreia SUA își promovează cu forța sau își apără interesele economice oriunde în lume. Începutul secolului XX marchează afirmarea SUA ca prima mare putere economică a lumii. Dacă în perioada interbelică SUA continuă politca sa tradițional-izolaționistă, al
Economia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/306317_a_307646]
-
a culturii"" . Tatăl său Stelios Seferis era membru al Academiei grecești, profesor de drept internațional, rector al Universității din Atena, poet și traducător. Școala primară în orașul natal, absolvă liceul în Atena, și urmează cursurile Universității din Paris. Intră în diplomație și ocupă diferite funcții în ambasadele Greciei din 1931 până în 1962. Debutul editorial cu placheta Strofi(Cotitura), are loc în 1931. A scris relativ puțin, dar versurile sale au fost bine primite pentru mesajul lor antifascist, de fapt Seferis a
Giorgos Seferis () [Corola-website/Science/305796_a_307125]
-
un ciclu de conferințe teologice săptămânale. Între anii 1948-1963 regimul comunist a permis, cu întreruperi - în condiții de represiune, exproprieri de bunuri, concedieri și privare de cetățenia română - emigrarea a circa 400.000 de evrei spre Israel. Cu înțelepciune și diplomație, folosind bunele relații cu fruntașii regimului, Rosen a încercat să amelioreze aceste condiții de emigrare. Valul de emigrări l-a făcut pe prim-ministrul comunist Ion Gheorghe Maurer să-i reproșeze rabinului Rosen: "„Ce le-am făcut? Le-am salvat
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
Comisia Superioară de Diplome a Ministerului Învățământului. Apoi, între anii 1970-1974, este director științific al Institutului de Științe Politice din București. Numit în anul 1974 ca Visiting Professor la universitățile americane Columbia, Harvard și Berkeley, Dumitru Mazilu este angajat în cadrul diplomației românești. Astfel, între anii 1975-1986, lucrează în calitate de consilier juridic în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, fiind reprezentant al României la Conferința cu privire la Dreptul Maritim. În calitatea sa de diplomat, este promovat apoi de către regimul comunist din România în cadrul ONU. Astfel, este reprezentantul
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
abuzivă din Ministerul de Externe (pe timpul regimului Ceaușescu), Mazilu își reia funcția ocupată anterior (până în 1986), de Director al Departamentului juridic în Ministerul Afacerilor Externe, fiind în paralel și profesor de drepturile omului și drept maritim. Ulterior a reintrat în diplomație, devenind șef al Misiunii Diplomatice a României în Filipine (1993-1994). Apoi este numit ca ambasador la organizațiile internaționale cu sediul la Viena și reprezentant al României la OSCE (1994-1997). Printre alte funcții deținute de Mazilu amintim: vicepreședinte al Organizației Națiunilor
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
Mazilu este profesor titular la mai multe universități din București (Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir", Universitatea Hyperion, Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza) și din Constanța (Universitatea "Ovidius" și Universitatea Maritimă). Este autorul a mai multor cărți de specialitate (drept, comerț, diplomație). În anul 2003, Dumitru Mazilu a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru pace de către Academia diplomatică internațională. Din anul 2003, Dumitru Mazilu este membru al Consiliului științific al ONU pentru învățământ la distanță. De asemenea, deține și titlul de conducător
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
Media Peace Prize" (Geneva, 1980); Premiul "Hugo Grotius" (New York, 1984); Premiile "Andrei Rădulescu" (1999) și "Vespasian Pella" (2002), acordate de Uniunea Juriștilor din România; Premiul de Excelență, acordat de Radio București (ianuarie 2004). De asemenea, în decembrie 2004, lucrarea sa "Diplomația. Dreptul diplomatic și consular" a fost remarcată cu premiul "Vespasian Pella" al Uniunii Juriștilor din România. În anul 1999 i s-a conferit "Medaglia Pontificia" de către Statul Vatican, iar în anul 2003 - la Congresul "New Architecture of Peace" - i s-
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
de la Socola. Consiliul de Miniștri, după multă chibzuință, a aprobat cererea, dezarmând soldații ruși și expediindu-i peste Prut. Acest fapt a plasat însă România în conflict deschis cu puterea bolșevică ce se instalase la Petrograd, care, cu încălcarea regulilor diplomației, l-a arestat pe Constantin Diamandi, ministrul României la Petrograd, pe care l-a ținut în detenție vreme de trei zile. Mai mult însă, nu s-a rezolvat problema cauzată de bolșevizarea armatei. La 15 martie 1917, în Basarabia se
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
Secția: Fizică macromoleculelor. Titlul lucrării de diplomă: Proprietățile fotoelastice ale polimerilor; Conducătorul lucrării de diplomă: Lector dr. Lidia Titratu; Specializări/Stagii de documentare: 1. Informatică 2. Fizică / biofizica 3. Alte domenii 1. Fizică și biofizica 2. Informatică și cibernetică 3. Diplomație 112 lucrări realizate: 16 în volume; 14 în reviste de specialitate; 4 cursuri universitare; 11 comunicări științifice în străinătate; 49 comunicări în țară; 15 conferințe științifice în străinătate; 1 brevet de invenție; 2 articole de informare științifică. Separat, lucrările de
Radu Homescu () [Corola-website/Science/305285_a_306614]
-
Moldova, Israel, Irlanda și Muntenegru. În același registru se regăsește participarea, în 2014, la acțiunea interparlamentară de combatere a oricăror forme de discriminare, xenofobie și rasism pe teritoriul european, concretizată prin semnarea Declarației de la Terezin. Activitatea sa constantă referitoare la diplomația parlamentară i-a adus, în luna februarie 2015, două premii speciale: un certificat de Apreciere oferit de domnul Yuli-Yoel Edelstein - președintele Knesset-ului, pentru contribuția personală la consolidarea relațiilor dintre România și Statul Israel, dar și premiul pentru "Înțelegere europeană
Valeriu Ștefan Zgonea () [Corola-website/Science/305380_a_306709]
-
mult decât fondul, în care schimbarea opiniilor și traseismul politic era o realitate cotidiană, Vintilă Brătianu și-a susținut cu convingere și chiar cu încăpățânare ideile."” Sterie Diamandi îl caracteriza astfel: „"Fire dreaptă și naivă, era lipsit de abilități și diplomație, nepriceput în cunoașterea oamenilor și manipularea lor. Victimă a bunei sale credințe, a fost deseori înșelat și tras pe sfoară".” Vintilă Brătianu nu a fost un orator strălucit, ceea ce de multe ori a fost considerat un handicap într-o lume
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
Nemulțumirea președintelui Grant cu privire la întârzierea rechemării lui Catacazi era evidentă și, în condițiile date, era exclus să se poată așeza la aceeași masă cu ministrul Catacazi. De aceea, recepția Marelui Duce la Casa Albă a fost o gravă lovitură pentru diplomația rusă. Existase speranța ca, în timpul întâlnirii, să se semneze un tratat de alianță militară între Statele Unite și Rusia. Deoarece prevederile unui asemenea tratat ar fi trebuit să facă obiectul unor negocieri prealabile, în care ar fi fost implicat ministrul Catacazi
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]
-
roman de succes, scris în timpul războiului (1943), "Éducation européenne", (tradus în românește imediat dupa apariție, în 1945, sub titlul "Groapă bunei speranțe", retipărit la editură Univers în 1974, apoi în 2010). Prin intervenția lui De Gaulle a fost admis în diplomație. Gary le-a jucat o festă criticilor parizieni fiind singurul scriitor nominalizat la Premiul Goncourt de două ori: după ce, în 1956 a primit premiul pentru românul „Leș racines du ciel” („Rădăcinile cerului”), Academia Goncourt i-a oferit din nou premiul
Romain Gary () [Corola-website/Science/313034_a_314363]
-
renumit pentru reformele sale interne, care au vizat extinderea și îmbunătățirea așa-numitul sistem monarhic de război. Potrivit unor surse, Mieszko I a fost un politician înțelept, un talentat lider militar și un conducător carismatic. El a folosit cu succes diplomația, încheind prima oară o alianță cu Boemia și apoi cu Suedia și cu Sfântul Imperiu Roman. În politica externă, el a pus interesele țării sale în primul rând, chiar și prin încheierea unor acorduri cu foștii săi inamici. La moartea
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
să se retragă din activitate cu câteva săptămâni după revenirea lui Matila Ghyka în țară, acesta a decis să-și găsească o altă activitate, care să-i permită să călătorească mai mult, optând pentru o carieră diplomatică. Deoarece intrarea în diplomație cerea studii de drept, Ghyka a plecat să-și dea doctoratul la Bruxelles, absolvirea Scolii Navale din Franța fiind echivalată cu o licență în științe. Conducătorul său la Université Libre de Bruxelles-ULB (Universitatea Liberă din Bruxelles), instituția de învățământ superior
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
așteptați, au mers la A Coruña, probabil pentru a câștiga timp și pentru a se reuni cu nobilii castilieni, înainte de a se întâlni cu Ferdinand. Filip nu voia să renunțe la Castilia fiind pregătit pentru o confruntare armată. Dar datorită diplomației lui Ferdinand s-a semnat tratatul de la Villavafila, prin care Ferdinand îi ceda Castilia lui Filip, convenind cu un al doilea tratat excluderea Ioanei de la guvernare, datorită presupusei sale nebunii. Imediat după aceea Ferdinand a declarat că a fost șantajat
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
în care s-au desfășurat negocierile privind Dunărea de Jos era că guvernul liberal a acționat neprofesionist lăsând să-i scape momentele favorabile pentru că a dat puterea de decizie „pe mâna a diferiți copii mari care se joacă de-a diplomația și care de câte ori fac, fără s-o știe poate, afacerile străinilor, se cred cumplit de fini”. În aprilie 1882 reprezentantul Franței în Comisia Europeană a prezentat un proiect de compromis bazat pe anteproiectul austriac. Cu mici modificări această propunere a
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
îndeplinind funcțiile de șef al Catedrei de Sănătate Publică și Management (până în martie 2001), apoi de profesor consultant la aceeași catedră. De asemenea, profesorul Enăchescu a îndeplinit și funcții administrative în sistemul de sănătate publică al României și chiar în diplomație: director al Direcției Sanitare a Municipiului București (1968), ministru al sănătății în Guvernul Ion Gh. Maurer (5) (5 iulie 1969 - 24 aprilie 1972), ambasador al României în Elveția (1975-1980), decan al Facultății de Medicină din București (1981-1988). După Revoluția din
Dan Enăchescu () [Corola-website/Science/314233_a_315562]
-
de drepturi de autor de la editurile Polirom și Humanitas. A fost căsătorit cu Sara Nassif, de origine libaneză, cu care are un băiat. Din 2005, a devenit ambasador al României la Copenhaga, și ulterior la Reykjavík, dar a renunțat la diplomație pentru a candida la alegerile legislative din 2008 din România din partea PD-L. În urma acestui scrutin, a devenit deputat de București în Parlamentul României și ministru al culturii în Guvernul Emil Boc. Pe 3 februarie 2014, Paleologu a anunțat că
Theodor Paleologu () [Corola-website/Science/314440_a_315769]
-
pierdut sensul și anume primii cruciați își dădeau limpede seama de acest fapt, consimțind să depună jurământul de vasalitate în fața autocratorului romeilor, și nu pretinzând contrariul. (nu este exclus faptul ca scrisoarea lui Alexie să fie un fals, fabricat de diplomații occidentali). Pentru a-i putea învinge pe pecenegi, împăratul a recurs la mijlocul cel mai sigur: aurul. Diplomații de la Constantinopol au izbutit să cumpere pacea cu Tzachas și să-i desprindă de hoarda pecenegă pe aliații acestora, cumanii. În iarna anului
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
de vasalitate în fața autocratorului romeilor, și nu pretinzând contrariul. (nu este exclus faptul ca scrisoarea lui Alexie să fie un fals, fabricat de diplomații occidentali). Pentru a-i putea învinge pe pecenegi, împăratul a recurs la mijlocul cel mai sigur: aurul. Diplomații de la Constantinopol au izbutit să cumpere pacea cu Tzachas și să-i desprindă de hoarda pecenegă pe aliații acestora, cumanii. În iarna anului 1091, Comnenul i-a zdrobit pe pecenegii și capitala a sărbătorit triumful, însă, primăvara, dușmanii au trecut
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
în fața sa, de parcă ar fi fost servitori nu nobili de seamă; fapta a fost interpretată ca o necuviință, iar năvalnicul gentilom l-a calificat pe împărat drept țărănoi. A fost nevoie de intervenția lui Balduin de Flandra și de toată diplomația împăratului pentru a se evita un incident neplăcut. Conflictele se succedau unul după altul, aristocrații occidentali nu se purtau mai bine decât țăranii lui Pierre l'Ermite cunoscut mai bine cu numele de Petru Eremitul. Societatea bizantină, pe atunci mult
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
1878 „capitulațiile” deveneau o realitate. Ele erau înscrise în circuitul diplomatic internațional și oficializate ca acte valabile. În acești 100 de ani capitulațiile au funcționat, au produs efecte benefice pentru România și au fost reale. Capitulațiile au existat în conștiința diplomației europene și românești și înainte de 1772. În secolele XV-XVI, „capitulațiile” (tractatele) își trăiesc prima etapă, adică stabilirea raporturilor între Principate și Poartă pe baza „evoluției raporturilor de forță dintre contractanți”. Din această etapă rămâne tradiția unei autonomii și a unor
Capitulațiile dintre Imperiul Otoman și țările române () [Corola-website/Science/313790_a_315119]
-
este un serial SF american creat și produs de către J. Michael Straczynski. Serialul se concentrează pe stația spațială : un loc în care se întâlnesc politica, diplomația și conflictul la sfârșitul anilor 2250 și la începutul anilor 2260. Serialul produs între 1993 și 1998 se deosebește de alte seriale de televiziune din acea vreme prin utilizarea aproape exclusivă a graficii pe calculator pentru efectele speciale și prin
Babylon 5 () [Corola-website/Science/313900_a_315229]
-
Babylon 5 se confruntă cu numeroase conflicte care se desfășoară la o scală interstelară. Povestea începe în amurgul unui conflict care a dus omenirea aproape de extincție. Stația Babylon 5 este prin urmare construită cu scopul de a proteja pacea prin intermediul diplomației,fiind descrisă în primele două sezoane ca fiind "ultima speranță pentru pace".O dată cu începerea celui de-al treilea sezon,stația este descrisă ca fiind "ultima speranță pentru victorie",sugerând astfel că deși pacea poate fi o realizare lăudabilă,ea poate
Babylon 5 () [Corola-website/Science/313900_a_315229]