7,011 matches
-
și personalitatea lui Eminescu (1979). Eseul urmărește evoluția Poetului - căutător al Ființei, de la narcisism la hyperionism, descrierea personalității lui Eminescu fiind întreprinsă, în ansamblul coordonatelor ei, prin raportare la secolul al XX-lea și la gândirea filosofică modernă. Examinând lirismul eminescian, cu imaginile, simbolurile și miturile lui arhetipale, criticul a reușit să reconstituie și să tălmăcească întregul cosmos poetic al clasicului nostru. În viziunea exegetului, Narcis și Hyperion simbolizează marile extreme ale vieții, între care Poetul se zbate în odiseea cunoașterii
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Pledând pentru o perspectivă exegetică înnoitoare, C. crede că un nou Eminescu nu poate fi conceput în afara conștientizării unui „«homo eminescianus», complex, adânc arhetipal și totodată o personalitate interculturală modelată sincretic”; acesta ar fi reperul fundamental pentru recunoașterea universalității operei eminesciene. Dialogurile pe care le susține C. cu specialiștii în materie pun în lumină o bună cunoaștere a subiectelor luate în discuție, o bogată cultură estetică și filosofică. Studiul monografic Întoarcerea la izvoare (1985) propune o imagine critică a creației lui
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
ciuturi, Timișoara, 2000; Brâncuși, poet al ne-sfârșirii, Chișinău, 2001; Critice, I-III, Craiova, 2001-2003; La Pomme d’or, Chișinău, 2001; Duiliu Zamfirescu între Natură și Idee, Focșani, 2002; Zeul ascuns, Chișinău, 2002; Esența ființei. (Mi)teme și simboluri existențiale eminesciene, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Itinerar critic, Chișinău, 1973, 243-248; A. Hropotinschi, Meditații despre literatura universală, „Nistru”, 1982, 9; Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi sau Nevoia de critică estetică, RLSL, 1992, 4; Dan Mănucă, O cicatrice greu de vindecat, LCF
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Ramiro Ortiz, ministrul Instrucțiunii îi aprobă un concediu de studii de doi ani și o bursă pentru Școala Română din Roma, al cărei director era Vasile Pârvan. În 1936, își susține examenul de doctorat, cu teza intitulată Analiza unui manuscris eminescian (Avatarii faraonului Tlà), la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași. Aici, obține prin concurs, în 1937, postul de conferențiar de estetică și critică literară. E desemnat ca suplinitor la Catedra de istoria literaturii române vechi pe anul
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
operă. El mai susține ideea că pentru a da judecăți de valoare competente asupra literaturii contemporane e necesar să fi fost în contact lungă vreme cu un mare clasic. Aici se află unul dintre punctele de pornire ale laborioaselor studii eminesciene. Viața lui Mihai Eminescu reprezintă în mod strălucit prima biografie critică din literatura română. Autorul se întemeiază pe o vastă și riguroasă documentare, nu îngăduie nici o intervenție imaginației, dar tratează materia ca un romancier. Fantezia biografului se ține în marginea
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
culturii poetului, criticul se arată cu multă măsură, combătând interpretările și calificările excesive. Descrierea operei pune pentru prima dată accentul pe postume și își propune cartografierea amănunțită a temelor romantice la Eminescu. În capitolul Cadrul psihic se recompune registrul afectiv eminescian, cu evidențierea câtorva note fundamentale (vocația neptunică și uranică, erotismul, înclinația spre extincție). În Cadrul fizic se trec în revistă temele romantice (germinația, geologia sălbatică, borealismul etc.) și elementele materiei (apa, vegetalul, muntele). Două minuțioase capitole, Tehnica interioară și Tehnica exterioară
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
geologia sălbatică, borealismul etc.) și elementele materiei (apa, vegetalul, muntele). Două minuțioase capitole, Tehnica interioară și Tehnica exterioară încheie descrierea operei. În Analize, Eminescu în timp și spațiu se efectuează pentru întâia oară o profundă analiză estetică a întregii opere eminesciene, din care nu lipsesc obiecțiile și afirmațiile, uneori, poate prea categorice. E argumentat încă o dată romantismul lui Eminescu într-o largă demonstrație ce culminează cu examinarea Luceafărului. Atenție specială este acordată postumelor, socotite egale și uneori superioare antumelor. Întrucât i
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
zicerii, ca și la Caragiale; de asemenea, jovialitatea humuleșteanului, pe care îl apropie de scriitorii cei mai deosebiți ca structură și formație, Rabelais, L. Sterne, G. Flaubert, A. France. Farmecul lui Creangă i se pare inanalizabil, ca și farmecul poeziei eminesciene: „Singura metodă de convingere a criticului rămâne izolarea locurilor mai caracteristice și citarea lor”, procedeu pe care autorul îl teoretiza încă de la începuturile carierei. C. și-a fundamentat ideile teoretice care l-au călăuzit în biografiile consacrate lui Eminescu și
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
poematic, chiar atunci când se încearcă observația detașată, ca în descrierea „casei cu molii”. Există anumite similitudini între aceasta, ca simbol al senectuții și decrepitudinii, și poezii precum Ghenca sau Rochia mov de seară. În prim-plan, se situează erosul, văzut eminescian, ca expresie a unei depline purități și candori. Filonul liric ce străbate Cartea nunții anticipează și poeme ca Epitalam sau Vino din Liban, mireasă, din ultimul volum de versuri al autorului, Lauda lucrurilor. Toate ideile lui C. despre roman și
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
poet, un conducător care caută singurătatea, un admirator al umanității, al eternului feminin și al purității juvenile. El e un simbol al tradițiilor sfinte și, mai presus de toate, un simbol al superiorității geniale, întru care se înrudește cu Luceafărul eminescian. C. a tradus integral poezia lui Horațiu, a publicat în reviste tălmăciri din Carducci, Foscolo, Panzini, Gozzi, Metastasio, Cazotte, Guicciardini, Sterne ș.a., iar în volum, Un om sfârșit de Giovanni Papini. Valoarea permanentă, la care țintește și ajunge temperamentul lui
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
teorie nouă a categoriei, prin care să îi corecteze pe Tzvetan Todorov, Roger Caillois ș.a. Dincolo de conștiinciozitatea rezumatelor, rezultatul este confuz în partea sa originală. O parte a acestei cărți este preluată, prin citare, dezvoltare sau simplificare, de Moștenirea prozei eminesciene (1996; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova). Autorul dublează cercetarea prozei lui Mihai Eminescu cu stabilirea influențelor exercitate asupra prozei românești. Din cele două direcții distinse, schematizate pe urmele lui G. Călinescu („realistă” și „fantastică”), cu adevărat fertilă este considerată a
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
de-a doua, prin înrâurirea produsă de Eminescu în cadrul unei serii care se deschide cu Gala Galaction, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu și continuă prin Cezar Petrescu, Mircea Eliade, V. Voiculescu până la Ștefan Bănulescu sau Laurențiu Fulga. Latura „realistă” a prozei eminesciene, cu texte de „observație socială” precum La curtea cuconului Vasile Creangă, ar duce pe de altă parte la proza sămănătoristă. SCRIERI: Camil Petrescu sau Patosul lucidității, Craiova, 1975; Zaharia Stancu sau Interogația nesfârșită, Craiova, 1977; Poeți neoromantici, Craiova, 1985; Proza
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
pe de altă parte la proza sămănătoristă. SCRIERI: Camil Petrescu sau Patosul lucidității, Craiova, 1975; Zaharia Stancu sau Interogația nesfârșită, Craiova, 1977; Poeți neoromantici, Craiova, 1985; Proza românească și vocația originalității, Craiova,1988; Hermeneutica literară românească, Craiova, 1994; Moștenirea prozei eminesciene, Craiova, 1996; Studii de literatură română modernă și contemporană, Craiova, 2002. Ediții: Fănuș Neagu, Fântâna, pref. edit., Craiova, 1974; Al. Macedonski, Rondeluri. Psalmi. Nopțile, postfața edit., Craiova, 1975; Florin Dumitrana, Întâile viori, pref. edit., Craiova, 1979; Titu Maiorescu, Critice, introd
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
C. Rădulescu-Motru și apreciem că a procedat corect, întrucât filozoful este autor al unui concept - politicianismul -, cu o carieră publică excepțională, alături de alt concept, cel al formelor fără fond. Din capitolul „Teorii evoluționiste asupra societății” nu lipsește explorarea originalei concepții eminesciene despre societate, cu argumente indiscutabile care susțin existența unei gândiri sociologice la marele poet. Tocmai din acest motiv gândesc că nu este cea mai bună caracterizare dată lui Eminescu drept ,,cel mai de seamă reprezentant al orientării naționaliste în sociologie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
organice, teoria „golurilor” sociale, teoria păturii superpuse și teoria compensației muncii, toate fiind contribuții la analiza și înțelegerea proceselor de modernizare a societății românești (p. 82). Prin datele pe care le cuprinde și le actualizează, prin lectura aplicată asupra textelor eminesciene și prin interpretările pe care le avansează, cartea lui Schifirneț aduce argumente în plus pentru noua perspectivă de interpretare a sociologiei eminesciene (după lucrările lui Ilie Bădescu și Ion Ungureanu), realizând astfel și o necesară reabilitare a gândirii eminesciene, supusă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
societății românești (p. 82). Prin datele pe care le cuprinde și le actualizează, prin lectura aplicată asupra textelor eminesciene și prin interpretările pe care le avansează, cartea lui Schifirneț aduce argumente în plus pentru noua perspectivă de interpretare a sociologiei eminesciene (după lucrările lui Ilie Bădescu și Ion Ungureanu), realizând astfel și o necesară reabilitare a gândirii eminesciene, supusă, după cum știm, decenii de-a rândul, unor interpretări ideologice deformatoare. Autorul demonstrează cu citate ample că Eminescu nu a pus niciodată în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
textelor eminesciene și prin interpretările pe care le avansează, cartea lui Schifirneț aduce argumente în plus pentru noua perspectivă de interpretare a sociologiei eminesciene (după lucrările lui Ilie Bădescu și Ion Ungureanu), realizând astfel și o necesară reabilitare a gândirii eminesciene, supusă, după cum știm, decenii de-a rândul, unor interpretări ideologice deformatoare. Autorul demonstrează cu citate ample că Eminescu nu a pus niciodată în discuție oportunitatea și necesitatea procesului de modernizare a României. Dimpotrivă, în textele sale jurnalistice există o adevărată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
popor”. Sunt inserate versuri de Petru Dulfu și Filimon Taniac. Proză semnează Adrian Forgaci, S. Fl. Marian și N. Cărăuș. Elenei Niculiță-Voronca i se republică aici studiul etnopsihologic Ziua și noaptea la popor. Filimon Taniac prezintă conținutul a două epistole eminesciene din 1872-1873. Amintiri despre Eminescu este titlul intervenției lui Radu I. Sbierea. D.B.
ALMANAH LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285271_a_286600]
-
estetic. Lucrarea însumează, mai întâi, principalele campanii antitradiționaliste la care participase în deceniul al treilea, după ce în prima lui „bătălie” literară, datată 1914, se războise pentru legitimitatea simbolismului la noi, noua orientare fiind considerată „singurul cort de adăpost în Sahara eminesciană”. Într-o secvență a cărții, eseistul încearcă o - minimală - elucidare teoretică, exersându-și spiritul disociativ în definirea „frumosului estetic”, demers însoțit de două „pilde”: T. Arghezi și Marcel Proust. Gazetarul A. practică simultan eseul, foiletonul, polemica, interviul și cronica. Ca
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
tensiune interioară poemului și, în același timp, face din Anul 1840 o imagine a sufletului omenesc surprins în impulsurile sale contrarii. Dincolo de filosofia tonică, a încrederii în viitor, tabloul prezentului, dominat de degradare și fals, prevestește prin virulență satirică Scrisorile eminesciene și atinge, pe alocuri, chiar dezgustul obosit al Glossei. Ecourile îndoielilor și temerilor „de-mbunătățiri rele”, proiectate asupra viitorului, dau o ardoare aparte dialogului (rămas deschis, suspendat) speranță-scepticism: „Ce bine va aduce o astfel de schimbare? / Și ce mai rău
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
și redimensionează conturul unei vârste a faptei războinice strălucite, prin comparație cu izbânzile progresului: arta, științele, viețuirea înfrățită a națiilor în pace. Totuși sugestia de impasibilă clepsidră cosmică, de mecanică oarbă a universului domină și, prin ea, poemul vădește virtualități eminesciene. În ciuda înălțimii artistice atinse uneori în poemele meditative, A. este dezavantajat de inexperiența poeziei românești în mânuirea unui limbaj metaforic pe măsura gândirii speculative. Efectul superior al poeziei vine nu din strălucirea concretului imagistic, cât din dramatismul discursului, rod al
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
20 150 RON 199,9 RON 25 200 RON 30 În aceeași serie au mai apărut: • Analiza povestirii, Jean-Michel Adam, Françoise Revaz • Avangardismul românesc, George Bădărău • Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii, Alexandru Călinescu • Comicul, Jean-Marc Defays • Dor și armonie eminesciană, Leonida Maniu • Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin • Fantasticul în literatură, George Bădărău • Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
colaborare cu Ioana Bot, 2008) și Dus-întors: rute ale teoriei literare în postmodernitate (în colaborare cu Oana Fotache și Magda Răduță, 2016). A îngrijit mai multe ediții din opera Ioanei Em. Petrescu: Studii de literatură română și comparată (2005), Studii eminesciene (2009), Studii despre Ion BudaiDeleanu (2011) și a tradus în română cartea lui Jean Paulhan, Florile din Tarbes sau Teroarea în Litere (2015). Adrian Tudurachi, Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) (c) 2016
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
noi. [Chaque débat est un jeune et vieux débat; lors même que nous le jugeons antérieur, il continue de circuler en nous.] Judith Schlanger, Penser la bouche pleine De la prima utilizare a cuvântului geniu în cultura română și până în momentul eminescian, când s-a creat cel dintâi consens public în jurul unui referent al genialității au trecut șase decenii. Aproape o viață de om. În tot acest timp au existat numeroase extensii ale domeniului genialității, s-au fabricat sintagme superlative, au fost
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
minori. Nu s-a făcut nicio economie de vocabular: geniul istoriei, geniul limbii, geniul poporului, geniul României, geniul lui Alecsandri, geniul țăranului, geniul lui Țichindeal... Trei generații de scriitori au vorbit necontenit de asta, înainte să poată vorbi despre "geniul eminescian". Știau că în realitate nu era vorba despre niște valori de primă mărime ale literaturii? Știau că tot ceea ce ei cuprindeau în noțiunea de geniu nu era acceptabil în patrimoniul marilor culturi? Știau că oricărui străin calificările i-ar fi
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]