6,874 matches
-
ale unor gândiri formate pe baza raționamentelor create de cultura scrisă, pe fundamente teoretice. Ele nu se regăsesc în realitatea ca întreg. Această realitate este compusă din diverse acțiuni, fapte, evenimente umane pe care istoricii le cunosc dintr-un trecut infinit și imens pentru a le oferi memoriei și conștiinței publice. Ce este dialectica? Ce am putea înțelege prin acest concept filosofant? Dialectica este, înainte de toate, ideea că natura, viața, lucrurile se manifestă prin opoziții și că aceste opoziții nu se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cinematic de a prezenta oamenii și lucrurile, de a spune despre ele, de a le analiza prin alte imagini. De altfel, gândirea istorico-filosofică occidentală din ultimul secol propune un soi de analiză discursivă și științifică ce este bazată pe această infinită, redundantă și nefericită condiție epistemologică a producerii unor reprezentări analitice. Acest tip de a întemeia discursul prezintă imaginile empirice prin reprezentări și imagini analitice. Analitica empiricităților se intersectează cu ideologia și politicile curente într-un melting plot discursiv. Ideea reprezentării
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
discurs vizează un mod de prezentare discontinuu, atât timp cât avem de a face cu analize, comentarii, relatări, descrieri, aprecieri, reacții critice la adresa unor idei și moduri de a gândi. Toată această investigație istorică taie după voie timpii neîncetați ai omenirii, seria infinită de secvențe imediate din cronologie. Așa cum a arătat Foucault în Ordinea discursului, comentariul presupune dislocare și discontinuitate în raport cu tot ceea ce ni se înfățișează drept continuitate: secvențe temporale; tablouri după tablouri; serii după serii; alcătuirea unitară a unei viziuni despre acel
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lui fiind cel mai bine caracterizată de Ființă; în vreme ce toate fiintele limitate se definesc prin esență, Dumnezeu nu se poate defini decât prin existența, căci El este pur si simplu Ființă, absolută, independentă de orice cauza, neschimbătoare, peste timp, fiind infinită. Chiar dacă evreii din secolul al XIV-lea î.H. nu puteau înțelege întreg conținutul Tetragramei și al definiției ei, aceasta conține o revelație latentă ce avea să fie interpretată în secolele viitoare. După o analiză foarte amănunțită a celei de-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
q (2.1.3.2.), deși este în toate listele tradiționale, nu se află ca atare în Coran, ci sub formă de verb la imperfect, persoana a III-a singular (yabq"). Ideea existenței neschimbătoare a lui Dumnezeu, a dăinuirii lui infinite este exprimată și în Biblie, de pildă în Psalmul 102/101,27: „Ele (i.e. cerurile și pământul) vor pieri, dar Tu rămâi și toate că un veșmânt se învechesc și ca pe o haină ce o schimbi le vei schimba
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cantități, ci doar prin transparențe și duhul locului. Acest spirit al locului traversează deopotrivă acuarelele din spațiul autohton cît, mai ales, pe acelea din orizontul britanic sau din Normandia. Puritatea aerului de la țărmul mării permite artistului surprinderea diafanității și a infinitelor nuanțe cromatice rezultate din jocul fantast al luminii cu infinitele molecule de apă salină călătoare prin aer. Miracolul se produce în momentul în care ochiul intră în jocul acestui dans ideal și reține pe retină și culoarea și mișcarea ei
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
al locului traversează deopotrivă acuarelele din spațiul autohton cît, mai ales, pe acelea din orizontul britanic sau din Normandia. Puritatea aerului de la țărmul mării permite artistului surprinderea diafanității și a infinitelor nuanțe cromatice rezultate din jocul fantast al luminii cu infinitele molecule de apă salină călătoare prin aer. Miracolul se produce în momentul în care ochiul intră în jocul acestui dans ideal și reține pe retină și culoarea și mișcarea ei infinită. Rezoluția își pierde importanța în raport cu capacitatea acuarelei de a
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
nuanțe cromatice rezultate din jocul fantast al luminii cu infinitele molecule de apă salină călătoare prin aer. Miracolul se produce în momentul în care ochiul intră în jocul acestui dans ideal și reține pe retină și culoarea și mișcarea ei infinită. Rezoluția își pierde importanța în raport cu capacitatea acuarelei de a reinventa realul. În fiecare acuarelă se topesc vechi experiențe vizuale, sentimente, iluzii... Atrasă deopotrivă de celebritatea Balcicului, veche colonie artistică românească de pe malul Mării Negre, dar și, mai ales, de frumusețea inconfundabilă
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
este un act de guvernare. Un act prin care regele lasă să se vadă puterea lui, la ore și În zile riguros determinate. Eticheta este imaginea puterii absolute - ea demonstrează că persoana fizică a regelui Întrupează plenitudinea puterii eterne și infinite pe care o reprezintă (vezi și D. Kertzer, 2002, p. 121). Prin ieșirea din cadrul Închis al curții regale, vizita regelui și a suitei sale permitea mutarea liturghiei puterii În fiecare oraș vizitat. Conform logicii procesiunii, regele, ca entitate care Întrupa
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
textului, deoarece ne permite o raportare la teoria pitagoreică a numerelor. Astfel, "masa" ca număr primordial, ca monadă, este chiar "esența eternă a "lucrului în sine"", principiul generator al Universului, la rândul său menționat parodic în text prin sintagma "Autocosmosul infinit și inutil"121. Încântați de întrezărirea unei frânturi de sens în deconcertantul text urmuzian, căutăm și o logică a plasării unor astfel de considerații metafizice în contingența unor prozaice elemente descriptive și în economia impusă de lapidara triere a acestora
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
doua scufundare de după-amiază, desigur pentru cei mai Îndrăzneți și puternici, o nouă aventură În Snorkel Safari cu echipament special și vestă pentru scufundat. În mijlocul rezervației avem timp pentru a ne bucura de această splendoare sălbatică, un spectacol subacvatic cu infinite forme și culori, inegalabil În nici un alt loc de pe glob. Îmbrăcați În veste flotante, putem să facem snorkeling și cei care nu vor să se ude, pot alege să admire varietatea uimitoare de pești tropicali, viu colorați, galbeni, albaștri, cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu cele mai frumoase artefacte balineze răspândite la tot pasul, ca În Acapulco mexican, Las Vegas-ul californian sau Sun City sud-african. Insulă magică unde alchimia iubirii plutește În aer - iată chintesența acestui miracol tropical, Bali. Insula oferă un caleidoscop infinit de atracții, fiind vestită prin bogăția culturală Întruchipată În arta picturii, sculpturii, dansului, muzicii etc., temple fenomenale din secolul al XI-lea, sporturi nautice, scufundări În lumea coralilor, torente tropicale, croaziere, plimbări pe plajă pentru a admira răsărituri sau apusuri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
raportul său cu receptorul. Literatura analizată din perspectiva teoriilor receptării reține două aspecte esențiale: receptorul, publicul, cititorul decide ce este literatură (ceea ce va pune în discuție problema canonului) și relativizarea, la modul extrem, a definiției literaturii, libertatea absolută a lecturilor infinite. Tzvetan Todorov vorbește în Teorii ale simbolului despre pericolul lecturilor și interpretărilor „abuzive”, al „fragilității și inconsistenței textului care se schimbă cu fiecare lectură” ceea ce crește riscul pulverizării, dizolvării și anulării literaturii, ca fenomen obiectiv, verificabil. Literatura este asimilată unui
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
ori de vidul existenței, sau să se rezume la autocontemplarea unor trăiri și experiențe mediocre? Lectura ar trebui să fie, dimpotrivă, o multiplicare a eului, o cale de a trăi, prin intermediar, existențe pasionante, ce dau seamă de însăși bogăția infinită a realului. Ca să rezumăm, dacă vom rămâne închiși în ghetoul formalist, dacă vom fi învățați că finalitatea literaturii este fie vidul, fie eul exacerbat, elevul și studentul vor fi fatalmente, mutilați sufletește.” Observăm că semnalul de alarmă pe care îl
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
forței raționale a sufletului, este o esență făcută pentru comunitate: „unde există un eu, există și un noi, sau eu aparține unui noi”. Al doilea principiu se referă la conexiunea strânsă dintre conștiința unei ființe, membră a unei „comunități universale infinite de natură spirituală” și autoconștiința individuală a unei „tensiuni spirituale nelimitate” spre o comunitate tot mai bogată, mai vastă și completă, care ajunge la „comunitatea supremă și definitivă a rațiunii și a iubirii față de Dumnezeu”, potrivit intuiției lui Augustin despre
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Din viața înaintemergătorului și botezătorului Ioan atestă vocația autorului în această direcție. Îndeosebi ultima scriere se distinge prin ineditul viziunii și prin puterea de plasticizare a unor simboluri biblice. Memorabilă e scena finală, în care Ioan vede păcatul într-o infinită întruchipare. Romanul Taurul mării (1962), ultimul text amplu editat antum, relevă pasiunea, mărturisită adeseori, pentru epocile îndepărtate ale istoriei. Acțiunea se desfășoară la Histria, în secolul al V-lea î.Hr., și aduce în pagină credințe religioase, scene de sacrificii închinate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
reflecții ce ne opune realităților vieții, așa încît ceea ce descoperim în astfel de momente nu este tocmai ceea ce se găsea la bază, pînă atunci, în interiorul nostru. Dacă ne adîncim într-o asemenea considerație, căpătăm o mică idee despre cît de infinită este acțiunea reciprocă ce se desfășoară în intimitatea ființei noastre. Dacă o simplă intuiție ne-ar ajuta, cu acest prilej, să ajungem la claritate, odată pentru totdeauna, ar fi mai ușor de trăit. În schimb, viața și-ar pierde atunci
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
elemente contradictorii se determină reciproc. Ignoranța este mama desfătării în paradisul animal și cel ce-și înmulțește cunoștințele își amplifică durerea. Sufletul eroic simte însă plăcere chiar și în durere, fiindcă aceasta este un semn că tindem spre un obiect infinit și sublim, care trebuie și poate să fie un scop pentru o strădanie mereu reînnoită. Sufletul eroic preferă să cadă în luptă, ori măcar să-și simtă deficiența și imperfecțiunea în fața unui mare țel, decît să cîștige perfecțiunea, propunîndu-și unul inferior
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ceva obscur de care este mînat totuși întregul și care și-ar pierde puterea în clipa în care am încerca să-l descîlcim printr-o înțelegere pură. În ironie, iese la lumină conștiința unei veșnice mobilități (agilități), a unui haos infinit ce nu poate fi niciodată sistematizat. Personalitatea poate fi epuizată numai aparent printr-o singură relație sau într-o unică lucrare. Întocmai ca în fiecare dintre monadele lui Leibniz, există în orice personalitate un univers, o bogăție infinită ce face
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
unui haos infinit ce nu poate fi niciodată sistematizat. Personalitatea poate fi epuizată numai aparent printr-o singură relație sau într-o unică lucrare. Întocmai ca în fiecare dintre monadele lui Leibniz, există în orice personalitate un univers, o bogăție infinită ce face la fel de posibil pe cît de necesar să intervenim nu numai cu înțelegerea și cu fantezia, ci cu întreg sufletul în cele mai variate domenii cu toate că nici una în parte nu poate da deplină satisfacție. Declarațiile acestea arată că Schlegel
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
concepției lui Kierkegaard. Nici o condiție umană nu poate avea valoare în sine, ci este valoroasă numai dacă este conștient subordonată și trasnformată din punctul de vedere al eternității și al infinitului, pe care îl întemeiază reprezentarea divinității. Din contradicția dintre infinita cerință și finitudinea umană se naște o suferință ce nu poate fi armonizată. În creștinism ținînd cont că vorbim despre creștinismul de la început, de creștinismul originar întreaga viață este trăită avîndu-se în vedere lumea de dincolo, ori mai exact, singurul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
aflăm din nou coerența. Marele humor nu presupune însă numai o înțelegere a fiecărei trăiri în parte, ci și posibilitatea ca toate trăirile să se integreze ca elemente într-o imagine totală. Iar printr-asta ni se impune o sarcină infinită. Și cînd poate fi aceasta rezolvată complet? În afară de asta, ceea ce este individual constituie în sine însăși o mică lume, a cărei coerență internă trebuie descoperită. Iar cînd individualul se prezintă ca un tors și ca un avorton, se pune problema
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
natură (In Memoriam, 56): "So careful of the type she seems, So careless of single life.x Se exprimă aici exact ce greu este să aplicăm noțiunile de valoare la un tablou general al existenței. Mai întîi, seria valorilor este infinită. Faptul rezultă deja din posibilitatea constantă de muatație; ceea ce la început valorează doar ca mijloc poate căpăta valoare autonomă ca scop și ceea ce se prezenta la început ca scop, eventual ca unul final, ce limita orizontul dorințelor noastre, poate căpăta
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pentru orice dezvoltare personală, în parte la etalarea ca însușire de caracter și fundamentare a vieții sufletești, care apare atunci cînd considerăm viața, cu toate interesele și obligațiile ei, ca pe un episod mărunt, ce se pierde într-o ordine infinită a lucrurilor. Cuvîntul noblețe sufletească, mărinimie (magnanimitas sau sublimitas) era un cuvînt de oridine în literatura Renașterii. Calitatea pe care o desemnează apărea ca o desfășurare naturală a forței libere cu care omul intenționa să conceapă viața și sarcinile ei
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
aceeași serie de trăiri, așa încît să poată determina sentimentul total. Culmea vieții o reprezenta, pentru Spinoza, intuiția, care cuprindea cu mintea și pătrunderea dintr-o singură privire marea coerență în care se reunea totul. În admirația sa pentru forța infinită și belșugul naturii, care nu e capabilă să producă pentru ochii noștri numai perfecțiunea, ci și imperfecțiunea (Ethica, I, Încheiere) observație pe care o punea într-un ascuțit contrast cu teama superstițioasă sau cu mărginita enervare a oamenilor în această
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]