10,381 matches
-
au fost implicați peste 350.000 de soldați japonezi. Istoricii au apreciat că în timpul masacrului din Nanking au fost uciși peste 300.000 de civili chinezi, după victoria japoneză greu obținută în Bătălia de la Nanjing (13 decembrie 1937). Unii istorici japonezi neagă existență acestui masacru. În ani care au urmat, forțele aeriene japoneze au lansat raiduri aeriene asupra tuturor marilor orașe chinezești, provocând numeroase victime omenești și daune materiale uriașe. Incidentul de la podul Marco Polo nu a marcat numai începutul unui
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
că în timpul masacrului din Nanking au fost uciși peste 300.000 de civili chinezi, după victoria japoneză greu obținută în Bătălia de la Nanjing (13 decembrie 1937). Unii istorici japonezi neagă existență acestui masacru. În ani care au urmat, forțele aeriene japoneze au lansat raiduri aeriene asupra tuturor marilor orașe chinezești, provocând numeroase victime omenești și daune materiale uriașe. Incidentul de la podul Marco Polo nu a marcat numai începutul unui război nedeclarat dintre China și Japonia, dar a grăbit și crearea celui
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
influența comuniștilor și să lupte în același timp și cu japonezii. Japonezii nu aveau capacitatea, și se pare că nici intenția, să administreze direct China. Scopul lor era să creeze guverne marionetă favoarabile niponilor. Totuși, atrocitățile comise de forțele armate japoneze din China a făcut ca aceste guverne sprijinite de Tokyo să fie foarte nepopulare. China, spre deosebire de Japonia, era nepregătită pentru declanșarea unui război total și avea o capacitate a industrei militare redusă. Armata chineză nu avea divizii mecanizate și dispunea
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
retragere masivă ar fi descurajat ajutorul străin, astfel că Chiang a hotărât să reziste în timpul Bătăliei de la Shanghai. Chiang și-a trimis trupele sale de elită, antrenate după modelul german, să apere cel mai important oraș industrial chinez de atacul japonez. Bătălia s-a încheiat cu retragerea chinezilor spre Nanjing, după ce ambele părți au avut pierderi foarte grele. Deși la Shanghai chinezii au pierdut lupta, ei au dovedit că sunt greu de înfrânt și că sunt hotărâți să lupte până la capăt
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
etapele de început ale războiului, marele număr de înfrângeri ale chinezilor față de cel al victoriilor a dus în cele din urmă la o strategie de eschivare. Regiuni mari ale Chinei au fost cucerite în primele faze ale războiului, dar victoriile japoneze au început să se rărească pe la mijlocul anului 1938. Strategia chinezilor din acest moment era aceea de prelungire a războiului până când armata se întărea suficient de mult pentru a-i înfrânge pe japonezi. Chinezii au folosit uneori tactica pământului pârjolit într-
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
de la supraviețuire la victorie. Beneficiind de un ajutor militar străin însemnat, armata chineză a început să atace invadatorul nipon. Forțele chineze au luat parte la eliberarea Burmei. Până în 1945, armata chineză a făcut progrese însemnate, eliberând teritorii importante de sub stăpânirea japoneză. Împreună cu americanii, chinezii au declanșat operațiunile BETA și CARBONADO, care urmăreau eliberarea întregii Chine continentale, începând din Guandong și mai apoi spre nord către Shanghai. Lansarea bombelor atomice asupra orașelor Hiroșima și Nagasaki și intrarea Uniunii Sovietice în război, ( Operațiunea
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
armată chineză avea un efectiv apropiat de cel al uneia nipone, dar era mult mai slab dotată la capitolul artilerie, arme grele și mijloace mecanizate de transport. Slaba dotare materială a chinezilor făcea ca puterea de foc a unei divizii japoneze să fie egalată de puterea de foc a trei-patru armate chineze. Datorită acestor probleme de dotare, artileria și armele grele disponibile erau repartizate de obicei brigăzilor specializate, nu diviziilor, ceea ce crea mari probleme comandanților chinezi, datorită problemelor de coordonare. Puterea
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
și avea deja mari probleme în organizarea și administrarea teritoriilor cucerite. Cei mai mulți analiști considerau că naționaliștii nu puteau fi capabili să continue lupta în condițiile în care cele mai multe fabrici din zona prosperă de est erau aproape în întregime sub controlul japonez. Aproape toate marile puteri ezitau să acorde un ajutor substanțial chinezilor, deoarece aproape toată lumea considera că japonezii urmau să câștige războiul și nu doreau să intre în conflict cu niponii, care ar fi fost capabili să pună în pericol coloniile
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
nu au asigurat ajutoare substanțiale decât după atacul de la Pearl Harbor din 1941, când Kuomintangul a fost sprijinit generos să continue lupta. Opinia publica din occident a devenit treptat favorabilă Kuomintangului. La începutul deceniului al patrulea, opinia publică era favorabilă japonezilor. Totuși din decembrie 1937, după ce japonezii au atacat vasul USS "Panay " și după masacrul de la Nanking, opinia publică a început să fie defavorabilă niponilor, odată cu creșterea temerilor față de expansionismul japonez. În 1938, guvernul australian a împiedicat o firmă de stat
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Kuomintangului. La începutul deceniului al patrulea, opinia publică era favorabilă japonezilor. Totuși din decembrie 1937, după ce japonezii au atacat vasul USS "Panay " și după masacrul de la Nanking, opinia publică a început să fie defavorabilă niponilor, odată cu creșterea temerilor față de expansionismul japonez. În 1938, guvernul australian a împiedicat o firmă de stat niponă să cumpere o mină de fier din Australia și a interzis exportul de minereu de fier către Japonia. Pe la mijlocul anului 1941, SUA au organizat "Grupul Voluntarilor Americani Tigrii Zburători
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
40 din dotare. Tacticile dezvoltate de acești piloți de vânătoare au fost adoptate de întreaga aviație militară americană. În plus, Statele Unite, Anglia și Indiile Olandeze au declanșat embargourile țițeiului sau oțelului. Pierderea importurilor de țiței a împiedicat continuarea războiului mecanizat japonez în China. Aceste embargouri a determinat Japonia să declanșeze atacurile împotriva posesiunilor Aliaților din Asia de sud-est și împotriva bazei militare americane de la Pearl Harbor. Imediat după atacul de la Pearl Harbor, atât Statele Unite cât și China au declarat război Japoniei. Chiang Kai-shek
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
Indiei într-o întâlnire cu Mahatma Gandhi din 1942, ceea ce a dus la o răcire pronunțată a relațiilor dintre China și Regatul Unit. Statele Unite considera teatrul de lupte din China drept un mijloc pentru împiedicarea unui mare număr de soldați japonezi să participe la apărarea propriei țări. În același timp, China oferea un număr de locații foarte potrivite pentru organizarea unor baze militare aeriene, de pe care puteau să decoleze bombardierele implicate în raidurile aeriene împotriva principalelor insule nipone. În 1944, în vreme ce
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
oferea un număr de locații foarte potrivite pentru organizarea unor baze militare aeriene, de pe care puteau să decoleze bombardierele implicate în raidurile aeriene împotriva principalelor insule nipone. În 1944, în vreme ce situația japonezilor în Pacific era în continuă deteriorare, Armata Imperială Japoneză a lansat Operațiunea Ichigo, de anihilare a bazelor aeriene americane care funcționau în China. Japonezii au preluat controlul asupra provinciilor Hunan, Henan și Guangxi. Eșecul forțelor chineze să apere aceste regiuni a dus la înlocuirea lui Stilwell cu generalul Albert
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
chinezilor au fost evaluate la peste 383 de milioane dolari, (la rata de schimb a lunii iulie 1937). Japonezii au pierdut aproximativ 1,1 milioane de soldați - morți, dispăruți sau răniți - dar acest număr este încă în discuție. Cifrele oficiale japoneze admit pierderi de numai 200.000 de oameni, ceea ce este neobișnuit de puțin pentru un conflict atât de lung. Forțele combinate ale naționaliștilor și comuniștilor au pretins că ar fi ucis mai mult de 1,77 milioane de japonezi în timpul
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
două săptămâni, Armata din Kwantung cu peste un milion de soldați a fost distrusă de sovietici. Trei zile mai târziu, o nouă bombă nucleară a fost lansată de americani asupra orașului Nagasaki. Japonia a capitulat pe 15 august 1945. Trupele japoneze din China au capitulat în mod oficial pe 9 septembrie 1945. În conformitate cu prevederile înțelegerilor de la Cairo din 1943, Maniciuria, Taiwanul și Insulele Pescadores au fost retrocedate Chinei, dar Insulele Ryukyu au rămas în posesiunea Japoniei. În 1945, China termina în
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
oameni, în special în China, nutresc încă o mare amărăciune legată de perioada conflictului și a urmărilor acestuia. În Japonia, un grup mic dar foarte zgomotos de naționaliști și de militanți de dreapta neagă existența numeroaselor crime atribuite niponilor. Invazia japoneză în țările vecine este de glorificată de aceste grupuri, iar crimele de război, de exemplu masacrul din Nanjing, sclavia sexuală a prizonierelor și Unitatea 731, sunt negate în mod sistematic. Guvernul japonez a fost acuzat de revizionism istoric datorită faptului
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
dreapta neagă existența numeroaselor crime atribuite niponilor. Invazia japoneză în țările vecine este de glorificată de aceste grupuri, iar crimele de război, de exemplu masacrul din Nanjing, sclavia sexuală a prizonierelor și Unitatea 731, sunt negate în mod sistematic. Guvernul japonez a fost acuzat de revizionism istoric datorită faptului că a aprobat publicarea unor manuale care omiteau sau răstălmăceau trecutul militarist al țării. În schimb, guvernul chinez a fost acuzat că folosește războiul pentru agitarea spiritelor anti-japoneze, pentru a întări sentimentele
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
în putință să reziste agresiunii străine. Totuși, în ultima vreme, odată cu schimbările care au apărut în climatul politic din RPC, comuniștii chinezi au acceptat că o serie de generali naționaliști au avut o contribuție în lupte de rezistența împotriva invaziei japoneze. În momentul de față, în China continentală, poziția oficială este că naționaliștii au purtat un război sângeros direct cu japonezii, deși cu rezultate neconcludente, în vreme ce comuniștii s-au angajat într-un război de guerila mult mai eficient în spatele liniilor inamice
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
autorităților de la Taipei, Republica Populară Chineză a recunoscut în ultima vreme că naționaliștii și comuniștii au avut contribuții egale în război, victoria împotriva japonezilor fiind mai degrabă a poporului chinez, nu a unui partid politic. Istoricii care au cercetat sursele japoneze și sovietice au un alt punct de vedere. Rezultatele cercetărilor lor au adus dovezi că forțele comuniste au jucat un rol neînsemnat în războiul cu japonezii, comparativ cu rolul jucat în același conflict de Kuomintang. Acești istorici afirmă că forțele
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
să se aștepte să viziteze taberele partizanilor. Comuniștii au evitat de obicei luptele deschise - Campania celor 100 de regimente și Bătălia de la Pingxingguan fiind excepții notabile - preferând să angajeze în luptă mici subunități care atacau de preferință liniile de comunicație japoneze. Prin comparație, încă de la începutul războiului, naționaliștii au trimis cele mai bune trupe (diviziile a 36-a, a 83-a și a 88-a, diviziile de elită ale lui armatei lui Chiang) în prima linie a apărării Shanghaiului. Aproximativ o
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
căzut la datorie. Japonezii îi considerau pe luptătorii naționaliști principala amenințare la adresa autorității lor în China, nu pe comuniști iar bombardarea capitalei naționaliștilor pe timp de război, Chongqing, confirmă importanța pe care o dădeau ocupanții Kuomintangului. De asemenea, principalele forțe japoneze erau destinate în special luptei din China centrală și de sud, departe de principalele zone de acțiune ale comuniștilor, așa cum era provincia Shaanxi. Mai există o opinie, conform căreia foștii seniori ai războiului au avut contribuția majoră la luptele împotriva
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
prin Suedia, Norvegia și Anglia. În 1916, era la Roma, unde a fost reprezentația piesei „Le Père humilié”. Va lucra apoi, în calitate de diplomat, la Rio de Janeiro, Copenhaga, Tokio. În Japonia s-a interesat intens de arta și de literatura japoneză. Între 1927 și 1930, Paul Claudel era la Washington, unde citea cu mare atenție Biblia. Din acei ani datează prima sa interpretare a Apocalipsei. În 1930, se reprezenta, la Berlin, piesa sa „Le Livre de Christophe Colomb”, cu muzica lui
Paul Claudel () [Corola-website/Science/308102_a_309431]
-
sunt asociate cu schimbarea anotimpurilor. Japonezii sărbătoresc sfârșitul unui an și începutul următorului cu mare fast și pasiune. Perioada sărbătorită se numește shogatsu, care într-un sens foarte larg se referă la prima lună a anului. Pe întâi ianuarie familiile japoneze se reunesc pentru a bea un anume tip de sake, care se presupune că asigură o viață lungă, pentru a mânca un anume tip de supă cu orez care, după obicei, șterge orice amintire rea care a rămas din anul
Festivaluri japoneze () [Corola-website/Science/308201_a_309530]
-
Se vizitează, de asemenea, temple unde japonezii se roagă pentru a avea noroc în anul ce urmează și cumpără săgeți aducătoare de noroc, precum și casele rudelor și prietenilor pentru a se felicita reciproc cu ocazia Anului Nou. Azi, mulți copii japonezi își petrec vacanțele absorbiți de jocurile pe calculator, dar există, de asemenea, mulți copii care preferă să participe la jocurile tradiționale specifice Anului Nou. În Japonia, celebrarea Anului Nou este cel mai important eveniment din calendar, toate companiile și instituțiile
Festivaluri japoneze () [Corola-website/Science/308201_a_309530]
-
anului care a trecut. Modul tradițional de a sărbători această zi este prin împrăștierea boabelor de fasole prin casă, pentru a feri familia de spiritele rele. Festivalul păpușilor sau "hina matsuri", este celebrat în data de 3 martie, când familiile japoneze cu fete expun în interiorul casei un set de păpuși reprezentând vechea familie imperială. De asemenea, cu ocazia acestui festival se bea un anume tip de sake alb îndulcit. A cincia zi din a cincea lună a fost sărbătorită în China
Festivaluri japoneze () [Corola-website/Science/308201_a_309530]