7,857 matches
-
personal destul de pregătit ca să guverneze. Liberalii aveau oratori, agitatori, foști revoluționari, pe cari îi pusese în vază nu calitățile lor de bărbați de stat, dar mai mult calitățile lor de lup tători pentru răsturnarea vechiului regim. De aceea conservatorii opuneau liberalilor aceleași argumente pe cari le opun astăzi 1 liberalii noilor partide ieșite din puterea sufragiului universal, anume că nu au știința de a guverna statul. Conservatorii se mândreau că au oameni de stat, oameni deprinși a comanda și a cârmui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
foști revoluționari, pe cari îi pusese în vază nu calitățile lor de bărbați de stat, dar mai mult calitățile lor de lup tători pentru răsturnarea vechiului regim. De aceea conservatorii opuneau liberalilor aceleași argumente pe cari le opun astăzi 1 liberalii noilor partide ieșite din puterea sufragiului universal, anume că nu au știința de a guverna statul. Conservatorii se mândreau că au oameni de stat, oameni deprinși a comanda și a cârmui și lucrul era adevărat. Se întâmpla cu conservatorii noștri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
universal, anume că nu au știința de a guverna statul. Conservatorii se mândreau că au oameni de stat, oameni deprinși a comanda și a cârmui și lucrul era adevărat. Se întâmpla cu conservatorii noștri aceea ce se întâmplă astăzi cu liberalii: o lungă stare privilegiată făcuse din clasa lor o clasă de stăpânitori. Iar vechiul și neîntreruptul exercițiu al funcțiunii crease un tip fiziologic special. De aceea conservatorii, din toate înfățișările lor, nu păreau a fi oameni ca toți oamenii ceilalți
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de la 1848, având conștiința maturității sale politice. Pe vremea aceea: 1874-1878, expresia „democrație“, deși era cunoscută, nu era însă o expresie curentă. Nu era întrebuințată spre a marca deosebirea dintre partide. Pe vremea aceea erau numai două tabere: ciocoii și liberalii. 1. În 1922, când este publicat acest capitol în Adevărul sau în 1927, când apare primul volum din Bucureștii de altădată. Cealaltă expresie, „albii și roșiii“, începea să dispară, deși toți oamenii cari aveau până la 40 de ani o întrebuințau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
organism eminamente conservator) (MOF., nr. 153, 14/26 iulie 1865, pp. 669-670). Alegerile pentru Senat nu se făceau în același timp, căci Senatul se reînnoia pe jumătate, prin tragerea la sorți, la jumătatea legislaturii.10 În București situația era a liberalilor. Dacă ar fi fost alegeri libere, nici un conservator nu ar fi putut pătrunde în Cameră. Operațiile durau câte două zile la fiecare colegiu, iar birourile nu erau prezidate de magistrați, ci tot de alegătorii aleși de către corpul electoral în dimineața
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și care plăteau o anumită dare către stat (în București, cei care erau proprietarii unei case în valoare de cel puțin 5 000 de lei). Garda orășenească sau garda Un politician cu mare notorietate electorală era Grigore Serurie. Fost revoluționar liberal, a rămas neclintit alături de dualitatea Rosetti Brătianu, a suferit persecuțiuni și închisori și și-a dobândit o mare popularitate în coloarea de Verde. Sub guvernul liberal de la 1877 era un atotputernic în partea locului, de unde i se trăgea și supranumele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
atinse.20 anul 1875 245 civică - ironizată, în parte pe nedrept, de Caragiale - era menită să privegheze la „paza ordinei“ în orașe și să asigure securitatea acestora în timp de război; în anii respectivi - aflându-se sub influența directă a liberalilor, care impuseseră crearea ei - garda orășenească constituia, totodată, o garanție a respectării libertăților burghezo-democratice. Sub guvernul conservator al lui Lascăr Catargiu rolul gărzii orășenești a fost redus, aceasta fiind trecută în subordinea Ministerului de Război (prin legea de organizare a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
al IV-lea; la 25-26 aprilie/7-8 mai, alegerile pentru Colegiul I; la 27-28 aprilie/9-10 mai, În București toți candidații opozițiunii aparțineau partidului roșu, cu slabe excepțiuni. În Colegiul I candida Gheorghe Vernescu care nu era roșu. Era un liberal moderat, un adevărat reprezentant al burgheziei capitaliste care prin origina ei ura pe boieri, care prin interesele ei de clasă se temea de roșii. Un candidat roșu, un Ion Brătianu sau mai ales un C.A. Rosetti, nu ar fi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe fruntașii partidului roșu. C.A. Rosetti, care în realitate era cel mai înaintat în idei, reprezenta sperietoarea. De Rosetti fugeau burghezii, pe când de Ion Brătianu nu se prea temeau. Totuși pe Ion Brătianu îl considerau cu mult mai zvăpăiat liberal decât pe fratele său Dumitru. Încă de la Paris se făcuse deosebirea între Brătianu moderatul și Rosetti înaintatul. Rosetti poreclea pe Ion Brătianu cu numele de: micul Proudhon 21. Marii proprietari cari votau la Colegiul I, cu toată repulsiunea lor pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
benevolă; unele zvonuri spunând că poliția ar avea de gând să atace noaptea urna cu bătăușii, opoziția își lua măsurile defensive. Când am ajuns la Primărie, am găsit sus petrecere. În sala urnei, biroul era în păr, apoi încă câțiva liberali hotărâți să apere urna, printre care ziaristul umorist N.T. Orășanu. Priveliștea era pitorească. Într-un colț stătea soldatul de sentinelă cu pușca la picior, iar pe scaune în jurul meselor lumea cealaltă. anul 1875 247 Oarecare inimi generoase trimiseseră bunătăți: o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
îndoite voturi decât Beizadeaua.23 În tabăra liberală veselia era mare, iar dincolo era deprimare. Guvernul își aștepta revanșa la celelalte colegii. Văzând libertatea ce domnise la alegerea Colegiului I, mulți credeau că așa va fi și la colegiile celelalte. Liberalii scontau și alegerea lui Dumitru Brătianu la Colegiul al 2 lea. Pointagiile făcute dedeau o majoritate mare candidatului liberal, cu condiția ca să nu se facă acte de teroare. Alegerea Colegiului al 2-lea s-a făcut într-o frumoasă zi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din București (Ilfov), poliția a putut pune mâna pe birourile culorilor Negru, Galben și Albastru, cât și pe cele 2 secții unde votau ruralii. Însă biroul central al culoarei de Roșu, cât și biroul culoarei de Verde fură luate de liberali. La Roșu, președinte al biroului a fost ales Pantazi Ghica, om de litere și frate al lui Ion Ghica. La Verde însă, a fost bătaie mare. Grigore Serurie, vechi elector și admirabil organizator politic, își disciplinase perfect culoarea. Dis-de-dimineață, de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
voturilor exprimate de toate cele șapte secțiuni (MOF., nr. 116, 30 mai/11 iunie 1875, p. 2601, ședința Adunării Deputaților din 23 mai 1875). 50. Candidații conservatori primiseră în total între 2 792 și 2 796 de voturi, iar cei liberali între 927 și 940 voturi, dovadă clară că fiecare obținuse aproape unanimitatea voturilor în secțiunile controlate de partizanii lor politici. Dacă liberalii au înregistrat un eșec în Capitală, ei au câștigat însă toate cele trei locuri de deputați la Colegiul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai 1875). 50. Candidații conservatori primiseră în total între 2 792 și 2 796 de voturi, iar cei liberali între 927 și 940 voturi, dovadă clară că fiecare obținuse aproape unanimitatea voturilor în secțiunile controlate de partizanii lor politici. Dacă liberalii au înregistrat un eșec în Capitală, ei au câștigat însă toate cele trei locuri de deputați la Colegiul al III-lea de Dolj (A. Stolojan, I.C. Brătianu, A. Candiano Popescu) (Deputații aleși în Colegiul III, MOF., nr. 95, 1/13
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai 1878“ - a apărut în: TEL., an. V, nr. 939, 15 mai 1875, p. 1 și în Alegătorul liber din 19/31 mai 1875, p. 2. Toate relatările lui Bacalbașa referitoare la agitatul an electoral 1875 sunt cam exagerate în favoarea liberalilor; în primul rând manifestații de 10 000 sau chiar 1000 de persoane adunate spontan erau greu de imaginat în Bucureștii anilor respectivi, când alegătorii la un colegiu electoral se numărau de la câteva zeci la câteva sute, numai anumite categorii de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1000 de persoane adunate spontan erau greu de imaginat în Bucureștii anilor respectivi, când alegătorii la un colegiu electoral se numărau de la câteva zeci la câteva sute, numai anumite categorii de bărbați având drept de vot. Și, în afară de aceasta, și liberalii, ca și conservatorii își aveau și ei bătăușii lor electorali „profesioniști“, la fel de agresivi și unii, și alții. 55. Știrea a fost reprodusă de Bacalbașa după Alegătorul liber, an. I, 26 martie 1875, p. 1. Comisiunea, în componența notată de el
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
reprodusă de Bacalbașa după Alegătorul liber, an. I, 26 martie 1875, p. 1. Comisiunea, în componența notată de el, a fost aleasă pentru „a redacta definitiv statutele“ și nu pentru „a le discuta“. Inițiatorii „societății de asigurare mutuală“ erau toți liberali, iar acțiunea lor se încadra în lupta înverșunată pe care burghezia română, reprezentată de grupările liberale, o ducea în acești ani pentru înlocuirea - în plan Ziarele anunță că la înmormântarea marelui filoromân Edgar Quinet, petrecută atunci la Paris, au asistat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Programa“ apărută în Alegătorul liber (an. I, nr. 49, 4 iunie 1875, p. 1), precum și în celelalte jurnale liberale, marchează, de fapt, actul de naștere al partidului liberal, ca urmare a colaborării realizate înainte și în timpul alegerilor din 1875 între liberalii din toate grupările amintite de noi în paginile precedente, la care s-a alăturat pentru scurt timp și conservatorul disident Manolache Costache Epureanu („coaliția de la Mazar-pașa“). Principalele puncte ale „programei“ propuse de opoziția parlamentară la înce putul lunii iunie 1875
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ROM., an. XIX, 1 iunie 1875, p. 480. Alegerea mitropolitului primat se făcea într-o ședință comună a Camerei, Senatului și Sinodului bisericesc, ședință care a avut loc la 31 mai/12 iunie 1875. 65. Era încă o victorie a liberalilor, care și au impus și aici reprezentanți, mai ales din rândurile tinerilor care începeau să se afirme zgomotos (N. Fleva, Eugeniu Stătescu). 66. „Giacinta Pezzana Gualtieri“, ROM., an. XIX, 2, 3 și 4 iunie 1875, p. 485. („Publicul Capitalei va
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
însemnată și-a adus-o ministrul de Externe al României Vasile Boerescu, marca - așa cum am mai arătat - o necesară atitudine de independență (nu numai economică) a României, în preajma dobândirii independenței politice depline, fapt pe care cea mai mare parte a liberalilor (cu excepția lui Ion Ghica) nu l-au înțeles în profunzime. Neținând seama de pretențiile puterii suzerane (Imperiul Otoman) care refuza tânărului stat român dreptul de a încheia tratate comerciale cu alte țări, România a semnat, la 10/22 iunie 1875
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să fie aprobată și de Parlament. În urma unor înverșunate discuții convenția a fost votată de Cameră și apoi de Senat, la 2/14 iulie 1875, cu 25 de voturi pentru, 8 contra și 4 abțineri. Rezervele serioase - și îndreptățite - ale liberalilor expuse, așa cum am văzut mai sus, și de Kogălniceanu, priveau îndeosebi dreptul de amestec pe care și-l rezerva Austro Ungaria în problemele economice ale României, încetinirea inevitabilă a dezvoltării economice a țării noastre, mai ales în direcția creării - printr-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
go nească din România pe dl. Frédéric Damé, vechi secretar al primăriei din al 2-lea arondisment al Parisului, după 4 septembrie. Dl. Damé e colaboratorul literar al Europei Orientale, ziar francez din București.“81 274 bucureștii de altădată Național Liberal, format din 25 de membri, în care rolul conducător revenea liberalilor radicali grupați în jurul lui C.A. Rosetti și I.C. Brătianu. 78. Procesul de „presă“ al lui Al. Macedonski, în fața Curții cu jurați, a avut loc sâmbătă 7/19 iunie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
primăriei din al 2-lea arondisment al Parisului, după 4 septembrie. Dl. Damé e colaboratorul literar al Europei Orientale, ziar francez din București.“81 274 bucureștii de altădată Național Liberal, format din 25 de membri, în care rolul conducător revenea liberalilor radicali grupați în jurul lui C.A. Rosetti și I.C. Brătianu. 78. Procesul de „presă“ al lui Al. Macedonski, în fața Curții cu jurați, a avut loc sâmbătă 7/19 iunie 1875 (și nu 1 iunie, cum notează greșit Bacalbașa; printre apărătorii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
comparativă ario-europea cuprinzând grupurile indo-perso-tracic, grecoitalo-celtic și lato slavo-germanic cu aplicațiuni la istoria limbii române. Curs ținut la Facultatea de litere și filosofie din București, tom. I; Istoria filologiei comparative, București, 1875. 83. Înființată în decembrie 1875, din inițiativa unor liberali radicali (I.C. Brătianu, Emil Costinescu, Eugeniu Carada, P.S. Aurelian ș.a.), care investiseră și ei sume mo deste în acțiuni, Societatea de Asigurare „Unirea“ se voia o replică la societățile de asigurări înființate de Vasile Boerescu și amicii săi politici în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prin înlocuirea lui Titu Maiorescu cu amicul său politic junimist P.P. Carp și a ministrului de Finanțe G.Gr. Cantacuzino cu I. Strat; acest fapt a contribuit însă la degringolada regimului conservator și apoi la prăbușirea lui, așteptată cu nerăbdare de liberali, care amenințau în continuare, inclusiv pe principele Carol, cu mișcări de stradă. 11. Ca urmare a declarației lui P.P. Carp, Al. Orăscu își va da demisia din funcția de vicepreședinte al Senatului la 21 februarie/4 martie 1876. atunci o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]