7,873 matches
-
kilograme de bijuterii de argint care-i vor aduce cu siguranță un câștig frumușel. Înafară de scaun și de măsuț Încărcată cu bijuteriile turcești, În Încăpere se mai află două vase cu margarete destul de ofilite, o tavă metalică plină cu lumânări, pusă direct pe ciment alături de un aparat de radio hârbuit, la care se transmite o ședință de Senat. Termină conversația telefonică și, dă cu ochii de Antoniu care Încă nu a avut curajul să i se adreseze. . Femeia e totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de căldură și, de milă toarnă Într-un pahar din plastic dintr-o sticlă, niște apă minerală călâie pe care i-o dă să bea.. Antoniu mulțumește, și-i Întinde o bancnotă de 1 leu, pentru o narcisă și o lumânare. Ea Îi dă două flori, ,,așa e obiceiul la mort,, , după care, Își mută privirea la ,,chilipirurile,, turcești, continuând să lipească micile etichete.. Printre sutele de cruci simple de lemn, pe care stă scris ,, Neidentificat,, se zăresc capetele celor patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să lipească micile etichete.. Printre sutele de cruci simple de lemn, pe care stă scris ,, Neidentificat,, se zăresc capetele celor patru bărbați: preotul funcționarul și cei doi gropari. Antoniu grăbește pasul, mergând printre cruci ca printr-un lan de porumb. Lumânarea s-a topit de căldură În mâna lui, iar florilor au Început să le casă petalele. A ajuns Însfârșit, tocmai când groparii bat cuiele În capacul coșciugului. Trec sforile pe dedesupt și Încet, Îl coboară pe bătrânul Kawabata În pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
schimbă treptat Într-o succesiune de albastruri din ce În ce mai Întunecate. -Cum ați defini totuși cerșetoria? Ca pe o limită a răbdării. -Dar bine, Înțeleg totuși că nu sunteți tocmai o victimă a ei. Ați căutat-o, cum s-ar spune, cu... lumânarea. Posibil, domnișoară, dar mi-am cam pierdut răbdarea. Însă nu mai am Încotro. -Cât câștigați pe zi, din cerșit? -Atât, cât să-mi mai țin treze gândurile. -Presupunând că ați fi un politician care vrea să Înlăture cerșetoria, cum ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cineva apropiat lor trece În lumea drepților, nu se mai uită la o bucată de pâine și nici la un amărât de bănuț. Lumânăreasa i-a adus niște cartoane pe care să doarmă, o pătură uzată, un chibrit și câteva lumânări. E o femeie inimoasă, greu Încercată de viață. În cimitir odihnesc trei membri ai familiei ei, și asta o face să fie și mai sensibilă la suferințele celorlalți. I-a dictat un scurt ,,cod de legi,, , pentru a nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Cei doi se prabușiră toropiți de căldură pe pardoseală.Ii revigoră muzica.In marea sală pluteau acordurile din „Reîntoarcerea lui Peer Gynt” de Edvard Grieg. Se însera.In fața lor apăru o masă aranjată pentru două persoane.Cinară la lumina lumânărilor. Din șemineu focul proiecta imagini de uriași pe perete. -Sunt îngrijorată.Soțul meu a avut un accident auto.S-a lovit cu capul de capota mașinii. L-am vizitat la spital.In somn a început să delireze.O strigă mereu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de la schit.Li se dau pachetele de la cabană. Aceștia povestesc de faptul că preotul i-a oprit mai întâi la slujbă de seara și apoi,i-a cazat în chilii.Aici s-au luminat și s-au încălzit la lumina lumânărilor. „Se stinse alba lampă căzând pe piatra tare Cu geamăt lung și jalnic de suflet chinuit, Și umbra fu ca plumbul în turnul urgisit, Iar corbii s-adunară strigând în depărtare”. (Ștefan Petică) Ninge! Parcă se aude vocea lui Adamo
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
să mă reprezinte. Mi-e foame.Am să controlez frigiderul. -Mi-e sete.Am luat 2 sticle de la petrecere. -Iată misterul sacoșei ! Intinseră pe birou o față de masă albă.Ea puse pe masă două tacâmuri,veselă,șervețele;el două sfeșnice cu lumânări roșii.Găsiră în frigider friptură,salată de gogoșari și pâine de casă. Două cupe argintii fură umplute cu vin.Stinseră lumina.Se acomodară cu atmosfera.Lipsea muzica.Au găsit un pic-up.In surdină au ascultat acordurile din „The lady in
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Intâi merg la grota în care Fecioara Maria i-a apărut Bernadetei pentru prima dată pe 11 februarie 1858. Nu intenționez și nici nu se pot descrie trăirile interioare, îngenuncheat pe lespezile de piatră din fața grotei aparițiilor, unde mereu ard lumânări, unde curge apa izvorâtă după ce mânuțele Bernadetei au scormonit în pământ, la porunca Fecioarei, și mai ales unde mereu se roagă atâtea persoane, zi și noapte, atingându-și apoi fața, mâinile, capul, obiecte ale lor de pereții grotei, ca
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Lourdes, sunt convoaiele acelora care sunt în pelerinaj spre Cel care este Iubire. La ora 18.30 am fericita ocazie de a concelebra sf. Liturghie în bazilica Rozariului, iar la ora 21 să particip la rugăciunea Rozariului în piață. Feeria lumânărilor aprinse, rugăciunile recitate sau cântate în diferite limbi, mulțimea celor ce umplu piața transformă acest loc pământesc într-o prefigurare, cred, a lumii de dincolo, unde, în mod inefabil, întreaga creație va cânta gloria lui Dumnezeu și va fi în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
din satul natal. Mă fermeca mantia ei albă, cingătoarea albastră, mâinile împreunate în rugăciune, coroana de pe cap și rămâneam apoi nedumerit privind șarpele strivit sub picioarele ei. Aceeași Fecioară am văzut-o aseară în piața plină și iluminată feeric de lumânările celor prezenți acolo în rugăciune și cântec. Maria mi-a ocrotit pașii de multe ori și știu că mi-i va ocroti și de acum înainte. M-am revăzut copilul de odinioară din biserica satului natal. Nu-mi rămâne decât
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și SPĂLĂTORIA CHIMICĂ, firma prinsă de zidul alb-murdar, Înfipt În pământul nisipos, uite cearșafurile de plapumă, aspre lințolii albe-gălbui, Întinse la uscat, deasupra lor vălătuci negri, pufoși se scurg peste capetele celor care urcă necontenit, coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o mână tremurătoare obrajii umezi, Îți Încleștezi palma pe balustradă, nu Îndrăznești să te uiți În golul amețitor ca să nu aluneci de pe treptele de ciment până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
șapte ani, paisprezece, douăzeci, de când am plecat! N-aveam cum să rămân la fel ca În fotografie! Sunt mai slab, mai bătrân, a fost și drumul lung până aici, sunt nespălat, neprimenit, neras, nu m-am putut privi nici măcar la lumânare! Și nici nu-mi dau seama cât m-am schimbat, pentru că aici, la voi, oglinzile sunt acoperite, toate... * Ce plictisitor, ce sfâșietor! De câte ori n-ai mai trăit scena asta la fel! Ei În jurul mesei Întinse, pentru botez, pentru parastas, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre mine, pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui? -- Cine? — Eu sunt oaia cea pierdută... Și mă uit la cele trei mese de Înălțimi diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Eu sunt oaia cea pierdută... Și mă uit la cele trei mese de Înălțimi diferite, puse cap la cap, acoperite cu mușama și mușamaua, și ea, acoperită cu o cârpă nu prea curată. Curate sunt doar coșurile În care licăresc lumânările Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind fumegos sub broboadele negre. Ce faci? Plângi? — Nu plângi? -- Al cui ești? -- Al cui ești? Alcuiești? -- Ion Hodivoianu, mort negrijit, fără lumânare. Mihnea. Buni. * Am Încercat atunci, la parastas, să mi-o amintesc pe Buni. Pomenește-i, Doamne! Ah, cât se zbate sufletul ca să se despartă de trup! Spre Îngeri ridică ochii, dar Îngerii... Am Încercat iar să mi-o amintesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și, dacă ne-am fi Încăierat, ceilalți ar fi sărit să ne despartă. A trebuit să-i ascult, de ce? Să mă duc după țigări, de ce fac asta Întotdeauna? Și, când mi-am făcut loc printre cei strânși În jurul lui, cu lumânări, lanterne, n-am mai avut nimic altceva de făcut decât să mă uit, firește, tot nu venise Salvarea. — Te doare? Vroiam să-l Întreb, dar n-am făcut nimic decât să mă uit. Nu-mi dădeam seama de unde vine șuieratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de măreția atâtor asfințituri ce ard În părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi firav, lunecos. Doar lumină și rouă am adunat În drumul meu, spre templele cerești, unde fericirea pâlpâie În lumânări stelare. Deschide,ascultă-mă, iubite! pe străzi s-a lăsat Întunericul și brațele pline de rod abia le mai port. Un orb s-a rătăcit... Imprudent, pipăie zidul ca pe o fereastră În care luminile lumii s-au zăvorât ca
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
poetul M. a organizat și o excursie prin Împrejurimi ( monumente istorice și mănăstiri). Eu am fost aici! Sunt câțiva ani de atunci. N-am stat decât o jumătate de oră. Am vizitat biserica ridicată de Petru Rareș și am aprins lumânări, uite acolo, În acea cutie neagră, de tablă. Uitasem cu desăvârșire de această vizită până În momentul revenirii la Probota. Pe aleea de trandafiri, ne-a Întâmpinat o măicuță. Înlătura tija trandafirilor cărora li s-au scuturat petalele și, de asemenea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vagi ale simbolurilor pictate. În anul 1996 au primit diploma de excelență pentru calitate. Maica L. era o bună cunoscătoare a istoriei, redându-ne Într-un limbaj elevat detalii despre domnia lui Petru Rareș. Am cumpărat pliante și am aprins lumânări pentru sănătatea celor vii și liniștea celor plecați spre eternitate. Apoi, maica L. ne-a condus către locul de cazare. Ne așteptau căsuțele cu verande din lemn, pe marginea cărora erau așezate, unul lângă altul, ghivece cu mușcate albe, roz
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
venit să râd! Nu știam ce să fac, să râmân sau să mă fac nevăzută?. Ce să fac? Ce să fac? Am revenit la măicuța care mi-a dat eșarfa și care vindea turiștilor pliante, picturi pe lemn, ouă Încondeiate, lumânări pentru vii și pentru morți și alte acareturi, și i-am șoptit că eu sunt catolică, dar asta nu face diferența, deoarece sunt convinsă că există o singură forță universală și nu mă pricep la aceste ritualuri. „Este vreo problemă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
e loc pentru oricine. Acum să las teoria și să mă refer la „miniaturi” - Elefantul se teme de șoareci pentru că unul din ei poate fi numit Destin. Nu știu dacă am pus punctul pe i dar e o variantă personală. - Lumânarea aprinsă la ambele capete e mai greu de stăpânit - dar tocmai asta ni se cere. Deci, se omologhează! - A treia miniatură mă trimite la prudență și la „lungul nasului”. - A patra miniatură Da, tăcerea a fost întotdeauna de aur. Și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
a scos cealaltă Biblie, cea care cuprindea litere, și mi-a citit cu voce tare. Glasul ei era moale și cald și adesea ațipeam în vreme ce citea. în anii aceia curentul electric era raționalizat. Spirala din bec ardea ca fitilul unei lumânări de ceară. Ea se apleca mult peste carte, citindu-mi, spre exemplu, așa: Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Și, văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el. Iar îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
eram copil și locuiam în casa asta, spuse Chavel, mă jucam cu un prieten care locuiește pe dealul celălalt. —Ce tot bați câmpii acolo? — Ai răbdare, am să-ți spun o istorie interesantă. Luam o lanternă ca asta sau o lumânare sau, dacă era o zi însorită, o oglindă și ne trimiteam unul altuia semnale luminoase. Uneori nu aveam altceva să ne comunicăm decât: „Nimic de semnalat“. Cu o urmă de îngrijorare în glas, Carosse întrebă: Și-acum ce faci? Semnalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de la îngeri, flori, copii; dragostea este un sfat cu aripa-n veșnicii. Prunci și flori...O lume-aparte, totdeauna le contemplu și nimic nu mă desparte de sublimul lor exemplu. 2012 Sfârșitul lumii...dar... Vârtejuri de vifor, zăpadă înaltă sub ea lumânări și candele-aprinse, oamenii cu puterile învinse cred că se duc pe lumea cealaltă... și unii s-au dus printre rugăciuni și suspine, alții, venind pe căi bănuite, prinși de geruri între cuțite, nici n-au mai apucat să se-nchine
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]