10,460 matches
-
cel viclean cu gândul nestatornic este în toate Cel ce vrea să fie mare între noi, să fie slugă tuturor tuturor Dumnezeu vede în inimă. Precum se lămurește în cuptor aurul și argintul, așa inimile alese dela Domnul. Fagure de miere sunt cuvintele bune și dulceața lor tămăduirea sufletelor. A fost adus un harmasar alb din feciorii lui Catalan. 1 April 1470 M.rea Neamț egumen Silvan. Scutire de vamă la trei care de pește. Toma logofăt Vulpaș grămătic Suceava 1470
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i nimc subt dânsa. Gura care grăiește nicicând nu flămânzește. Unde nu-i mâță, șoarecii întind horă. Cel ce se teme de vrăbii să nu samene mălai. Cine cere zgârcitului vrea să sape fântână în mare. Oțetul de dar pare miere. Inima-i prunc, care dorește tot ce vede. Pântecele și desaga cerșetorului nu se umplu niciodată. Să dorești mult, să nădăjduiești puțin, să nu ceri nimic. Pânea altuia nu mă satură. Mânâncă mărul, nu te îngriji de pom. Cine dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după ce a înserat. Nici n-a murit bogatul și calici se grămădesc la poartă. Când ești între orbi, închide și tu ochii. Pajura nu vânează muște. Lenea umblă încet și se întâlnește cu sărăcia în drum. Lenea nu-ți câștigă mierea. Tinereță desfătată, bătrâneță întristată. Învățații nu se culcă pe saltea de puf. Săptămâna leneșului are șapte sărbători. Agale și înainte, zice broasca țestoasă. Leneșul, ca și măgarul, se îndeletnicește în trei chipuri: mânâncă, bea și zbiară când vede măgărița. Calu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu pe cel mort. Cui nu știe juca, odaia i se pare strâmtă. Se duce și magarul la Ierusalim, dar nu-i hagiu. Ziua trece, viața se duce și nebunul se bucură că vine Bairamul. Poți vorbi cât vrei de miere, că nu ți se îndulcește limba. Adevărul e mai amar decât veninul. Am spus prietinilor mei adevărul și m-au urât. Când spui adevărul să fii c-un picior în scară. Pe cel care vorbește pe față nouă târguri îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nouă târguri îl alungă. Dacă-i scris să te îneci, îneacă-te în apă limpede. Scurtă e pânza, nu cotul. Mincinosul trebuie să ție bine minte. Sfârșitul vulpei pe masa blanarului. Brățară de aur nu-ndreaptă mâna câșă. Vorbă de miere, inimă de fiere. Leului mort mișelul îi smulge barba. Trei prietini ai cât trăiești: focul, apa și sarea. Patru lucruri rele: lucrezi și n-ai spor, te culci și nu dormi, ceri și nu capeți, aștepți și nu vine. Scârba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care ne-am despărțit cu părere de rău și mâhnire pentru supărarea care a silit-o să se întoarcă la Moscova. Mai avem de vizitat Rița și Suhumi și mă întorc acasă la noi cu tovarășa mea Valeria îndulcit de mierea amintirii. Mi-au plăcut priveliștile, construcțiile minunate; mi-au plăcut mai ales oamenii. Vă îmbrățișez cu dragoste pe d-ta și pe Boris. * Pescuit în mare cu dandineta, plumb la fund și câteva cârlige. La plajă, în grădini publice, lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ocupat o insulă, despărțită de munte. Brațul de mare despărțitor a fost umplut; astăzi e strada principală a cetății. Aici e concentrată viața Dubrovnicului cu poiana (piața) unde vin țăranii cu marfă încărcată pe măgăruși. Vând paseri, caș, lapte, mere, miere ș.a. În cetate sunt concentrate clădirile autorității, justiției, primăria, biblioteci, muzee, institut oceanografic, mănăstiri admirabile cu întreit stil suprapus bizantin-roman, gotic, rococo. Herțegnovi și Cotor. Cotor în fundul golfurilor adânc săpate în munte. Sus zăpezi; jos grădini înflorite. Orice petec de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sârbi. La 4 iulie 1466, a început construcția bisericii mănăstirii Putna. La 9 aprilie, dăruia mănăstirii Pobrata un obroc de 10 butii de vin, două măji de pește, jumătate de piatră de ceara de la Târgu Frumos, și toate berbânțile de miere din desetina care se lua din satele mănăstirii „pentru mântuirea sfânt-răposatului nostru bunic, Alexandru cel bătrân”, pentru mântuirea „părintelui nostru, Bogdan voievod, și pentru sufletul și mântuirea mamei noastre Maria”, pentru sănătatea domnului și a cneghinei sale, Ovdotia și pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aprovizionarea oastei devine din ce în ce mai anevoioasă. Corăbiile turcești, care trebuiau să aprovizioneze tabăra sultanului cu grâu din Crimeea și Constantinopol, sunt scufundate de o furtună dezlănțuită în Marea Neagră. „Foametea era mare, spune Angiolello, deoarece cei mai mulți se nutreau numai cu carne și miere și ceva brânză, căci pâine nu se putea avea, nici nutreț pentru cai, câmpurile fiind peste tot arse”... În aceste condiții sultanul este nevoit să ordone retragerea din Moldova, care începe în jurul datei de 16 august. Atitudinea sultanului era dictată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din nou satele de la gura Neamțului, Crâstianești și Temeșești, arătându-se și hotarele lor. La 4 decembrie 1428, Bașotă Manoil dăruia mânăstirii satul Bașoteni. La 31 august 1429, Alexandru cel Bun dăruia iezerul Zagorna, iar carele trimise de mânăstire după miere, sau “după oricare lucru, oricând să nu li se ia vamă nicăieri și nici la vad să nu li se ia nimic.” La 1 septembrie 1429, era reîntărit privilegiul anterior și domnul dăruia un obroc anual de 12 buți de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
curți și cu vama pe uscat și pe apă. Nimeni nu avea voie să prindă pește în hotarul lor, fiind scutite de orice dare și slujbă.Nici boierii sau desetnicii să nu ia desetina din albine, și nici berbenița de miere, și nici prisăcarii să nu îi supere cu nimic pe locuitorii acestor locuri, iar dreptul de a-i judeca revenea numai egumenului și oamenilor săi. În privilegiu sunt menționate și două curți, despre care nu se poate spune că erau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
erau scutiți de toate dările și slujbele datorate domniei. Pentru marfa ce se va vinde la Cetatea Albă sau pentru marfa domnului sau a boierilor, oamenii satelor de mai sus să nu fie obligați să dea ajutar, nimănui, niciodată. Pentru mierea și grâul destinat mânăstirii, cărăușii să nu dea vamă la Tuțora și nici brodină să nu li se ia. Numai egumenul și dregătorii săi aveau dreptul să îi judece și nici la jold sau la posadă pe Nistru să nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan cel Mare dăruia Pobratei satul Liești. La 9 iulie 1466, îi erau întărite mânăstirii 10 buți de vin anual, cele două măji de pește, una de morun și alta de crap, jumătate din ceara de la Târgu Frumos, berbânțele de miere din desetina din satele de la Botne, să își facă două setci la gura Băcului, pe Nistru,, iar prisaca Visoca, de la Botne să fie scutită de toate dările. Aceste danii și întăriri erau făcute pentru mântuirea părintelui Bogdan, a mamei Maria
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și întăriri erau făcute pentru mântuirea părintelui Bogdan, a mamei Maria, pentru sănătatea domnului, a cneaghinei Ovdotia și pentru sănătatea “iubiților copii ai domniei mele”. La 15 august 1471, oamenii, care mergeau cu treburile mânăstirii la Chilia, cu grâu, cu miere sau după pește, erau scutiți de vama de la Țuțora. La 19 august 1472, satele Bodești, Tătari și Iurcani, pe Pobrata, în ținutul Sucevii, erau scutite de dări, globnicii domnului păstrând dreptul să ia gloaba pentru omor și pentru răpire de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
între anii 1458-1472 și unul în anul 1500. Domeniul mânăstirii a fost apreciabil, ca mărime: 20 de sate, două locuri în pustiu, unde să își întemeieze sate, prisăcile Visoca, Rusnădzești, vama de la Țuțora, sălașe de țigani și tătari, berbânțe de miere, piatra de ceară din Târgul Frumos. Privilegiile acordate de Ștefan cel Mare reprezintă întărirea unor privilegii anterioare. Domnul a dăruit Pobratei un singur sat, Liești. I-a scutit de dări pe oamenii de la Visoca, a dăruit un tătar din tătarii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a aduce trei care mari, scutite de vamă, în toată țara și prin târguri și pe la toate bălțile și iezerele, pe la toate vămile și pe la toate ocnele de sare. Călugării aveau voie să încarce în carele lor pește, sare, mere, miere de la toate prisăcile lor, să nu plătească vamă nici la Iași, nici la altă vamă, vândută sau nevândută. La 25 august 1454, erau dăruiți patru țigani cu familiile lor, iar satul Săsciori era scutit de dări și munci, nici globnicii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pește proaspăt, ori din majă sărată, ori din sare, ori din postav, ori din pânză, ori din fier, ori din plate, ori din oale, ori din vase de lemn, ori din varză, ori din mere, ori din ceară, ori din miere curată când le vor vinde, sau pentru orice vor vinde; sau iarăși unde vor cumpăra, ori marfă vie ori moartă: sau boi, sau ialovițe, sau berbeci, sau cai, sau iepe, sau iarăși orice fel de marfă: sau fiare, sau jderi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în hotarul lor, și două curți, cu vama și pe uscat și pe apă”. Toate aceste locuri erau scutite de dări și “nimeni dintre boierii și desetnicii noștrii să nu îndrăznească să ia desetina din albine și nici berbenița de miere și nici prisăcarii să nu îi turbure cu nimic”. Locuitorii din aceste părți urmau să fie judecați numai de judecătorul lor. La 12 aprilie 1458, erau întărite Mitropoliei (Episcopiei) Romanului satele Leucușani și Dragomirești, cu pod umblător pe Moldova. Privilegiul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în vaci și oi numită sulgiu, fiind menționat un sulger, cel care percepea această dare; în 1456. Era vorba de vite pentru curțile domnești și pentru oastea de curte, după cum menționa Dimitrie Cantemir. Se lua desetina din albine (miere-burdufuri de miere). Din privilegiile date mânăstirilor, prin care domnul le scutea de dări și slujbe, aflăm care erau aceste dări și munci, Atunci când se dă mânăstirilor locuri în braniștile de la Bohotin și de la Botne, pe Nistru, se menționează darea din mierea de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de miere). Din privilegiile date mânăstirilor, prin care domnul le scutea de dări și slujbe, aflăm care erau aceste dări și munci, Atunci când se dă mânăstirilor locuri în braniștile de la Bohotin și de la Botne, pe Nistru, se menționează darea din mierea de albine. Dacă locurile, cu care erau înzestrate mânăstirile, erau scutite de dări, de munci, de vamă, la Nistru, cele rămase în proprietatea domniei erau, în secolul al XV-lea, foarte întinse și în aceste braniști domnești existau prisăci, încât
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pește proaspăt, ori din majă sărată, ori din sare, ori din postav, ori din pânză, ori din fier, ori din plute, ori din oale, ori din vase de lemn, ori din varză, ori din mere, ori din ceară sau din miere curată, atunci când vor vinde asemenea produse. Erau scutiți de vamă atunci când vor cumpăra “ori marfă vie ori moartă: sau boi, sau ialovițe, sau berbeci, sau cai, sau iepe, sau fiare (animale sălbatice), sau jderi, sau helgii”. Nu aveau să plătească
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-i mânăstirii Humor ca obroc anual două care cu pește, se preciza că ele vor fi scutite de vamă la trecerea peste ape sau unde vor încărca pește. Cele trei care mari, cu care mânăstirea Moldovița transporta pește, sare sau miere, erau scutite de vamă prin târguri și sate, pe la toate vămile și pe la toate ocnele de sare și să nu plătească vamă nici la Târgul Frumos nici la Târgul Iași, nici la Lăpușna, nici la Vadul Călugărilor, nici la Vaslui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost membrii familiei sale, arestați la rândul lor de reprezentanții noii orânduiri. Pe Nicolae Ceaușescu, istoria îl va judeca și sperăm ca aceasta să fie dreptă. Fig. 1 - Lui Ceaușescu îi plăceau vizitele pe câmpurile României Fig. 4 - dulce ca mierea e jilțul puterii comuniste. Biografia neretușată a celui de-al doilea președinte al României, cu nume terminat în ”escu”, este destul de complexă, dar și contradictorie. Într-un interviu acordat unei prestigioase publicații de după 1989, Ion Iliescu, căci despre el vom
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
durată și îl integrează în timpul sacru. În basm, încălcarea interdicției duce la transfor¬marea în elemente miraculoase, izolate pe tărâmul nimănui: „S-o uitat înapoi. Când s-o uitat înapoi, o zâs: - Face-te-ai tu - zâce - un izvor de miere, în codrii pustii, unde nici oameni nu umblă!” (Urmeniș - Maramureș). Principiul malefic absolut, mama drăcoaică, nu trebuie privit, încălcarea tabuului conduce la mutilarea inițiatică prin care neofitul nu mai poate observa profanul: „Deschise ochii s-o vază, și cum ăi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin contact sau la distanță, calități naturale sau dobândite”. Acesta este potențialul care predestinează fata din colindele românești unei inițieri reușite. Aparținând prin ființa sa pământului și întunericului, aleasă între fete și născută în spații consacrate lucrurilor sacre (vin, pâine, miere), ea va traversa încercarea premaritală „lin, mai lin”. Coborând în sfera profană, toate atributele fetei, transfigurate artistic în colinde, constituiau garanția măritișului. Fecioara trebuia să fie de o frumusețe aparte, să știe să-și coase zestrea și chiar să cânte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]