13,698 matches
-
tot, ca la Vorniceni. Ti-aduci aminte? Cu mâinile strânse pe frânghie în dreptul capului, cu mânecile căzute până la coate, trecea pe lângă mine repede, singură cu fericirea ei, trimițând din fluturarea îmbrăcămintei ușoare o adiere suavă, pe care o simțeam pe obraz, pe pleoape, pe buze. Când se ridica în sus, desenîndu-se întreagă pe albastrul cerului, zborul se încetinea, dar când trecea prin dreptul meu, repejunea devenea, simbolic, vertiginoasă. La un moment dat, aducîndu-și aminte de mine, cum se cobora de sub crengi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o clipă de fulger, vârful ascuțit și trandafiriu al limbii. Când s-a săturat de zbor: - Acu lasă-mă în voie.Pendularea s-a micșorat. Fustele s-au liniștit. În sfârșit, ne-am regăsit, întîlniți, alăturea. Era înaltă, rumenită în obraz, cu ochii scânteietori, cu buzele subțiri și roșii. - Ești palid. Te-ai obosit. Acum sunt mai grea decât la Vorniceni. Am crescut. Da, greutatea ei a crescut, tulburătoare. E femeie. O simțeam în braț la fiecare încordare. Toată greutatea ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să plece. Era neliniștită. Băiatul ei rămăsese numai cu servitoarea. "Doamna Matilda Ioan" avea și un băiat, de opt ani, cum am aflat mai pe urmă! Doamna Matilda Ioan ne dădu mâna, se lipi de doamna Timotin, îi sărută amândoi obrajii, și pe urmă, cu frică, o mână. Apoi, cu picioarele ei lungi de pasăre alergătoare, parcă pornite a drum întins, și cu un ultim acord de violină: "La revedere", se îndreptă spre ușă, trecu pragul fără să-l atingă, și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trist al unor beldii 1. Câteva clipe se amestecă și toaca măruntă a unei căruțe nevăzute de pe șoseaua din vale. Știam un mijloc, descoperit altă dată în chiar acest loc, de a transfigura peisajul, dîndu-i o noutate fantastică. Lipirăm amândoi obrazul de pământ, și ceea ce adinioarea era vertical deveni orizontal (și invers), departe-n infinit, și cu toate culorile alterate. Adela își făcu și un stereoscop mic și alb cu pâlnia mâinilor ei. Dar în curând, ridicat în picioare, nu mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ți-am spus multe prostii și câteva obrăznicii. Sunt vinovată, dar nici măcar nu pot să-ți cer iertare, căci știu că orice aș face, nu te superi pe mine. Nu i-am putut răspunde nimic. Căci răspunsul unic posibil, dezmierdarea obrazului meu cu marginea rochiei ei, nu i-l pot da. Dar n-am putut stăpâni nevoia de prosternare din ochii mei, și nici ea nesiguranța din ai ei. Muzica din parc cânta sfâșietor un cântec banal. Acum nu mai am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o mică doză de fum la fiecare cuvânt. Și știți cum s-a ales cu această pareză? Se pare că numitul Seymour, cel atât de normal, a lovit-o și a fost nevoie să i se pună nouă copci la obraz. Și-a întins brațul (pobabil în lipsa altei indicații de regie mai potrivite) și a scuturat din nou scrumul. — Pot să vă întreb de unde dețineți această informație? am intervenit eu. Buzele îmi tremurau ca nebunele. Poți să mă întrebi, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai știu cine altcineva, i-a spus lui Muriel că urmează să vii. Ești sau nu? m-a întrebat pe șleau, privindu-mă fixân față. Cred că vocea mi-a sunat cam spartă când i-am răspuns: — Da. Îmi ardeau obrajii. Pe de altă parte, încercam o senzație de autoidentificare mult mai domoală decât încercasem de când coborâsem în acea după-amiază din tren. — Am știut eu că ăsta ești, a jubilat doamna de onoare. Nu-s eu proastă. Din momentul când te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
total distinctă și diferită. Tang-li ne divulgă, când la nouăzeci și trei de ani e lăudat în față pentru înțelepciunea și caritatea lui, că hemoroizii îl dau gata. Un alt și ultim exemplu, Ko-huang observă, cu lacrimi șiroindu-i pe obraji, că răposatul lui maestru era complet lipsit de maniere când lua masa. (Există întotdeauna riscul de a fi puțin prea crud față de cititorul din Vest. În Jurnalul lui Kafka este un pasaj - unul dintre multele pasaje kafkiene - care ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ghidonul bicicletei și a făcut cu el câteva tururi de jur-împrejurul scenei. Seymour, care ședea într-un vechi fotoliu de pluș, fumând o țigară, îmbrăcat cu o cămașă albastră, pantaloni gri, mocasini jupuiți la călcâie și o tăietură de la bărbierit pe obraz, i-a răspuns pe dată, grav, în felul special în care răspundea întotdeauna întrebărilor lui Les - de parcă dintre toate întrebările, acestea ar fi fost cele pe care le prefera să-i fie puse în viață. A răspuns că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
zi, din pricina gafelor și a faux pas făcuți de adulți în general. La punctul de vârf al acestei perioade, era de-ajuns ca profesoara ei favorită, de istorie, să intre în clasă cu o pată de cremă de șarlotă pe obraz, pentru ca Boo Boo să se ofilească și să moară în banca ei. Totuși, adeseori Boo Boo venea acasă moartă din cauze mai puțin mărunte, și acestea erau prilejurile care-l necăjeau și-l îngrijorau pe Seymour. De dragul ei, îl supărau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aprinși. Au văzut că mâncarea din oale se răsturnase pe plită și, odată cu ea, arsese și fața pruncilor pe care Îi uitaseră adormiți pe cuptor. Nu le arsese de fapt toată fața, ci fiecare se alesese cu un semn pe obraz, care semăna cu o pecete. Cu timpul, semnul se vindecase, iar din el rămase doar un cerculeț portocaliu, În interiorul căruia se afla Înscris un număr: 66. Chiar și Mașa rămăsese pe față cu un astfel de semn. Noroc că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
apoi Își iau catrafusele și pleacă În lumea lor... Pe urmă ia și aleargă după ei și te agață de genunchii lor! Se șterg de tine ca de-o cârpă, te calcă În picioare și, pe deasupra, te și scuipă În obraz...“ Oare răposatul Onisei nu se oploșise și el pe la casa ei, căutând aceeași alinare? Beția Îl Împinsese pe Îndepărtatul ei vizitator să sporovăiască vrute și nevrute. Ba chiar să-i facă și avansuri rușinoase. „După ce Încerci să mă seduci, vrei să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
existența mea !” La rândul ei Gironda execută ordinul, făcând plinul paharelor și se Întoarse cu intenția de a pleca, dar bărbatul ei o reținu. Îi adresă câteva cuvinte protocolare, făcându-i semn să se apropie de el. O sărută pe obraz, dezmierdând-o. „Draga mea, ești Încă... tare frumoasă! Așa-i, băieți?” Cei doi bandiți, mormăiră cuvinte greu de Înțeles, În schimb Doctorul se Înclină articulând. „Stimată doamnă, vă asigur de toată aprecierea mea...” Bărbatul ei, o cuprinse de amîndouă mâinile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
constate utilitatea lor. Tony Pavone se privi În oglindă. Pe moment avu neplăcuta impresie a unei iluzii optice! Se apropie cu teamă și curiozitate, străduindu-se să elimine - imaginea diformă a chipului său ce efectiv nu mai era de recunoscut! Obrajii puternic tumefiați aveau o culoare portocaliu aprinsă, În timp ce părul capului se lungise haotic fiind așezat În formă de cerc asemănător cu cel al ariciului...! Apropie capul mai mult spre oglindă, iar constatarea Îl uimi. Albul cristalin al ochilor era roșu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unui „Hercule” care-și cunoștea bine meseria și mai știa cum să stoarcă banii clientului. După ce-l bărbieri, lucrătorul Îi fâcu baie la cap, urmată de inevitabila frecție În care oasele gâtului erau masate sistematic, apoi luă În primire pomeții obrajilor. Îl mai unse cu diferite categorii de cremuri,parfumându-l până și În cerul gurii...! Propietarul frizeriei Îl conduse În camera alăturată ajutându-l să se Îmbrace unde cu un profesional simț al meseriei Îi netezi până și cea mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
momente trecătorii ce erau Îmbrăcați primăvăratec, fiind Învăluită de o dorință, ceva nelămurit, poate chiar o mică curiozitate de-a explora Împrejurimile. Câteva momente mai târziu avea să constate fericită, inspirația fusese de bun augur, Soarele mângâindu-i cu căldură obrajii, savurând bucuria existenței sale. Se Îndreptă agale către Piața Pantelimon, pe vremuri o „Majestuoasă hala cu carne”, astăzi, transformată de către comuniști, Într’o banală băcanie unde ce-ți trebuia nu gaseai...! Făcu Înconjurul pieții, privind cu interes la produsele vegetale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Șantierului la el - Întâi fata...” Nu termină bine vorba și „Frumoasa” Își făcu apariția duhnind a fum de țigară, nespălată În mod sigur de câteva luni de zile, agățându-su cu sălbaticie prefăcută de gâtul Șefului de Șantier sarutându-l pe obraji, apoi introducând limba ei infectată direct În gura Întredeschisă a imposibilul Șef de Șantier, amestecând secreția glandelor salivare...!! Observând pe a-l doilea intrus, țiganca deschise o ușa, poftindu-i Înăuntru. Vizibil jenat de caraghiosa situație În care se afla
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu ce m’am făcut vinovat...? Nu mi-ai pricinuit suficiente necazuri...? Nu am eu destule cu muncitorii În realizarea producției...! Ori poate, imaginația ta ieșită din comun, e greșit alimentată de prietenul nostru comun Mingoti...? Ori poate Îți crapă obrazul de rușine promițând arestarea secolului douăzeci...?” Anchetatorul zâmbind sarcastic, dându la iveală o altă țigară. „Continuă, am răbdare să te ascult...!!” „Departe de mine gândul a cere iertare pentru ce n’am făcut unui imbecil ca tine. Voi comuniștii nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai atent, zări un omuleț făcut ghemotoc ce ședea pe un scaun lângă fereastră fiind puțin mascat de perdea. Privindu-l mai cu atenție, omulețul avea fața puternic rumenită de soare iar cutele adânci ce se proiectau de-a lungul obrajilor, dovedea maturitatea, omul trecuse de prima tinerețe. Făcu Înconjurul Încăperii În câteva rânduri ca În cele din urmă să Întrerupă tăcerea. „Așteptați de mult...?” Străinul Înălță privirea către el, murmurând. „Aproximativ de o oră...!” „Necazul v’a adus aici...?” „Sper
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nedefinită dacă vrea să te pocnească, ori să-ți taie beregata...! Mai făcea o singură mișcare de fixare a poziției picioarelor, după care pornea cu simț de răspundere să te bărbierească. Trăgea o singură dată cu briciul prima parte a obrazului de o așa manieră Încât mai mult jumulea barba provocând dureri greu suportabile...!! Celălalt obraz urma să aibă aceeași soartă ca În final dintr’o singură mișcare să adune ce a mai rămas În jurul bărbiei. Era atât de hotărât În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mișcare de fixare a poziției picioarelor, după care pornea cu simț de răspundere să te bărbierească. Trăgea o singură dată cu briciul prima parte a obrazului de o așa manieră Încât mai mult jumulea barba provocând dureri greu suportabile...!! Celălalt obraz urma să aibă aceeași soartă ca În final dintr’o singură mișcare să adune ce a mai rămas În jurul bărbiei. Era atât de hotărât În manipularea briciului socotindu-te norocos, dacă nu erai transportat pe targă la infirmerie, la Închisoarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui Gică Popescu, ocoli biroul postându-se În fața lui, Într-o poziție relaxată. Deodată, Gică Popescu se ridică de pe scaun cuprinzând’o cu ambele mâini de umeri, o privi direct În fundul ochilor apoi o Îmbrățișă, sărutând’o pe gât și obraji, căutându-i cu lăcomie buzele. “Cât de frumoasă ești Atena...!! Te iubesc și voi face totul pentru tine...!” Luată prin surprindere, fata nu opuse rezistență. După câteva clipe Însă se dezmetici, se zmulse din brațele marelui Îndrăgostit care se Împiedecă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
scumpe consumă, cât a valorat nota de plată și de câte ori acel individ și-a permis să beneficieze de un asemenea local de lux. Pentru acestă importantă Întâlnire, se studiase Îndelung În fața oglinzii, căutând să scoată În relief particularitățile naturale a obrajilor, dorindu-se cuceritoare...! Nu apucă să se așeze prea bine la masă și un individ se apropie zâmbind, privind’o cu interes. “Dacă nu mă Înșel, sunt așteptat...?” Atena se ridică dela masă, Întinzându-i mâna. “Să fie adevărat...? Am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dragostea mea, În care colț al planetei noastre să ne Îndreptăm...? Ce părere ai...? Șansele sunt egale, rămâne numai să decidem...!” Atena care În adâncul sufletului ei ar fi dorit reântoarcerea În țara ei natală, dorință nemărturisită, Îl sărută pe obraz, căutându-i privirea. „Ce importanță are...? Dacă vei reuși să mă păstrezi În sufletul și mai ales În inima ta, te voi urma pretutindeni...! Ai toată Încrederea, te iubesc mult...!” Înduioșat, Tony Pavone o strânse În brațe recunoscător. Îi șopti
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unchiule Sammler? Întrebă ea În sfârșit. Știu că te-ai gândit mult la asta. Ai trăit atâtea experiențe. Iar dumneata și Ussher ați avut așa conversații despre individul acela smintit - regele Rumkowski. Omul din Lodz... Ce crezi? Unchiul Sammler avea obraji netezi, culoarea Îi era sănătoasă pentru un om la șaptezeci și ceva de ani și nu era deosebit de zbârcit. Erau, totuși, pe partea stângă, partea oarbă, linii subțiri lungi ca liniile unui geam crăpat sau dintr-un bloc de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]