7,195 matches
-
1483. A murit pe câmpul de luptă în Bătălia de la Bosworth și rămășițele sale s-au pierdut timp de peste cinci secole, fiind regăsite la începutul secolului al XXI-lea. În 2012, o săpătură arheologică a fost realizată în site-ul ocupat odată de Greyfriars, Leicester. Universitatea din Leicester a confirmat la 4 februarie 2013, că scheletul găsit în săpătură a aparținut, dincolo de orice îndoială rezonabilă, regelui Richard al III-lea. Concluzia s-a bazat pe o combinație de probe de la datarea
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
fost semnat un armistițiu care a pus capăt războiului. Victoria grecilor în faza inițială a războiului (octombrie 1940) a fost prima victorie terestră aliată din cel de-al Doilea Război Mondial și a ajutat la îmbunătățirea moralului în toată Europa ocupată. Există istorici militari care apreciază că acest război a avut o influență decisivă asupra întregului război mondial, germanii fiind nevoiți să amâne invazia planificată împotriva Uniunii Sovietice pentru a veni în ajutorul Italiei. Această amânare a făcut ca atacul german
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
țării. Se spera în plus ca Bulgaria să atace Grecia în Macedonia răsăriteană, ușurând astfel sarcina italienilor. Înaltul Comandament Italian a distribuit pe fiecare teatru de luptă un corp de armată, formate din trupele care se aflau deja în Albania ocupată. Corpul mai puternic, XXV "Ciamuria" din Epir, (format din diviziile de infanterie 23 „Ferrara” și 51 „Siena”, divizia de blindate 131 "Centauro", în total aproximativ 30.000 de oameni și 163 de tancuri) trebuia să atace spre Ioannina, sprijinită pe
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
Mării Roșii, cu clima călduroasă variind între 25-35 °C. Poziția geografică a Sudanului face ca în tot cursul anului să se înregistreze în medie una dintre cele mai mari temperaturi din întreaga Africă. Cea mai mare parte a Sudanului este ocupata de savane. Aici predomină ierburi înalte până la 2 m, salcâmi și baobabi. Din cauza frunzelor uscate, toamna izbucnesc cu ușurință incendii care se întind pe zeci de kilometri. În sud-vestul țării este zonă de silvosavană, în care cresc arborele de fier
Geografia Sudanului () [Corola-website/Science/312240_a_313569]
-
maicile au fost repartizate la mai multe spitale pentru îngrijirea răniților, iar cele rămase în mănăstire au lucrat de mână ciorapi și mănuși pentru soldați. În chiliile mănăstirești au fost adăpostiți aproape șase luni femei și copii refugiați din zonele ocupate. În anul 1912, mitropolitul Pimen Georgescu a înființat aici primul atelier mănăstiresc de covoare, unde lucrau 30 de eleve alese din obște. În anii următori au fost înființate aici și alte ateliere: unul de tricotaj (1913) și unul de pânzărie
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
cele mai înalte distincții prusace. Acest ordin s-a decernat militarilor pana în anul 1918. La 23 septembrie 1917 colonelul Richard Hentsch a fost decorat cu ordinul „Pour le Mérite” pentru eforturile sale de a organiza administrația militară a României ocupate. Persoanelor civile li se acordă distincția „Pour le mérite pentru știință și arta”. Acest ordin a fost acordat și filozofului francez Voltaire, care era prietenul regelui Frederic. Prima femeie decorată cu „Pour le mérite pentru știință și arta” a fost
Pour le Mérite () [Corola-website/Science/311695_a_313024]
-
defilarea Armatei de Eliberare ("Armée de la Libération") și a americanilor pe străzile Parisului. Din punctul de vedere francez, eliberarea Parisului prin forțe proprii de către francezi fără sprijinul important al Aliaților a împiedicat guvernarea Franței de către Guvernul Militar Aliat pentru Teritoriile Ocupate (Allied Military Government for Occupied Territories) (AMGOT), așa cum s-a întâmplat în Germania și Japonia în 1945. Administrația AMGOT în Franța fusese stabilită de Statul Major american, dar opoziția fermă a lui de Gaulle la strategia lui Eisenhower, care urmărea
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
se dezvoltă mișcările expresioniste flamande și suprarealiste. De asemenea benzile desenate devin foarte populare, numeroși artiști belgieni devenind desenatori faimoși de benzi desenate, ceea ce a dus la o cultură aparte a acestora în Belgia. În 1940, Belgia este din nou ocupată, de această dată de către trupele Germaniei Naziste. După ce a desfășurat lupte de rezistență, uneori considerate ca disperate, după 18 zile, regele Leopold al III-lea decide să capituleze, în ciuda opoziției guvernului refugiat la Londra. Decizia regelui este considerată de o
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
putere. Guvernele în exil apar de obicei în timp de război și de ocupație străină. De exemplu, în timpul celui de-al doilea război mondial, dată fiind ocuparea a numeroase țări de către Germania Nazistă, numeroase guverne europene și monarhi ai statelor ocupate au fost nevoite să se refugieze în Regatul Unit. Dreptul internațional recunoaște dreptul guvernelor în exil de a întreprinde mai multe tipuri de acțiuni. Printre acestea se numără: Totuși, niciuna dintre aceste acțiuni nu pot servi la legitimizarea unui guvern
Guvern în exil () [Corola-website/Science/311217_a_312546]
-
suveranitate parțială asupra unor regiuni sau asupra teritoriilor de peste mări, printre acestea fiind Belgia, Regimul de Vichy și Franța Liberă. Danemarca a fost ocupată pe 9 aprilie 1940. Țara a fost administrată de Ministerul de externe german, spre deosebire de alte state ocupate, care au trecut sub administrația minitară a ocupantului. Danemarca nu a înființat un guvern în exil, deși a existat o „Asociație a danezilor liberi” cu sediul la Londra. Regele și guvernul său au rămas în țară. Guvernul a funcționat relativ
Guvern în exil () [Corola-website/Science/311217_a_312546]
-
orice se opunea germanilor”. Există istorici care consideră că declanșarea războiului de partizani a fost o hotărâre exclusiv militară și politică, care urma să servească intereselor URSS, fără a se lua în calcul starea de spirit a populației din teritoriile ocupate. Primele detașamente de partizani, formate în special din soldați ai Armatei Roșii și din localnici, comandați de ofițeri ai Armatei Roșii sau de activiști locali de partid, au început să fie organizate încă din primele zile ale războiului: detașamentul "Starasielski
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
proprii ofițeri de legătură în Statele majore ale fronturilor și armatelor sovietice. Au fost create în scurtă vreme organizații de comandă și coordonare la nivel regional, care se ocupau de mișcările de partizani din fiecare republică sovietică și din regiunile ocupate ale RSFS Ruse. Dacă la începutul războiului o parte a populație locale din Belarus și Ucraina a sprininit ocupantul german în speranța că greutățile generate de guvernarea lui Stalin vor dispărea, a devenit cloar pentru toată lumea că regimul nazist era
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
aceste grupuri erau de obicei voluntari din rândurile armatei regulate, a trupelor ministerului de interne dar și din rândul sportivilor de performanță sovietici. După ce ajungeau în spatele liniilor inamice, aceste grupuri luau legătura cu formațiunile de partizani deja existente în teritoriile ocupate și le reorganizau și instruiau. În fiecare grup, ofițerii specializați în munca de strângere a informațiilor și în telecomunicații ocupau un loc aparte. Unii dintre membrii acestor comandouri au devenit comandanți renumiți ai unităților de partizani, așa cum a fost Dmitri
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
sovietici au reușit să hărțuiască în mod eficient trupele germane și să stânjenească numeroase operațiuni ale naziștilor din zonă. Germanii au tratat dur populația locală (cu excepția notală a administrației civile conduse de Wilhelm Kube), au menținut colhozurile în răsăritul teritoriilor ocupate și au restaurat proprietatea privată asupra pământului în vest, au rechiziționat mari cantități de alimente și au recrutat și trimis la muncă forțată în Germania numeroși localnici tineri. Dacă evreii și activiștii de partid aveau motive întemeiate să se simtă
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
făcut decât ca localnicii ruși să sprijine acțiunile partizanilor sovietici. În total, în regiune au luptat aproximativ 5.000 de partizani. O particularitate a luptei partizanilor din această regiune a fost faptul că unitățile sovietice nu erau formate în teritoriile ocupate, luptătorii fiind originari din toată Uniunea Sovietică, atacând de cele mai multe ori de pe teritoriul sovietic, după ce traversau linia frontului. Cea mai mare acțiune a partizanilor din această regiune a fost un eșec, Brigada I de partizani fiind distusă la începutul anului
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
de multe ori la conflicte dintre localnici și partizanii sovietici, în special în teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică în perioada 1939-1941. Partizanii sovietici atacau nu numai soldații Axei dar și pe cei ai unităților auxiliare formate din voluntari din regiunile ocupate precum și civilii acuzați de colaboraționism sau de refuz de sprijin al cauzei sovietice. În regiunile în care populația locală sprijinea direct ocupantul german sau în care respingeau deschis comunismul, așa cum s-a petrecut în anumite regiuni ale Ucrainei, partizanii au
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
Saharei Occidentale) este sprijinită de către 25 state din Liga Arabă. Totuși, nicio țară nu recunoaște formal anexarea, cum admite și Documentul Secretarului General ONU asupra situației relative din Sahara Occidentală (19 aprilie 2006): Reclamat că teritoriu de către Spania în 1885 și ocupată efectiv în 1934. Pe 6 noiembrie din 1975 Marșul Verde a trecut frontieră internațională recunoscută de Sahara Occidentală. În virtutea acordurilor din Madrid din 1975, s-a stabilit o administrație temporală tripartită constituită de Spania, Maroc și Mauritania. Pe 26 februarie 1976
Sahara Occidentală () [Corola-website/Science/311821_a_313150]
-
pentru renaștere națională a românilor din Basarabia. În aprilie 2010 a refuzat public participarea Moldovei la Parada de la Moscova în cinstea Victoriei în cel de-al II-lea Război Mondial, considerând umilitor acest gest pentru o țară care este încă ocupată (parțial) de Rusia. Din data de 11 septembrie 2009, președintele Parlamentului Republicii Moldova, Mihai Ghimpu asigura interimatul funcției de Președinte al Republicii Moldova. Interimatul funcției a intervenit ca urmare a demisiei Președintelui Vladimir Voronin anunțată în dimineața zilei de 11 septembrie 2009
Mihai Ghimpu () [Corola-website/Science/311836_a_313165]
-
român, inclusv pe militarii de orice grad, la 4 ani de la odiosul dictat de la Viena, generalul , comandantul Diviziei 20 infanterie-instrucție adresându-se, astfel, militarilor din subordine: „Ostași! Verdictul de la Viena a căzut. Stați astăzi cu fața către Ardealul nostru drag, ocupat vremelnic de maghiari, care n-au niciun drept să-l stăpânească. Frații voștri martiri vă cheamă să-i desubjugați. Ostași! Fiți gata ca atunci când va fi dat semnalul să mergeți la luptă cu tot sufletul, dislocând toate rezistențele care vi
Constantin Visarion () [Corola-website/Science/311955_a_313284]
-
dar și în simulări virtuale ale proceselor haotice. Una dintre aplicațiile cele mai de succes a teoriei haosului este în ecologie, unde sistemele dinamice de genul modelului lui Ricker au fost folosite pentru a arăta cum creșterea populației în raport cu suprafața ocupată duce la o dinamică haotică. Sistemele complexe sunt sistemele care conțin atât de multe elemente în mișcare încât e nevoie de un calculator care să calculeze toate posibilitățile de interacțiune. Acesta e motivul pentru care Teoria Haosului nu avea cum
Teoria haosului () [Corola-website/Science/311971_a_313300]
-
în 1986 a fost înfrângere istorică gravă decât orice eveniment pentru sârbi de la obținerea independenței față de Imperiul Otoman în 1804 astfel a fost considerat mai rău decât catastrofele precum ocuparea nazistă, sau a primului război mondial când Șerbia a fot ocupată Imperiul Austro-Ungar. Autorii Memorandumului a susținut că, 200000 sârbi s-au mutat din provincie în urmă cu 20 de ani și au avertizat că în curând nici unul nu va mai rămâne "cu excepția cazului în care lucrurile se schimbă radical". Remediul
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
calități diplomatice, combinate cu o disponibilitate pentru aventură și lupta armată. În rândurile agenților SOE au luptat mai mulți ofițeri de carieră, (în special ca perosane de legătură), diplomați și chiar oameni de știință. Membrii ai forțelor armate din țările ocupate, care evadaseră din prizonierat, fuseseră exilați sau lăsați la vatră au devenit o sursă importantă de agenți, în special în cazul Norvegiei și Olandei. În alte cazuri, (a francezilor loiali lui Charles de Gaulle, dar în special al polonezilor), agenții
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
Qubadlı (31 700 persoane), acesta din urmă rămânând practic fără apărători, necesari la Baku pentru a proteja guvernul. Rezistența se baza doar pe forțele voluntare locale. În urma cuceririlor armene au fost deportate a încă 300 000 de persoane din raioanele ocupate, iar legătura directă cu lumea exterioară a raionului Zanghilan, aflat sub blocadă, a fost suspendată. După 57 de zile de rezistență a căzut și Zanghilan și numai evacuarea populației de 35 000 persoane, peste fluviul Araks, pe teritoriul Iranului vecin
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
sora scriitorului fusese închisă și ucisă de naziști într-un asemenea lagăr). Romanul său "Soroc de viață, soroc de moarte" (1954) a fost cenzurat de editura germană care l-a publicat, eliminând scenele despre atrocitățile comise de naziști în țările ocupate, în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Remarque a continuat să publice până în 1962. În ultima parte a vieții, a călătorit mult în Franța, Italia, SUA. În perioada 1958 - 1970 a fost căsătorit cu Paulette Goddard. În 1963 Remarque suferă
Erich Maria Remarque () [Corola-website/Science/311478_a_312807]
-
este o mănăstire română unită (greco-catolică) ocupată abuziv de Biserica Ortodoxă Română. este atestată documentar din 1689 ca mănăstire unită, în contextul înființării Bisericii Române Unite. Acest așezământ monahal aparținând Ordinului Sfântul Vasile cel Mare a fost una din principalele mănăstiri din Ardealul de Nord. Până la scoaterea
Mănăstirea Bixad () [Corola-website/Science/312335_a_313664]