7,411 matches
-
în culori țipătoare își deschidea drum printr-un câmp cu flori și cu vaci. Zâmbi ușor, râzând poate de sine însuși. Eu nu sunt prost și pot înțelege până unde aveți dreptate. În marile companii putem fi ambițioși, dar nu orbi, și problema epuizării resurselor de pe Terra îi preocupă de ani de zile pe tehnicienii noștri. Îmi oferiți mijlocul de a îmbina interesele noastre cu ale dumneavoastră, interesele prezentului cu cele ale viitorului copiilor noștri și nu voi refuza o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
unei idioate minți bolnave, a fost depășită. Fiul lovește mama, cu toată forța, în plină figură, cu ciocanul. Privirea rugătoare a celei care l-a alăptat la sîn nu produce efecte. Cel ocrotit, hrănit, iubit cu dragostea unei mame, lovește orb, sălbatic, definitiv. Lovește cu ură, cu nepăsare, cu bună știință să suprime viața mamei. Mamă, cuvînt pe care criminalul nu-l înțelege, nu-l simte, nu-l respectă. Sigur, este minor și legiuitorul l-a absolvit de orice răspundere. Lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Leopold Bloom). Să zicem că sufăr de un fel de cleptomanie culturală și am comis un furt involuntar; dar de ce din toate momelile lui Ulisse eu am pus mîna, cu ochii Închiși, tocmai pe bucata asta de săpun, așa cum tînărul orb, deși o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În bucata aceea alunecoasă, ce seminții blestemate respiră În diafanul parfum de citron? Mă gîndesc la toți acei paria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
meu) — ... da ei, ți-ai găsit, nici nu te lasă să-i explici și-ți țrîntește ușa-n nas, da cînd vine o nespălată d-aia cu puradeii după ea or una de ține ochii Închiși și zice că-i oarbă numa ce-i vezi că scoate pieptul ardelenesc și-i dă sau un ciolan afumat, de ce agonisește tot omu, Își rupe de la gură c-așa ie românu milos, da ia să-i ceri bani să trăiască și iel mai civilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avortul unui pariu, Încăpățînarea de a demonstra că fuselajul ruginit mai poate să zboare, că poezia se poate supune docil comenzilor reci ale creierului. O, frumoaselor, desfrînatelor, nici cea mai mică tresărire În lumina de aur, nici o fisură În oglinda oarbă, prin care chiotul sîngelui vostru să mai răzbată pînă la mine. Și toate iluziile astea care-mi dau tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-aș suci gîtul În aceste dimineți de august În care scurm Într-un mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
doarme cu fața În sus, cu fața luminată de lună, cu fața umbrită de noapte, visează crengi de brad, se visează dulgher, se odihnește după muncă. Un strop de spermă a căzut alb, sidefiu, un dirijabil microscopic, plin cu vizitatori orbi, atrași de magneți puternici Într-un crater voluptuos, Într-o scufundare fără sfîrșit, Într-un tunel al timpului și a Împrumutat chipuri din alte ere developînd ciclurile amoebei și ale peștelui, ale șacalului și leului - august soare de foc, coarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
M. A. este poate cel mai apropiat ca structură tipologică de Domnul D. Cred că prin comparație am fost tentat să-i adaug personajului În discuție aceste valențe suplimentare. Poate ar fi putut fi un bun militar, avînd vocația supunerii oarbe și a bravării inconștiente. Mi l-aș putea imagina seara cufundat În tăcerile lui cum organizează războaie imaginare, armate imaginare, inamici imaginari, cum desfășoară strategii diabolice și trăsăturile i se Însuflețesc, conduce, Învinge. Acea „petrecere adevărată“ este fața complementară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sîntem Albu, ai să rîzi, chiar și Bârsan. Da, da, Îți vorbeam de situația În care un popor merge cu ochii legați spre prăpastie. Dacă noțiunea de revoluție poate instaura arderea cărților pe rug și extirparea conștiinței printr-o supunere oarbă la deciziile unui partid conducător, manipulat de un dictator obtuz și retrograd - iată nonsensul! - dacă noțiunea de patriotism devine o frumoasă emblemă pentru edificiile masacrului și ale teroarei - vezi absurdul! - ca să nu mai vorbim de Însuși sensul de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Început Încă să mă gîndesc serios la posteritate că mă și apucă o lehamite și o plictiseală fără margini; cum se furișează viermele mic În carnea fructului, cum proliferează la adăpostul matern al organelor celulele canceroase. Această rumoare de vietăți oarbe care crește acolo surd, vrînd parcă să iasă afară, Într-o lumină de care nu au știință. Măruntele mele delicii cotidiene, culoarea mov, piersicile, frisonul de la ora cinci, lingurițele de argint, meciurile de football auzite la radio, cînd și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
președintele cu bunul dumnezeu - de aici Înainte totul e În funcție de dispoziție. Azi ne dăm jos barba mîine ne-o punem la loc, azi ieșim la vînătoare, mîine nu mai ieșim. Mai sînt și gloanțe care nu nimeresc ținta și gloanțe oarbe. Și Dumnezeu se distrează uneori, ne Învață să ne apărăm, o dată, de două ori... pac, pac, pac! În marile malaxoare ale betonierei, unde se amestecă cimentul, tot efortul acela, toată lupta urmărind un singur țel - uniformitatea totală. Praful din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
animalele au membrane care le unesc degetele ca să poată Înota, În junglă șerpii atîrnă de copaci ca lianele și unele maimuțe au cozi lungi ca o funie cu care se agață de crengi și saltă mai departe, viețuitoarele subpămîntene sînt oarbe ca să suporte Întunericul ca pe un mediu normal și totul devine normal cînd Îți reglezi predispozițiile la baremul obișnuit, cînd toleranța devine natură și te trezești Într-o seară Întrebînd: dar de ce se aprinde lumina, de ce curge apa, de ce mîncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
putea-o ajuta pe Randle să-mi trateze afecțiunea, dar. Dar dar dar. Cum să explic asta? Era pur și simplu prea repede - nu mă aflam pe lume de destul timp ca să mă simt în largul meu cu atâta încredere oarbă câtă aveam în diagnosticul stabilit de ea. Scrisoarea de pe măsuța din antreu, a doua scrisoare care sosise cu câteva ore în urmă și orice altă scrisoare viitoare - toate aveau să sfârșească într-un dulap din bucătărie și să rămână acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de capăt de univers în ceva intim și apropiat și inevitabil. Într-o magazie subterană, doldora de jucării gonflabile de plajă și pliante turistice învechite, am aprins lanternele, ne-am sărutat și ne-am atins din nou în nemărginirea ei oarbă. Pânză, păr, piele, burice ale degetelor, mâini și guri. Podeaua dură și invizibilă. Nasturi și curele, răsuflare și sunet. Cumva, în ciuda tuturor acestor lucruri, am înaintat. Ne-am furișat printr-un coridor DOAR PENTRU PERSONAL din spatele cabinelor de probă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
felul ăsta. — Cum? Las-o baltă. — Nu, haide, cum să reacționez? — Ca un copil. Un val acru de furie îmi urcă în gât și am strâns tare din dinți până când s-a retras. — Am avut încredere în tine, Scout. Încredere oarbă. Ai dreptate, ce copilăros din partea mea! Fiindcă ea nu reacționă în nici un fel, alte cuvinte înțepătoare mi se îngrămădiră în gât vrând cu disperare să-i spargă scutul acela stupid și impasibil. — Ei, nu-ți face griji, n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mireasma ei. Ar fi putut să intre În orice drogherie și să aleagă pudra Annei, iar pielea ei ar fi putut s-o recunoască și cu ochii Închiși. Era ceva nou pentru el, ca o iubire de adolescent - o pasiune oarbă și nevinovată. Întocmai ca un adolescent, se simțea irezistibil atras spre prăpastia de suferință și deznădejde, pe care-o numea „fericire“. 7 A doua zi dimineață nu găsi nici un ziar pe tavă. O Întrebă pe femeia care-i aducea micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de la Big Sur, a putut să discute cu Allan Watts, Paul Tillich, Carlos Castaneda, Abraham Maslow și Carl Rogers. Ceva mai târziu, avu chiar privilegiul să-l Întâlnească pe Aldous Huxley, adevăratul părinte spiritual al noii mișcări. Îmbătrânit și aproape orb, Huxley nu i-a acordat prea multă atenție; totuși, lui di Meola, această Întâlnire avea să-i lase o impresie decisivă. Motivele care În 1970 l-au făcut să plece din California și să-și cumpere o proprietate În Haute-Provence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ca un steag al speranței peste carapacele lucioase, patru-cinci mașini reușeau să scape, apoi deasupra se reaprindea ochiul injectat. Privirea lui sângerie părea că-și bate joc de tot regnul omenesc. Uneori, clipea jucăuș și se stingea, lăsând semaforul complet orb și coloana plutind În incertitudine, reaprinzându-se imediat ce automobilele se puneau În mișcare. Ca un făcut, când intersecția era blocată de mașinile care veneau din direcțiile celelalte, verdele rămânea aprins o veșnicie, dar de Îndată ce drumul se elibera, Roșu Împărat se și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a înțelege fiului ei, care a apucat‑o oarecum pe căi greșite, că tocmai prin această atitudine devine el însuși un burghez. Ridicându‑te aparent deasupra sistemului lor de valori, nu faci decât să‑l recunoști. Acest lucru te face orb în fața suferinței. Chiar faptul că vorbești despre „om” este o mare greșeală, fiindcă acest om universal nu există și nu va exista în veci; există muncitorul și exploatatorul muncitorului împreună cu acoliții acestuia. Hans spune că Rainer spune că ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Anna îi suflă Sophiei în ceafă, unde se află firișoare blonde de păr. Ar vrea să spună câte ceva despre propriul ei caracter. A trecut deja multă vreme de când n‑a mai vorbit. Anna spune că pe ea o caracterizează ura oarbă împotriva lumii întregi. Lui Hans îi spune s‑o ridice și pe ea cum a ridicat‑o pe Sophie adineauri. Hans vrea ca Anni să‑i aducă un sandviș cu salam. Ea se și repede imediat într‑acolo. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
I-am programat pe toți la interviu Într-un bar, curioși să vedem cum arată. Foarte mulți ambliopi. I-am lăsat să aștepte, studiindu-i, apoi am plecat. Leac, fără nici o concluzie. Dar cu un gând: un club al homosexualilor orbi! Ce chestie! Și Încă un exemplu, datorat lui Cătă, care nu s-a putut abține să nu lovească În concurență (librăria Dorina), cu armele Celebrului animal. LIBRĂRIA DORINA ANGAJEAZĂ FETE CU ACELAȘI NUME Era deja un război personal Între cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pete brune. Unghii fără ojă, tăiate scurt. — Da, de mult. Ar urma altă întrebare, dar tânărul își adaptează ritmul, nu se mai grăbește. Femeia aprinde o țigară lungă, cu filtru cenușiu la cap, soarbe adânc. Lentilele, opace ca două orbite oarbe, par scobite în întuneric. — Tocmai despre el povesteam. Nu știu dacă ați fost atentă, dar vorbeam de... — Nu, n-am auzit, n-am fost atentă. Vocea e caldă și groasă, răspunsul obosit. Acum ar înțelege și călătoarea de la fereastră că
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mi-l întindă, dar îl preia fata. Mi-l dă, îmi frec barba de mâna ei rece și albă. N-a fost umilită, avea o funcție relativ onorabilă. Șefă de serviciu sau mai mult, nu-mi amintesc. De o severitate oarbă. A făcut vâlvă o poveste dată în vileag abia la ședința când s-a dezbătut, după atâtea amânări, cazul ei. Venise dezlegarea, a fost pusă în discuție. Exclusă, dar menținută în serviciu... Au mutat-o ca restauratoare, apoi muzeografă. Se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să recunoaștem : eu am auzit sau am vrut sau am crezut că aud numele lui Cosimo : eu pândeam clipa când partenera mea ar tresări din nou la acest nume, ca și la orice o privea pe doamna Hariga : eu eram orb și surd : doar eu n-am văzut și n-am auzit panica dezlănțuită în jurul sărbătoritului : doar eu n-am înregistrat momentul când l-au scos pe bolnav din sală... Într-adevăr, doamna Hariga se ridică, împreună cu însoțitorul ei moderat și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lent, din umeri. Pâlnia sânului se împlinea târziu, într-un bob mare și roz. Nu se înfășurase decât cu acest șal ușor. Îl va coborî, ca un brâu, în jurul pântecului, rămânând în sus goală, albă. Încremenire. Ochiul înțepenise, mare și orb, pe un sân. Abia apoi, după mult timp, ar fi în stare să privească iar... în jurul gâtului, două salbe subțiri de șerpi. A căror limbă ar vibra continuu, ca un ac negru de busolă. Șocul s-ar amâna, parcă, pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pictorul iubise doar soarele naturii. Și al artei sale, desigur. Nu știa altceva, așa spusese gazda, în acea jumătate de oră cât rămăseseră, singuri, doar ei doi, pe canapeaua roșie din hol. Nu suporta altceva decât truda lui nebună, frenetică, orb la mizeria și murdăria care îl înconjurau. Singur, ca un călugăr țicnit, nu se mai temea decât de clopote, de carnea animalelor și de foc. Și de arta sa, desigur, repetase, încă o dată, într-un târziu, bărbatul de lângă dânsa... de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]