8,290 matches
-
retras la ferma lui și a fost după aceea internat într-un lagăr. Datorită faptului că liderii responsabili fuseseră în mare parte neutralizați, controlul asupra statului a încăput în mîinile unui grup de fanatici, care au dat frîu liber tuturor patimilor naționale din trecut. Prezentînd evenimentele din regiune, trebuie să subliniem mai întîi faptul că nici forțele germane, nici cele italiene nu erau suficient de numeroase ca să poată menține ordinea peste tot. Statul croat extins conținea unele din cele mai sălbatice
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a portului Rijeka, din toate ținuturile revendicate anterior de naționaliștii croați. Prin împlinirea visurilor și atingerea obiectivelor naționaliștilor de care fuseseră atît de grav frustrați pînă atunci, liderii Ustašei au cîștigat într-adevăr o oarecare susținere populară. Un exemplu de patimă exacerbată care putea fi stîrnită de asemenea chestiuni este dat de Maček, care relata că una dintre gărzile lui de corp era evident un catolic fervent. Întrebat dacă nu se teme de pedeapsa lui Dumnezeu pentru crimele comise, acesta a
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
surprinși cînd frații au început să se ucidă între ei. Nu le era frică și nici nu și-au schimbat modul de viață. Dar ceea ce mocnise lent, muțește și într-ascuns în ei, a izbucnit cu impetuozitate și neînfrînat acum. Patima primitivă a omului de a ucide țîșnea din ei. Fiecare avea un vecin, un prieten sau un frate pe care îl ura de ani de zile, fără motiv, adesea fără să-și dea măcar seama. Ura mocnea acolo, incapabilă să
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
britanice, dar nu și trecerea insulei sub controlul Greciei. Disputa care s-a iscat în legătură cu Ciprul a produs o animozitate foarte mare între aceste două partenere ale NATO, complicînd astfel politica Statelor Unite în estul Mediteranei. Ulterior, în mare parte datorită patimilor stîrnite în rîndul oamenilor de această problemă, nici unul dintre cele două guverne, turc sau grec, nu putea renunța la intenția lui de a sprijini partea respectivă a populației insulei. Ambele naționalități au recurs la violență. În timp ce teroriștii ciprioți greci îi
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
salvarea eternă a sufletului, întreprind lungi și grele călătorii către locurile sfinte ale creștinătății. Foamea, setea, oboseala, frica de atacurile briganzilor sînt tot atîtea încercări pe care ei le acceptă cu bucurie, pentru că ele constituie un fel de repetare a patimilor lui Hristos. Între toate pelerinajele, mai pline de preț sînt acelea care-1 conduc pe credincios la Saint-Jacques (Santiago) de Compostella, în Spania, la Roma, la Monte Gargano și, mai ales, la Ierusalim, unde se află mormîntul lui Iisus Hristos. Stăpîni
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
care revendicarea unificării politice a tuturor românilor nu figura printre obiectivele urmărite prin instrumentalizarea cunoașterii istorice. Precuvântarea la Idee repede constituie un adevărat manifest al naționalismului istoriografic de factură romantică, în care F. Aaron rezumă, în câteva pagini scrise cu patimă, suișurile și coborâșurile duhului național în istorie. Odată cu Aaron, care poate fi considerat drept inauguratorul romanticismului istoriografic și al mesianismului național românesc, istoria devine însuflețită nu atât de intențiile providenței (cum era în analistica medievală, dar și în concepția lui
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al., 1875, p. 107 cf. Murgescu, 1999, pp. 161-162). Astfel de mesaje erau diseminate prin școlile elementare de către dascălii națiunii și apostolii românismului (Ion Creangă, unul dintre autorii Învățătorului copiilor din care este extras citatul, făcea parte din această categorie). Patima xenofobică nu se manifestă doar la umili învățători rurali, ci cuprinde și intelectuali rasați de clasa lui A.D. Xenopol. În manualul său de Istoria Românilor pentru clasele primare (1890), eruditul istoric și subtilul filosof al istoriei lansează un mesaj cu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românilor. În răspărul atitudinii încetățenite de la cărturarii ardeleni, de disprețuire ori în cel mai bun caz de tratare cu indiferență sau condescendență a barbarilor care au fost cuceriți de romani, Heliade Rădulescu își declară deschis admirația față de virtuțile războinice și patima libertății demonstrate de daci. Însă decisivă nu este atât pozitivarea retrospectivă a dacilor, cât mai ales revizuirea tezei exterminării. Deși Traian "Intreprinsse dar un resbel de exterminațiŏ, dupŏ cum mai făcusserŏ Romanii și airea ca la Ierusalem și la Corinthu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
făcut robii pământului și ai copiilor. De fapt, s-au smerit și s-au înălțat. Au fost niște mucenici deoarece s au jertfit pentru copiii lor; au crezut în ei și au reușit să-i scoată la mal din mlaștina patimilor. I-au văzut pe toți la casa lor, oameni între oameni, chiar dacă copiii nu s-au întors imediat să le mulțumească, să-i slăvească și să le facă viața mai ușoară. Mai port în inimă durerea că nu am răsplătit
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
găsești singur ca într-un început de amurg al dezamăgirilor. Cei care ți-au rămas până la această epocă apropiați încep a te părăsi. Anii ce-i poartă în spate mai păstrează ceva elan de tinerețe ce-l salvează de răceala patimilor senile. In ultimii ani îl văd lucrând în compania muzicii sinfonice, în seninătate și poezie. Il văd evadat într-o lume a sunetelor. Uneori se plimbă agale pe aleile Copoului, purtând o pălărie mare, ținând în mână un toiag patriarhal
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Aflam, în cazul unora, aspecte noi, remarcabile. Aceasta primă parte se încheia cu lansarea de carte din domeniu. După pauza de masă urma prezentarea lucrărilor. Discuțiile erau la subiect și nu rareori aprinse, cu argumente pro și contra, dar fără patimă. Uneori, în cazul lucrărilor care stârneau interes aparte, discuțiile erau continuate și în pauze cu sugestii dintre cele mai diverse, dar constructive. „Spiritul Agigea” întronat de cel care a înființat Stațiunea, Prof. Ioan Borcea și actualizat de către Prof. Gh. Mustață
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
lungul anilor ce se acumulează, iar speranța răfuielii ce se amână an după an să devină, la un moment dat, irelevantă. Cred că urmele săpate în cuget de timpul care s-a scurs, exprimându-se printr-un fel oarecare de patimă potolită față de realitatea ireversibilă, explică de ce, la aproape șaizeci de ani de la sângerosul an 1944, am găsit cu putință să vizitez Ungaria. Nu am să dezvălui un secret afirmând că Budapesta este un oraș foarte frumos, nici când voi adăuga
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și în sat, bunicii mei erau megieși. de o parte și de alta a drumului. În fine, cum surorile tale mai mari erau bune prietene cu surorile mai mici ale maică-mi, - știu că duminica, dar mai ales în săptămâna patimilor, la denii, cântau înpreună în corul bisericii - și se ajutau uneori la munca câmpului, făcându-și uneori vizite reciproce, ne-au dat prilejul și nouă de a veni oarecum în contact direct. Dar eram prea mici pentru o eventuală prietenie
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
determinări contextuale, de natură să explice disponibilitatea insului față de „atacul“ îndrăgostirii. Inima are - după faimoasa formulare a lui Pascal însuși -„rațiuni“, pe care „rațiunea nu le cunoaște“. Dar ele nu sunt mai puțin rațiuni. Fapt e că iubirea este, simultan, patimă și gând, sentiment și idee, foc și lumină. Și tocmai ca „gând“, ca angajare mentală (la fel de intensă pe cât sunt de intense angajarea afectivă și cea trupească), iubirea se poate epuiza în obsesivitate. Iar obsesivitatea e primejdioasă. Iată textul lui Pascal
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pui ase menea întrebări ți se răspunde cu un soi de mândrie perversă: „Pauză? Dar noi lucrăm și pe 24 decembrie și pe 30. La noi e foc continuu!“ Alături de această euforie a trebăluielii, intră în joc și o insomniacă patimă achizitivă; trebuie făcute cumpărături: cadouri, alimente, brazi, jucării, locuri la restaurant, la munte sau la mare. Vacanța ar trebui să fie o pajiște calmă, reconfortantă, senină, o adiere de contemplativitate. În realitate, seamănă cu piața Obor. A face, în aceste
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ai să vezi că ești un caz „gras“. Ai, în dozaje felurite, toate viciile. Iar dacă nu le ai, îl ai, cu siguranță, pe cel mai grav: orgoliul de a fi virtuos! II. În termeni religioși, viciilor li se spune patimi. Se atrage, astfel, atenția asupra pasivității viciosului. Viciosul e un pătimitor, adică un ins care „pățește“ ceva. Ceea ce înseamnă că atacul destructurant, ispitele, vine mai curând din afară; de la demon, sau de la farmecul lumii. De la demon prin intermediul farmecului lumesc. Cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
răului. Lehamitea, pierderea criteriilor și a simțului pentru virtute pot pregăti terenul pentru o reluare a „cercului vicios“: lăcomie a pântecelui, desfrânare, avariție, mânie, tristețe. Dacă totuși, prin strădanie proprie și ajutor ceresc, reușești să scapi de caruselul acestor șase patimi, e foarte probabil să fii confiscat de urmă toarele două: slava deșartă (îngâmfarea subsecventă unei reușite materiale sau spirituale) și mândria (trufia, orgoliul), adică sentimentul unei infinite îndreptățiri de sine, iubirea de sine nerușinată, disprețul față de tot ce nu e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-te! Lecturi stoice de Crăciun Înainte să se convertească la creștinism, lumea romană târzie supraviețuise moralmente prin înțelepciunea stoică, cu aura ei de resemnare dârză, cu asceza ei amară, fără iluzii și fără altă speranță decât aceea a vindecării de patimi. Există, în stoicism, o noblețe impunătoare, un duh ascetic boreal, un exemplu de verticalitate fără cer. Nu întâmplător, stoicismul a pătruns, discret, dar viguros, în țesutul pedagogiei creștine. Epictet și Marcus Aurelius au rămas până azi cărți de căpătâi ale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
culca făcând o rugăciune. Dar să te scoli și să te culci cu maxilarele încleștate, să fii locuit, neîncetat, de proiectul demolării, să cauți mereu, hămesit, strategia optimă a linșa jului trebuie să fie cumplit. Evident, cei loviți de această patimă mă irită și, adesea, mă dezgustă. Dar - o spun fără ipocrizie - mi se întâmplă, nu o dată, să îi compătimesc. Încerc, de pildă, să mă pun în pielea celor care îl urăsc pe Traian Băsescu. Nu în pielea celor 90% dintre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
am în vedere folosesc orice împrejurare ca să vorbească despre ei. Sunt subiectul lor predilect la recepții, vernisaje, mese amicale, pe stradă, în autobuz, peste tot unde poți avea ghinionul să-i întâlnești. Te țin de nasture și vorbesc precipitat, cu patimă, dinaintea privirilor tale împăienjenite de exasperare. Tocmai au avut o idee extraordinară, tocmai au terminat o carte, tocmai au pățit ceva incredibil, tocmai vor să te viziteze, sau să-i vizitezi, ca să discute pe îndelete despre biografia lor interioară sau
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
idolatrizează. „Îi murise inima“, spune, la un moment dat, Goncearov, despre altfel inimosul său erou. Oblomov e nemilos cu toți cei din jur, mai ales cu cei la care ține: Olga Sergheevna, Andrei Stolz, Agafia Matveevna, Zahar. Compătimirea devine o patimă. Noi înșine ne vedem contaminați, de-a lungul formidabilului spectacol al lui Alexandru Tocilescu, de o milă atotcuprinzătoare, dincolo de orice criteriiă Ne e milă de bătrânii servitori bețivi, devotați și nevolnici, de fetele „bune“ care nu deosebesc între „iubit“ și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tema e Shakespeare, Newton, doctrina corporatistă sau flora sud-africană nu contează. Ceea ce contează e „expertul“ de la pupitru, vasta lui pricepere, farmecul lui inegalabil, măreția prezenței sale, fragedele lui trăiri și sentimente. În cele din urmă însă, cel lovit de această patimă își dăunează deopotrivă sieși: devine antipatic, de nesuportat, nefrecventabil. Există unele indicii de natură să avertizeze, încă de la început, asupra unui discurs lung. Vorbitorul începe, de pildă, cu un anunț grațios: „Voi fi scurtă“ (Variantă: „E foarte greu să mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fini, de de signeri rafinați. Sensibilitatea nu se mai declară satisfăcută, dacă nu e tratată cu dulcețuri înecăcioase, cu senzații tari, cu scene brutale. Nunta regală trebuie să semene cu un serial sud-american, să miroasă a trandafiri și sânge, a patimă dezlănțuită, agonie și extaz. Viața nu are sens dacă nu e trepidant sentimentală, impudică, năclăită de afecte groase și grimase enorme. Vorba lui Teodor Mazilu: „Mie să mi suferi, Cecilia!“ Vrem să vedem ciufuleli și urlete, hohote de plâns, zgârieturi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să țină post negru, sau să se abțină a mânca tot puținul primit, pentru a-i ajuta pe cei mai suferinzi ca ei. Sugestiv, de exemplu, este că, în 1963, la Zarca Aiudului, nu unul, ci majoritatea deținuților, în Vinerea Patimilor, „au preferat să postească”. Legat de rugăciune și importanța ei avem nenumărate mărturii. Astfel, uluitor, dar minunat este momentul evocat de Virgil Maxim, în care un grup de deținuți, după ce au fost rău bătuți și dezbrăcați, au fost aruncați într-
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de Dumnezeu și cea de țară. Înțelegerea superioară a vieții o constatăm încă din prima strofă, în care Radu Gyr arată că nu trebuie să luptăm pentru cele materiale, ci pentru libertate, care înseamnă și libertatea sufletului, dezrobirea acestuia de patimi și trebuie dusă această luptă ca o continuitate a pătimirilor neîntrerupte ale neamului românesc de-a lungul vremii. Nu putem astfel să nu ne amintim afirmația poetului național Mihai Eminescu că „Istoria noastră este un lung șir de martirii”. 88
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]