8,224 matches
-
al Argentinei și Americii de Sud, Victor Oleinik de Kalinin și Kașinsk, Antonie Ceremisov de Vilnius și Lituania și Serghie Poletkin de Azov (vicar al Eparhiei de Rostov). La data de 4 aprilie 1990, către ziua Sfintelor Paști, a fost ridicat de către patriarhul Pimen al Moscovei și al întregii Rusii la rangul de arhiepiscop. Începând din anul 1990 este membru al Comisiei Biblice Sinodale. În perioada de după destrămarea URSS și proclamarea independenței Republicii Moldova s-a manifestat ideea ca Biserica Ortodoxă din Moldova să
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
În perioada de după destrămarea URSS și proclamarea independenței Republicii Moldova s-a manifestat ideea ca Biserica Ortodoxă din Moldova să devină o biserică națională și să scape de imixtiunile Patriarhiei Moscovei în problemele sale interne. La data de 15 martie 1992, patriarhii Alexei al II-lea al Moscovei și Teoctist al României s-au întâlnit la Constantinopol cu prilejul unui sinod panortodox și au discutat și problema Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova (aflată sub oblăduirea Patriarhiei Moscovei), hotărându-se începerea unor convorbiri. Câteva
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
discutat și problema Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova (aflată sub oblăduirea Patriarhiei Moscovei), hotărându-se începerea unor convorbiri. Câteva săptămâni mai târziu, la 3 aprilie 1992 un grup de 52 de deputați din Parlamentul Republicii Moldova a adresat o scrisoare celor doi patriarhi, cerând începerea unui dialog "„în vederea refacerii unității bisericești a poporului român”". Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și-a exprimat oficial poziția față de situația Bisericii din Basarabia și Bucovina de Nord printr-un comunicat dat publicității la 9 aprilie 1992
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
cele două grupări au intervenit forțele separatiste ale cazacilor transnistreni și ale Armatei a 14-a ruse pentru a-l scoate din reședința episcopală din Bălți pe episcopul Petru. Temându-se să nu piardă jurisdicția asupra Bisericii Ortodoxe din Basarabia, patriarhul Alexei al II-lea a cerut arhiepiscopului Vladimir al Chișinăului să ia măsuri drastice împotriva ierarhilor și preoților basarabeni animați de sentimente românești. În mai 1992 episcopul Petru a fost atacat cu arme și bâte chiar la sediul Palatul Episcopial
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
Catolice. Așa s-a procedat și în România pînă la sfîrșitul sec. XIX, cînd armenii de aici, ca să nu existe încă un motiv de a fi considerați eretici din cauza sărbătoririi separate a Învierii Domnului, au cerut și au obținut de la Patriarhul Suprem al armenilor această derogare, de atunci încoace respectată. De Crăciun, armenii au cîteva colinde religioase, numite Avedis (Bunavestire), cîntate și în liturghie. În sec. XVIII-XIX, tinerii din coloniile armenești colindau cîntînd aceste colinde, ba chiar, membrii breslelor meșteșugărești aveau
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
în "Nursia" - d. 543, la Monte Cassino) este întemeietorul ordinului creștin al călugărilor benedictini, sfânt patron al Europei și al tinerilor studioși. Este venerat de toate bisericile creștine care recunosc cultul sfinților. Este considerat de către catolici și de către ortodocși drept patriarh al călugărilor din Occident, din cauza regulei care a avut un impact major asupra monahismului occidental și chiar asupra civilizației europene medievale. Deseori este reprezentat în îmbrăcăminte de benedictin, cu o crosă de abate, precum și cu o carte. Benedict s-a
Benedict de Nursia () [Corola-website/Science/308244_a_309573]
-
unui fenomen nou: cântarea corală armonico-polifonică. Demn de remarcat este faptul că această muzică polifonică a intrat în România pe ușa sfintei Biserici, primele încercări corale fiind de sorginte bisericească. De la Arhimandritul Visarion la Gheorghe Cucu (1836-1912) Corala catedralei Sfintei Patriarhii - trecută până astăzi prin diferite metamorfoze - își află originile în însuși începutul fragil al coralisticii românești din Muntenia. Domnitorul Alexandru Ghica va aduce de la Silistra pe Arhimandritul Visarion, preot rus, cunoscător al notației pe portativ, dar și al limbii ruse
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
compozitor, căci doar liniștea i-a oferit răgazul să fie autorul atâtor lucrări precum și a celebrului „Imn patriarhal”, o piesă muzicală de referință în uz până în zilele noastre. Într-o cerere - datată 25 ianuarie 1931 - adresată Întâiului Stătător al Bisericii, Patriarhului Miron Cristea (1925-1939), Gheorghe Cucu face o introducere prin care arată realizările sale, după venirea la conducerea coralei Catedralei: „Am reușit a îmbogăți prin compozițiile mele repertoriul nostru atât de sărac, compoziții care se cântă nu numai în toată țara
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
9 martie 1931 Gh. Cucu a primit răspuns că Sfânta Mitropolie a Ungro-Vlahiei va beneficia de o sumă de 5000 lei lunar pentru corul patriarhal. După decesul lui Gh. Cucu, Nicolae Oancea depunea în 9 septembrie 1932 o cerere adresată patriarhului Miron Cristea prin care solicita „postul de diriginte al corului Patriarhiei”. El a fost acceptat fără nici o reținere din partea patriarhului, fiind cunoscut de acesta de la Sibiu, unde dirijase 12 ani Reuniunea de cântări „Gh. Dima”, perioadă în care patriarhul Miron
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
lei lunar pentru corul patriarhal. După decesul lui Gh. Cucu, Nicolae Oancea depunea în 9 septembrie 1932 o cerere adresată patriarhului Miron Cristea prin care solicita „postul de diriginte al corului Patriarhiei”. El a fost acceptat fără nici o reținere din partea patriarhului, fiind cunoscut de acesta de la Sibiu, unde dirijase 12 ani Reuniunea de cântări „Gh. Dima”, perioadă în care patriarhul Miron a fost secretar la Arhiepiscopia Sibiului, ieromonah, protosinghel și redactor la Telegraful Român. Cu ocazia numirii în postul de dirijor
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
adresată patriarhului Miron Cristea prin care solicita „postul de diriginte al corului Patriarhiei”. El a fost acceptat fără nici o reținere din partea patriarhului, fiind cunoscut de acesta de la Sibiu, unde dirijase 12 ani Reuniunea de cântări „Gh. Dima”, perioadă în care patriarhul Miron a fost secretar la Arhiepiscopia Sibiului, ieromonah, protosinghel și redactor la Telegraful Român. Cu ocazia numirii în postul de dirijor al corului Catedralei, marele ecclesiarh - Galaction Cordun - a fost înștiințat de prezența profesorului Nicolae Oancea ca nou dirijor: „P.C.
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
primire repertoriul coral, cu inventar în regulă, iar coriștii să fie prezentați maestrului lor, punându-li-se în vedere să-i dea respectul și ascultarea cuveniă, ca unui conducător care are toată răspunderea pentru bunul mers al execuțiunilor corale liturgice”. Patriarhul Miron, cu propria sa mână a așternut pe hârtie o seamă de sfaturi foarte interesante și emoționante adresate dirijorului: „vă atragem atenția asupra rolului deosebit de mare pe care îl are corul Catedralei Sfintei Patriarhii și asupra marii răspunderi ce vă
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
Patriarhale a funcționat sub conducerea profesorului Nicolae Oancea între anii 1932 și începutul anului 1940. Credem că acesta a fost nevoit să renunțe la conducerea coralei o dată cu venirea pe scaunul patriarhal a lui Nicodim Munteanu (1939-1948). Perioada de păstorire a patriarhului Nicodim este cea mai frământată pentru continuitatea coralei, între 1945-1946 fiind chiar suprimată activitatea acesteia. Nu știm care au fost considerentele și argumentele patriarhului Nicodim, dar dorința sa, - odată cu venirea la cârma Bisericii - era ca în Catredala Patriarhală să cânte
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
conducerea coralei o dată cu venirea pe scaunul patriarhal a lui Nicodim Munteanu (1939-1948). Perioada de păstorire a patriarhului Nicodim este cea mai frământată pentru continuitatea coralei, între 1945-1946 fiind chiar suprimată activitatea acesteia. Nu știm care au fost considerentele și argumentele patriarhului Nicodim, dar dorința sa, - odată cu venirea la cârma Bisericii - era ca în Catredala Patriarhală să cânte un cor bărbătesc. Pentru concretizarea dorinței sale îl cheamă de la Biserica română din Sofia pe Ioan Popescu-Runcu,preot cu „practică corală de peste 20 de
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
ani, între care 17 numai la Sofia”. În cererea din 20 martie 1940, preotul I. Popescu-Runcu „se obliga” a crea corul pe care Înalt Prea Sfinția Sa îl dorea. Strategia sa era aceea de a angaja cele mai bune elemente, încredințând pe patriarh că se „pricepe a da cele mai bune rezultate”. Pentru același post solicitase numirea și Traian J. Popovici, din Chișinău, profesor titular de muzică vocală, întemeietorul Reuniunii muzical-culturale „Graiul Neamului” și director al Conservatorului Național de muzică și artă dramatică
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
dramatică din Chișinău, cu activitate artistică de 22 de ani în Basarabia. Cererea din 8 aprilie 1940 venea după ce postul fusese ocupat de Pr. I. Popescu-Runcu; drept urmare, solicitarea sa a fost respinsă. Așadar, cel care va conduce destinul coralei Sfintei Patriarhii - deși nu pentru mult timp - va fi Pr. I. Popescu-Runcu. Profesorul Nicolae Oancea nu s-a bucurat de încrederea noului patriarh care dorea un cor bărbătesc și a dat girul său părintelui Runcu, chiar dacă acesta venea cu câteva „pretenții materiale
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
ocupat de Pr. I. Popescu-Runcu; drept urmare, solicitarea sa a fost respinsă. Așadar, cel care va conduce destinul coralei Sfintei Patriarhii - deși nu pentru mult timp - va fi Pr. I. Popescu-Runcu. Profesorul Nicolae Oancea nu s-a bucurat de încrederea noului patriarh care dorea un cor bărbătesc și a dat girul său părintelui Runcu, chiar dacă acesta venea cu câteva „pretenții materiale”demne de luat în seamă. Lucrurile nu au mers așa de simplu; anii ‘39 -‘40 au adus mai multe surprize în
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
său părintelui Runcu, chiar dacă acesta venea cu câteva „pretenții materiale”demne de luat în seamă. Lucrurile nu au mers așa de simplu; anii ‘39 -‘40 au adus mai multe surprize în planul artistic din Dealul Mitropoliei. În 13 mai 1940, patriarhul Nicodim Munteanu primește un memoriu semnat de 22 coriști, foști membri ai corului Sfintei Patriarhii, „mulți dintre ei încă de la înființarea lui de N. Oancea, din 1932”. Aceștia mărturisesc că, pe lângă „necazurile pe care le-au întâmpinat în acești ani
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
Paștelui, fără nici un fel de preaviz, în ziua de 19 aprilie 1940, suntem anunțați că de duminică, 21 aprilie 1940 - deci peste două zile - vom fi înlocuiți cu altă formație corală”. Coriștii nu comentau motivele și nici protestau la decizia patriarhului dar cereau să fie retribuiți până la 1 septembrie 1940, când se încheia stagiunea. Patriarhul a respins cererea însă le-a acordat încă un salariu (pe luna aprilie 1940), noul cor sub conducerea preotului Runcu începând a fi plătit tot din
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
că de duminică, 21 aprilie 1940 - deci peste două zile - vom fi înlocuiți cu altă formație corală”. Coriștii nu comentau motivele și nici protestau la decizia patriarhului dar cereau să fie retribuiți până la 1 septembrie 1940, când se încheia stagiunea. Patriarhul a respins cererea însă le-a acordat încă un salariu (pe luna aprilie 1940), noul cor sub conducerea preotului Runcu începând a fi plătit tot din aprilie 1940. Așadar, din 1 aprilie 1940, corul mixt al prof. N. Oancea va
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
Sf. Spiridon Nou. În mod surprinzător cel acceptat în funcție a fost Ștefan Stoicescu, dirijor la corul Bisericii Kalinderu, în acea vreme și conducătorul Societății Corale Gavriil Musicescu. Credem că a fost un concurs de „cereri și acte”, consilierii propunând patriarhului în post pe Ștefan Stoicescu iar acesta dând aprobarea fără alte comentarii. Din dosarul nr. 165/1942 se înțelege că Ministerul Cultelor subvenționa corala Sfintei Patriarhii și solicita administrației Sfintei Arhiepiscopii să trimită ștatele de plată semnate cu numele coriștilor
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
de milioane, marca Weber, placă de bronz, mecanism Blüthner). După o scurtă colaborare cu D. Stancu, probabil că unele animozități create între Ștefan Popescu și D. Stancu l-a determinat pe cel dintâi, în calitate de director al corului catedralei să ceară patriarhului la 14 martie 1946 ca D. Stancu să înceteze de „a mai figura în calitate de dirijor și membru al corului”. De la Nicolae Lungu până astăzi(1947-2008) Fenomenul ciclic al înlocuirii unui cor cu altul (cu dirijor cu tot) se petrece la
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
a mai figura în calitate de dirijor și membru al corului”. De la Nicolae Lungu până astăzi(1947-2008) Fenomenul ciclic al înlocuirii unui cor cu altul (cu dirijor cu tot) se petrece la sfârșitul anului 1947. Într-un memoriu - 26 coriști - se plâng patriarhului că în ultimele 3 luni nu au mai fost plătiți și că au fost „înlocuiți împreună cu Ștefan Popescu de către o altă formație condusă de domnul profesor Lungu”. Era perioada în care patriarhul Nicodim se îmbolnăvise iar la începutul anului 1948
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
1947. Într-un memoriu - 26 coriști - se plâng patriarhului că în ultimele 3 luni nu au mai fost plătiți și că au fost „înlocuiți împreună cu Ștefan Popescu de către o altă formație condusă de domnul profesor Lungu”. Era perioada în care patriarhul Nicodim se îmbolnăvise iar la începutul anului 1948, patriarhul Justinian îndeplinea funcția de locțiitor de patriarh (februarie 48) iar în 6 iunie 1948 era înscăunat ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Așadar, sfârșitul anului 1947 marchează începutul unei noi epoci
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
că în ultimele 3 luni nu au mai fost plătiți și că au fost „înlocuiți împreună cu Ștefan Popescu de către o altă formație condusă de domnul profesor Lungu”. Era perioada în care patriarhul Nicodim se îmbolnăvise iar la începutul anului 1948, patriarhul Justinian îndeplinea funcția de locțiitor de patriarh (februarie 48) iar în 6 iunie 1948 era înscăunat ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Așadar, sfârșitul anului 1947 marchează începutul unei noi epoci artistice în viața coralei Catedralei, cea mai fructuoasă și
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]