15,863 matches
-
trupul, scăldat de apele râurilor ce coboară repezi spre bătrâna Dunăre. Îți sărut picioarele, spălate de valurile Mării. Îți sărut mâinile cu care mângâi și alini durerile și suferințele românilor obidiți. Să trăiești în veci și să înflorești mereu, Românie, patria mea! Revelion Revelionul 2007 l-am început și l-am încheiat privind programele tv. Am suprasolicitat telecomanda pentru a ocoli nesfârșitele și agresivele spoturi publicitare cu care toate posturile au fost înțesate. Când a sosit multașteptata și emoționanta clipă a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
în mână silindu-mă să-l urmez. Trebuia, altfel, cum am spus, să umblu eu pe urmă pe la miliție să-mi caut actele, dacă nu lămuream atunci incidentul. Ne oprim la milițianul care regla, pe atunci, circulația în apropierea Cinematografului Patria, ne dăm jos și ne ducem la el. ― C456720 (numărul acesta e fictiv, n-am putut să-l memorez pe cel adevărat), zice individul și scoate același carton și-l vâră sub nasul milițianului. Am un caz. L-am prins
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
struguri furați de prin viile IAS-ului, pielicele de astrahan, borcane cu miere, purcei numai buni de băgat Întregi la cuptor, covoare și macate țesute de babele satului la războaie de lemn, fazani, iepuri, prepelițe și potârnichi braconate prin lanurile patriei și câte și mai câte: era greu să ții În școli la oraș pe singura odraslă, odor de preț, dar fără tragere de inimă la carte. Cinstitele fețe bisericești de la seminar Își rotunjeau buzunarele și cuvioasele burți, făcându-se a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înveți? Mai erau câte unii părinți care Îl plăteau pe doctor să le dea copiilor certificate medicale și să-i scutească de practică. Și-n timp ce pulimea de rând se distra (chiar ne distram!) cu roadele toamnei pe câmpurile patriei noastre socialiste, acei părinți Își trimiteau odraslele la oraș să se mediteze cu profesori „adevărați” (adică din cei care nu se afundau În noroaie până la genunchi prin viile și lanurile de porumb ale IAS-ului) la materiile ce se cereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acuma soldatul Cătănuță ajunsese veteran și nu trezea prea multora chef de păruială: asta era pentru bibănașii din ciclul Întâi. De o lună, conducerea de partid și de stat a țării hotărâse ca el, militarul șofer, să muncească pe ogoarele patriei socialiste, spre propășirea materială și spirituală a Întregului popor. Se improvizase un soi de cazarmă În curtea cea mare a IAS-ului din sat. Camioanele care cărau recolta din fosta Baltă - de ani buni desecată - erau niște gioarse străvechi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zile pe la casele voastre. Ia să vedem acum, mâna sus cine se oferă voluntar să rămână aici, spre a asigura bunul mers al detașamentului. Bravo! Sunteți cu adevărat ostași!” (La auzul laudei soldații luaseră poziția de drepți și strigaseră: „Servim patria!”) „Pe loc repaus! Începând de mâine, vom acorda totuși permisii și concedii, că nu puteți rămâne cu toții aici, așa cum vă doriți. Le facem economie și gazdelor noastre de la IAS: vor găti mâncare mai puțină, iar tovarășul responsabil de la magazia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
agricole intrau Într-un soi de pauză. Țăranii mai răsăriți plecau la băi (hai, rânjește!) aproape pe degeaba, În niște stațiuni (de care nu auzise nimeni) pentru lucrătorii și pensionarii CAP. Soldații veniți să ajute la recoltarea grânelor de pe ogoarele patriei plecau și ei În permisii. Aici s-a Întâmplat nenorocirea. Comandantul detașamentului de camionagii și mecanici militari - un maior Îmbătrânit În rele pe care Îl tot ștergeau de pe listele cu avansări - avea sistemul lui de acordare a libertății provizorii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dracului de greu - politica statului Îndemna la economisirea drastică a materiilor prime și combustibililor. Oamenii se orientaseră - văzând că primăria le aducea pentru Încălzire cărbuni cu care sătenii nu erau obișnuiți - către rudarii care din asta trăiau: prăduiau noaptea codrii patriei. Bineînțeles, mână În mână cu pădurarii și chiar cu milițienii, care Își aveau procentele lor din afacere. Cum Îndrăznea vreun rudar să vândă o căruță de lemne fără să plătească taxele cuvenite, cum era chemat la post, bătut cu meșteșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se Însoare la timp, iar mai târziu i-a fost greu din pricina scrântelii. Abia aștepta câte un prilej să se avânte În Întâmplări pe care Încă nu le Încercase până atunci. O călătorie cu camionul pe drumurile forestiere ale patriei nu trebuia cu nici un chip scăpată și, când Directorul ceruse ajutor de la bărbații din cancelarie, el fusese primul care se oferise, chiar Înaintea mea și a lui Hristu - oameni obligați de nenorocitul sistem să ne punem, dezinteresat, la dispoziția obștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dracului, cu cine oi semăna...?” L-a făcut pachet - gurile rele zic că l-a și legat - și a plecat cu el la unitatea militară de pe malul mării. Ăia nu-l putuseră da drept dezertor, că Încă nu jurase credință patriei. Părintele, grijuliu, l-a dat pe mâna comandantului și a plecat către gară. A doua zi, când a ajuns acasă, l-a găsit pe Histru dormind aproape liniștit În patul lui: venise mai pe de-a dreptul, la ia-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să aibă dreptate -, se dusese la Director și, cu glas de elev silitor, Îi spusese că ar fi fost bine să ia și busola - obiect de preț care atârnase la gâtul Directorului În timp ce condusese cele două mari expediții prin munții patriei. „De ce, mă, ți-e frică să nu te rătăcești?” se mirase cel poreclit de elevi Jivinoiu. „Nu, tovarășu’”, se apărase Vieru zâmbind aproape cu Îngăduință, „da’ noi am Învățat la clasă că grajdurile trebuie construite pe direcția nord-est, sud-est, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încă nu auziseră la școală și pe care nu le credeau cu putință: anume că, la Începutul războiului, Armata, aliată cu scârbele naziste, luptase Împotriva blajinilor frați ruși. O asemenea mărturisire Îngrozitoare Îi Întărise pe băieți În credința că eroul patriei se apropia de moarte și, nemaiavând ce pierde, Îndrăznea să spună lucruri de asemenea gravitate. Colonelul, Însă, nu avea moartea lângă el: zece ani mai târziu, când lucrurile se schimbaseră În țară și era voie să călătorești În străinătate oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cotropitori. Nici eroii Armatei nu erau așa viteji cum Îi știau din manualele de școală. Colonelul le spusese că eroismul În timpul bătăliei nu există. Acolo fiecare luptă pentru viața sa și nimeni nu are În gând că se bate pentru patrie și pentru generațiile următoare. Uneori vitejia soldaților sta În rachiul din bidonașul atârnat de centură. Colonelul le spusese și ei Îl crezuseră, căci nu era un iubitor de băuturică: „Un bun comandant de pluton ori companie era cel care, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să umple hrănitoarele pentru căprioare, unul, Mititelu, găsise Într-o scorbură o mână de cartușe de război, coclite ca vai de ele. Jivinoiu le explicase că acțiunea lor avea un dublu țel: să hrănească animalele pădurii și să ferească ogoarele patriei de stricăciunea pe care, În goana lor inconștientă după mâncare, sălbăticiunile ar fi putut s-o provoace. Mititelu, prostănac și cu gura mare, se apucase să se laude cum Înghite el În fiecare zi carne de cerb lopătar, adusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
undeva, În afara garsonierei amărâte, nu avea de gând, totuși, să ne ocolească la nesfârșit. Bătăile În ușă nu mai vesteau faptul că urma să primim provizii: vorbele camarazilor mă aduceau cu picioarele pe pământ („Monstrulică, gata cu huzureala! Te cheamă patria la datorie! Locotenentul Băloi te-așteaptă cu drag ca să te trântească cu burta-n pământul stropit cu sângele Înaintașilor!”). Uitasem În cele trei zile cum era să fii Îmbrăcat. Cu fiecare nasture pe care Îl Încheiam, parcă puneam Încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
roadă. Înduioșarea mamei din clipa când o simți Mișcând cu ea deodată, în viața ei, un om, Noi o purtăm în suflet adânc, fără‐a o ști, Cum poartă bucuria‐nfloririi lui un pom. În ea ni‐i începutul și patria ființii. Prinsese rădăcină în ea ca într‐o glie; Neștiutori pe urmă de chinul suferinții, Ca să rămânem singuri, le‐ am rupt din carnea vie. Dar nostalgii ascunse și nemărturisite Cresc din făptura noastră și neîntrerupt ne che amă, Ca‐n
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
n aurită ramă 131 și de nimic, nicicând nu te mai teme! Ocrotitoare‐n oarba vijelie, Chiar umbra ei se schimbă în făclie Pe drumul drept menită să te poarte. În fața ei, de‐a pururi te prosternă! Simbol duios al patriei, eternă, Te leagănă de dincolo de moarte! CÂNTECUL MAMEI Cu mâna albă de domniță Sau aspră mână muncitoare, Purtând o floare la cosiță Ori diademă lucitoare, De legeni leagăn de mătasă Or biata albie săracă, O, mamă, inima‐ mi duioasă În
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în cadrul general al Moldovei, farmecul feminin.” Liviu Papuc (Din volumul „Societari junimiști în documente” , ediția a II‐ a revăzută și adăugită, „Convorbiri literare”, 2008,p.326,328) MOLDOVA Omagiu Doamnei Natalia Sutzo Între Dunărea bătrână și‐ntre Muntele Carpat Este patria română, Cu‐al ei soare fermecat. Ea se‐ntinde pân‐ la mare și în sânu‐i falnic are Multe falnice comori, Multe văi încântătoare, Grădini multe, roditoare, Codri, păsări, stele, flori. Are cruci de amintire Pe morminte de eroi Monumente
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
falnic are Multe falnice comori, Multe văi încântătoare, Grădini multe, roditoare, Codri, păsări, stele, flori. Are cruci de amintire Pe morminte de eroi Monumente de mărire Din vremi mândre de război. Are tot ce‐ nsuflețește Pe acela ce‐și iubește Patria și legea sa; Ca și alte țări din lume , Ea cu fală al său nume Orișiunde -l va purta. Însă inimi iubitoare, Așa ochi, așa femei Ca‐ n Moldova, sfântul soare N‐ a văzut pe alte căi. Deci Moldova să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
țări din lume , Ea cu fală al său nume Orișiunde -l va purta. Însă inimi iubitoare, Așa ochi, așa femei Ca‐ n Moldova, sfântul soare N‐ a văzut pe alte căi. Deci Moldova să‐ mi trăiască! Ea‐ i grădina românească, Patria amorului, Unde sunt zâmbiri mai sfinte și ochiri mult mai fierbinte Decât raza soarelui ! ștefan Petre TE VOI GĂSI... Răscolesc tăciunii unei flori de tei Sperând să te găsesc printre cenușă Te caut trist în ochii mei, Dar nu găsesc
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
brașoveană, P. a colaborat la Brașovul literar și artistic, Convorbiri literare, Țara Bârsei, Sămănătorul (1905‐1907), Luceafărul, Neamul românesc literar, Ramuri, Gazeta Transilvaniei, Gândirea, Cele trei Crișuri, Ritmuri, Prometeu, Cosânzeana, Drum drept, Gând românesc, Transilvania, Viața Românească, Cuget clar, Năzuința, Patria, la care deține rubrica „Icoane fugareʺ. Debut editorial cu vol. de Poezii (1909). CÂNTEC Vezi, mamă, cine bate? Sunt foi întârziate Ce pică din castan Pe geamuri an de an, Tot pică să ne‐arate Că visuri și palate În
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Mare a lui Grigore Vieru» , (Ed. Litera 317 Internațional , Chișinău , 2004 ) rămâne, până acum, cea a lui Theodor Codreanu. Cât privește «Moment poetic, 29», apărută la C hișinău în 2005, autoarea recenziei se oprește și asupra datelor autobiografice, în care Patria și Mama ocupă lo curi principale: «Pierzând pe mama Mi‐a rămas Patria» (Caut umbra). «Mama mea viața‐ntreagă , Stând la masă, ea și eu, Se așează între mine și Preabunul Dumnezeu» (Autobiogr afie). Femeia, în genere, este motiv literar
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
acum, cea a lui Theodor Codreanu. Cât privește «Moment poetic, 29», apărută la C hișinău în 2005, autoarea recenziei se oprește și asupra datelor autobiografice, în care Patria și Mama ocupă lo curi principale: «Pierzând pe mama Mi‐a rămas Patria» (Caut umbra). «Mama mea viața‐ntreagă , Stând la masă, ea și eu, Se așează între mine și Preabunul Dumnezeu» (Autobiogr afie). Femeia, în genere, este motiv literar de permanentă preocupare a poetului : « Vreau să te văd, femeie, Sau vino să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
la domeniul personal al lui Nobunaga. Primul de pe lista pentru împărțirea provinciilor clanului Oda era Seniorul Nobuo, care primi toată provincia Owari, urmat de Seniorul Nobutaka, căruia i se dădu provincia Mino. Prima era leagănul clanului Oda; cealaltă, a doua patrie a lui Nobunaga. Existau însă două clauze care adăugau mult mai mult propunerii inițiale: Ikeda Shonyu primi Osaka, Amagasaki și Hyogo, care valorau o sută douăzeci de mii de banițe; Niwa Nagahide primi Wakasa și două districte din Omi. Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți. 43. Isus le-a poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta și a zis să dea de mîncare fetiței. $6 1. Isus a plecat de acolo, și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. 2. Cînd a venit ziua Sabatului, a început să învețe pe norod în sinagogă. Mulți, cînd Îl auzeau, se mirau și ziceau: "De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]