14,286 matches
-
mi-am Închis servieta și m-am ridicat. Cafeneaua era lungă și Îngustă, așa Încît el trebui să se Înghesuie Între două mese ca să-mi facă loc să trec. La fiecare pas pe care-l făceam, se scurgea cîte un pic de ulei negru dintre scîndurile dușumelei. I-am Întins o bancnotă de două sute de yeni fetei, care-și ridică anevoie capul din revista pe care o citea și, În timp ce așteptam restul, m-am gîndit că poate ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tip muncitor, serios, cinstit, dintr-o bucată. Cel căruia Îi merge gura cum trebuie e o mină de aur Într-o concurență Îndîrjită ca asta În care sîntem implicați. Era un tip deștept, energic, tenace și bun de gură, un pic cam hain și În permanență preocupat dar teribil de cinstit: portofelul lui putea servi drept cutie de depuneri, Îi Încredințai liniștit bani. Era timid din fire? — Timid? Eu nu i-aș spune chiar timid. — Caracterizați-l pe scurt... cît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atît calmului, cît expresiei de nedumerire care i se citea permanent pe chip. Se așeză lîngă mine pe canapea, la capătul dinspre ușă, și-și tot Împingea ochelarii pe nas. Avea vocea nazală și pițigăiată. Îmi răspunse la Întrebari fără pic de șovăire. — Nu, nu știu de ce. Poate o fi considerat că e pierdere de timp să se mai Întoarcă o dată ce-a plecat la birou. A precizat stația S și-atît. Pe urmă am crezul că a intervenit ceva urgent. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
seama dacă tipul este sau nu fratele adevărat, dacă nu cumva e cineva care i se substituie. Am regretat de Îndată ce am scăpat vorbele acestea, dar era prea tîrziu. Balonul se foi În scaunul ce pîrÎi sub greutatea lui și fără pic de jenă mă străpunse cu privirile-i fulgerătoare. — Substituire de persoană, eh? Ar fi o chestie să existe unul care să se servească de numele lui. Înseamnă că și clienta Îți alunecă printre degete, nu? — A! Dacă stau și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
magazia din colț. Unul dintre ei avea vreo douăzeci de ani și părea că suferă de stomac. Celălalt, cam la vreo treizeci de ani, pe care valurile vieții par să-l fi călit, avea un prosop În jurul gîtului. Muncea fără pic de tragere de inimă, de parcă nu-i plăcea ceea ce face. Nici nu era de condamnat, la cîte butelii erau acolo! — Șeful e pe-aici? — Șeful ? Îmi trînti cel tînăr, de parcă n-ar mai fi auzit cuvîntul acesta. MÎna Îi Înțepenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Apoi Îmi aduse bricheta pînă la nas. — N-are nici o importanță. VÎntul suflă dinspre vest În seara asta. — Cum poți să vorbești așa? Parcă ai autorizație pentru explozivi și combustibili! — Ce-mi pasă mie! M-am hotărît și eu, fără pic de jenă, să-mi aprind țigara de la bricheta pe care mi-o Întinse, considerînd-o oricum mai puțin periculoasă decît un foc În aer liber. Dacă e să se aprindă pe-aici, continuă el, totul se petrece În prima secundă. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vrednic de tot disprețul! I-am trîntit brutal ușa În nas. Am demarat brusc și mașina țîșni Înainte, cu botul ridicat, ca o barcă pe creasta unii val, măcinînd parcă pietrișul sub roți. Fata abandonată rămase pe loc trăsnită, fără pic de expresie În priviri - ca un pește congelat. Mă simțeam epuizat. Cu senzația că am ieșit din timp, stăteam În fața telefonului din colțul tejghelei localului Camelia. — Cum? A murit? — Se pare că l-au torturat pînă a murit, se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rămen... avea și el o tarabă În albia rîului unde s-au Încăierat... — A zis că-i amintire de la fratele meu. HÎrtia s-a rupt pe cînd Îl despachetam și din pachet ieși la iveală un tub metalic negru, fără pic de strălucire. Un pistol! Mi-am dat seama imediat că nu trebuie să las amprente. L-am apucat de țeavă cu un colț de ziar și l-am tras, prudent, spre mine. Împreună cu pistolul fusese Înfășurat și un obiect mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Uitați! CÎtă lume pleacă tot timpul undeva. Fiecare are un țel... un număr fantastic de țeluri... De aceea Îmi place să stau aici și să privesc. Dacă te agăți de fleacuri, rămîi În urmă... și toți merg și merg fără pic de odihnă. Ce s-ar Întîmpla dacă și-ar pierde ținta și ar fi puși În situația de a-i privi pe ceilalți cum merg? Numai cînd mă gîndesc la așa ceva Îmi simt picioarele paralizate... doar gîndul mă face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar el s-a agățat de ușă și s-a strecurat Înăuntru. Taximetristul era foarte nervos. CÎnd i-am spus unde să mă ducă, a dat din cap, dar n-a scos o vorbă. A demarat brutal, de parcă n-avea pic de milă pentru motor și ambreiaj. Dacă EL s-ar fi afundat pe undeva prin spatele Cameliei, evadînd Într-o altă lume, oare și-ar fi petrecut timpul ca acest șofer, cu nervii praf, ca o bucată de sticlă fărîmițată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dolari în buzunar și dorința de a sta pe seama lor două săptămâni la Bruxelles. Nu cred că eram tocmai normal! După un timp a oprit un Mercedes alb, a coborât un tip la vreo 50 de ani, very casual, un pic gras, respirând greoi. Îl chema Jan. M-a întrebat unde merg, mi-a luat bagajul și mi-a spus să urc. Soția lui m-a salutat în englezește și mi-a întins o cană cu ceai. Era cald și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe masă și-mi turnam bere pe cap: „Trăiască morții, moară viii!” și tot palierul de la cămin știa că „a mai îngropat Miclea pe unu’” și dă de băut. „Nu eu băă, le ziceam, mortu’ vă dă de băut! Un pic de respect” Tipii se ridicau în picioare pe paturile-bărci în care dormeam în internat și strigau în cor: „Trăiască morții, moară viii!”. „Aaamiin, cântam eu ca un popă. Veniți să vă dea tata niște paus!”... Și alcoolul, ca țiparul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în rochiile lor strâmte și bucuria de a fi femei, femei adevărate. Altele țopăiau, într-o adolescență întârziată, treceau în gașcă cu alți studenți și erau mai gălăgioase. Încă nu se descoperiseră, încă nu erau femei și încă n-aveau pic de tandrețe. „Tandrețea vine numai cu suferința, domnule coleg, zicea Tămaș. O femeie trebuie să trăiască o decepție majoră ca să ajungă să fie tandră. Altfel, sunt niște animale superbe; le iubești, dar între două partide de amor te simți singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să nu ne prindă „Tata”. Cumpăram vată pe băț. Ciocolata avea un gust de soia prea sinistru. Cu ceva noroc, ne făceam rost de cacao, zahăr și unt și o pregăteam în casă. Și tot ne simțeam norocoși și un pic rușinați. Într-una din serile acelor ajunuri, am văzut femei tinere, de vârsta mea de atunci, cu ochii strălucind de bucurie. Reușiseră să găsească tacâmuri de pui cu mai mult spate și gât decât cu gheare. Veneau spre casă, pendulând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
scump și îl voi decora cu beteală din SUA și UK. Doar că, în drumul meu de la piață spre casă, voi izbi cu crengile de brad bătrânele cerșetoare și câinii vagabonzi, femeile de vârsta mea, refuzate la tarabe, poate un pic nervoasă că îmi ațin calea. Dacă nu s-au stins de tot în mine imaginile din trecut, voi revedea ochii plini de speranță ai bunicii mele în seara de Ajun. Mihaela: Despre șanse egale și vorbe goale Deja în nordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
scrie prietenei lui, și Mihaela, prietenului ei. Din indiscreție, poate vom publica această corespondență. În rest, nu putem conta decât pe jocul hazardului, pe întâmplarea că una sau altul se vor regăsi secvențial în ceva și se vor contamina un pic de acest exercițiu, mai degrabă cathartic. Și, apropo de Andrei. Joi seară a fost la BBC o emisiune despre impotența la femei mature și vârstnice, un subiect mai puțin obișnuit, pe care, de obicei, îl confundăm cu frigiditatea și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ireală, ca și când trecusem deja pe lumea cealaltă. Nu mai am din ea decât fragmente, nu știu deloc ce se petrecea cu mine, călcam pe un sol fluid, aveam mințile rătăcite. Am ieșit afară din cabană îndată ce s-a văzut un pic de lumină. Acolo înăuntru mă simțeam într-un cavou, îngropată de vie. Am umblat aiurea pe colinele din jur, ceasuri întregi, fără nici o țintă. M-am oprit din acel marș către niciunde în clipa în care s-a deschis cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
avut multe efecte în timp. Noi eram sistemul nostru de referință. Ne era rușine unul de altul să ne ticăloșim, să fim lași, să ne lăsăm pradă confortabilei mediocrități. Nu eram un grup elitist, absolut deloc. Dar eram unul un pic autosuficient, o mică familie electivă. Ne încurajam unul pe altul să facem ceva cu sens, eram mândri unul de altul, ne dădeam peste degete când o luam razna, nu ne lăsam să cădem, ne treceam cărțile de la unul la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
decente (fără obsecenități, că e plină muzica rap de ele și măcar le-aș înțelege). Însă mi-am dat și eu seama că am o mare problemă cu umblatul după ce se lasă întunericul. Uite așa, frumușel, mai îmi limitez un pic libertatea de mișcare. Azi am căutat toată ziua cărți, să văd ce strategie de lectură îmi fac. Social Security Number a devenit cheia tuturor cerințelor. Fără el, nici cărți nu scoți din bibliotecă, cu ID cu tot. Nu se compară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu ne înecăm. Dar când ies din bazin, sunt ca nou-născută. Mă bucur că nu fumez, altminteri, în alte situații, regret sincer. Îmi e tare dor de o țigară după cei 30 de ani de fumat profesionist! Mă chinui un pic să fac corecturile la articolul pentru Prospects și mai puțin cu ceea ce scriu. Rar am scris mai magmatic. Am vorbit cu Relu, plecând de la articolul lui despre al treilea Tocqueville. Eu cred că se petrece ceva în neregulă cu americanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mers la bibliotecă unde au și revista AnALize, până la numărul cu umorul. Seara am fost la Nick (mănâncă tot mai puțin și mai greu). Merg cu Cristina, care continuă să mă aducă acasă lunea și miercurea, și mai stăm un pic de o tacla. Momentele noastre de taină. Gineceul. Vorbim despre ceea ce tăcem lespede față de restul lumii. În felul acesta, fiecare dintre noi devine așa de inteligibilă celeilalte. Și adesea, așa de misterioase celorlalți! Așa mi se face dor de Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ar părea amuzant dacă nu aș crede că e iresponsabil. 4 octombrie Sâmbătă dimineața. Am tras o mică angoasă. Acum o oră a bătut la ușă cineva (pentru prima oară într-o lună). Era Phil, autisul. E un bărbat un pic mai tânăr decât mine, agreabil și destul de greu de „depistat” ca diferit, mai ales când monologhează. A venit să mă întrebe dacă toate lucrurile sunt OK, dacă funcționează. Apoi, cale de o oră a tot povestit. A încercat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la noi, în satul Pipera, e la fel de cald, dar în ore diferite. Probabil și la Sinaia, unde sunt mama cu Rodica. Nu a fost chiar așa de rău azi, chiar dacă mi-am trecut ziua în casă, conspectând, citind, gătind un pic în așteptarea Călineștilor (primii mei musafiri în formă organizată). Ransel mi-a dat cartea lui despre Village Mothers. Foarte impresionantă, bazată esențial pe interviuri cu trei generații de femei din Rusia și Tătaria. Asta mai luminează o dată cum știu acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Sâmbătă vor fi nașii secreți ai căsătoriei și mai secrete a lui Dragoș cu Adina. Nick l-a forțat sentimental pe Dragoș, că nu vrea să plece dintre noi și să îl lase pe tânărul său prieten neînsurat. Cu un pic de imbold de la mine: da’ măritați-vă odată, că sunteți adulți în toată firea, se pare că evenimentul va avea loc la City Hall în Bloomington, sâmbătă la prânz. Un moment foarte plăcut sunt cele două prânzuri pe săptămână, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unei păduri, curată beție și curat drog de culoare și mirosuri. Dylan era supărat pe noi și protesta că voia jucării și desene animate, nu drumuri forestiere, lacuri și melancolii de toamnă. Codruț, copilul din marsupiu, se mai mâscăia un pic, dar nimic nu-i tulbura zâmbetul și plăcerea somnului de pe drumul forestier. Apoi am făcut un ocol lung la prima lor locuință, așezată într-un loc care semăna perfect cu Poiana Ruscăi, dar avea case americane și mașini ultimul tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]