14,398 matches
-
cucerit) trebuie rupte din seriozitatea lor contextuală și aruncate într un joc în care fărămele să fie dizolvate spre o mai bună glutiție. Simularea de-a viața și jocul cu fărămele de text ar fi deci o reîntoarcere la natura pierdută. Suspensiile sunt mai ușor de înghițit decăt corpurile solide, asta știe orice mamă de bebeluș. Puerocentrismul, punerea elevului în centrul educației, adaptarea școlii la nevoile lui sunt de bun simț cu amendamentul că totul e de dragul evoluției, nu al încremenirii
„Să fie sfȃrşitul? Sau abia atunci începi?” Constantin Noica Savuroase paradigme pedagogice în sos de pasiune. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
de independență, autonomizare, poate descrie coerent experiențele proprii de atașament, chiar dacă sunt dureroase. Este capabil de realizarea cu ușurință a proceselor de adaptare, detașat, fiind încrezător în unicitatea și forța cuplului și a capacităților fiecăruia de a reface echilibrul temporar pierdut. Poate descrie dificultăți cu părinții, inclusiv traume sau abandon, dar își menține o înțeleaptă balanță în integrarea trecutului cu experiențele sale actuale. În relația cu copilul prezintă încredere în sine ce-i permite creativitate, flexibilitate în această relație. Calmează și
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
emitenții lor se situează voluntar sau inconștient la intersecția dintre științele sociale și gestiune: mai precis etnografia, ca regim de autentificare irecuzabilă, își regăsește aici o virtute și o aură care păreau, nu mai departe de acum zece ani, definitiv pierdute. Prin urmare, dacă întreprinderea poate fi propusă drept câmp de investigație antropologică, este importantă clarificarea amestecurilor și confuziilor de sens, a conceptelor și obiectivelor cunoașterii care ies la lumină actualmente, într-o literatură din ce în ce mai prolifică. Două nivele de ancorare a
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
80 Mossaka 128 Ouesso 66 Boundji 175 Souanke 87 Ewo 118 Gamboma 130 Abala 141 Diferențele regionale sunt considerabile, ele putând fi explicate (în parte) prin dinamicile care stau la baza formării satelor. Un factor fizic secundar de altfel: satele pierdute în zonele mlăștinoase ale pădurii inundate înregistrează o amplificare a caracterului lor insular. Instalate pe petece de uscat, ele sunt rupte de exterior; dacă vor să supraviețuiască, au nevoie de un volum important. Este cazul regiunilor Mossaka și Dongou. Două
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
un metru lățime, iar în câteva luni se obține un adevărat zid înverzit. Dimpotrivă, plantația deschisă spre nord sau sud e în întregime individualizată, izolată în mijlocul pădurii, simplu spațiu defrișat, sufocat de hățișul silvic care încearcă neîncetat să recâștige terenul pierdut. În general, fiecare plantator tinde în mod clar să-și izoleze plantația. În cazul primei zone, asistăm la o reorganizare a unui teren deja existent: nu vom intra în jocul complex al relațiilor interindividuale care presupun prezența sau absența gardului
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
nu vine de la sătean, ci supraveghetorul agricol conduce lucrările. Plantația odată deschisă, e nevoie doar de o așteptare de cinci ani. Există o singură sarcină: curățarea acesteia. Nu este de altfel o sinecură, de vreme ce pădurea încearcă neîncetat să recâștige terenul pierdut. După primii cinci ani, curățatul și recoltatul alternează. Orice tulburare a acestei practici simpliste, invazia paraziților sau îmbolnăvirea frunzelor, este îndată luată în grijă de supraveghetor. Trebuie făcută o precizare: această luptă împotriva vegetației parazite e o constrângere deosebit de puternică
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
asumă angajamentul istoriei, Eliade vrea ca „literatura să-și asume angajamentul sacrului camuflat În profan” (/164). De aici decurge funcția inițiatică și recuperatoare a narațiunii mitice imaginate de Eliade: „revelează omului care a „uitat” originile lui mitice și noblețea lui pierdută cât de mediocră i ar fi condiția, omul modern este un purtător de semn și are șansa unei inițieri spre și În sacralitatea lui” (/164). Mitul reprezintă spațiul de securitate al omului, iar literatura nu poate fi decât „fiica mitologiei
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cunoscută tuturor membrilor comunității, ea face posibilă o comunicare perfectă și firească” (/107). Pentru Eliade, simbolul are funcția de protecție, Îndeplinește un rol terapeutic care permite omului să regăsească un limbaj și experiența unui timp primordial, originar, „nostalgia” unei vremi pierdute și regăsite prin simbol. Este vorba de simbolismul religios, care Îl introduce pe om În domeniul sacrului, conform unui timp particular de comunicare ce pune În mișcare o Întreagă dinamică psihologică. Întâlnim două aprecieri despre dialectica simbolului, În care domină
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Caragiale, această descoperire având un impact deosebit asupra apariției literaturii fantastice în cultura română. „Între altele, Poe este creatorul primului detectiv, din istoria literaturii universale, Andre Dupin, eroul unui ciclu de povestiri printre care Crimele din strada morgii și Scrisoarea pierdută, se pare ca titlul piesei lui Caragiale a fost împrumutat de la Poe. Majoritatea prozelor din volumul Prăbușirea casei Usher, dar mai ales Masca Morții Roșii sau Puțul și pendula, combină atmosfera gotică cu elementele horror și au avut o puternică
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
răspunde: ,,- Dracul m-a pus !’’. Apare în final un element, și anume, conform eticii mitului popular, victoria satanei este numai temporară. Unchiul tânărului erou îl păcălește pe omul sașiu, în sensul că tot ce pierde nepotul câștigă el. Așa încât banii pierduți sunt restituiți la sfârșit, păgubașului. Morala fabulei este formulată de același unchi providențial: ,,- Mă ! strigă după el unchiul. Ia seama, că te ia dracul, dacă te mai iei după el, nătărăule!’’. La fel ca și în La hanul lui Mânjoală
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
mai mult, când se va întâmpla din nou? Apoi, sunt neplăcerile medicamentele care trebuie luate, resentimentul, uitarea. Cărți de credit respinse, facturile care trebuie acoperite, explicații la locul de muncă, scuze, amintiri intermitente, vagi cu privire la oameni (ce am făcut?), prietenii pierdute, căsnicie ruinată. Și care dintre sentimentele mele sunt reale? Și întrebarea obsesivă: când se va întâmpla din nou? Care parte a mea mă reprezintă cu adevărat? Cea sălbatică, impulsivă, haotică, plină de energie și nebunie? Sau cea timidă, retrasă, disperată
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pierderi și să își conștientizeze sentimentele legate de această pierdere. De cele mai multe ori clienții idealizează persoanele pe care le-au pierdut, având impresia că nu vor mai avea o asemenea relație. Terapeutul ajută clienții să reconstruiască relația cu persoana iubită pierdută, și să înțeleagă atât părțile bune cât și părțile rele ale relației, pentru a dezvolta puncte de vedere mai echilibrate asupra relației. De asemenea, terapeuții ajută clienții să se elibereze de vechile relații pentru a investi în altele noi. Al
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sistemului nervos simpatic, în sensul că el este activ în situațiile de odihnă, când conservarea energiei este predominantă. Aceste două sisteme funcționează pentru a se echilibra unul pe celălalt. La oamenii cu tulburare de panică acest echilibru poate fi puțin pierdut, corpul lor declanșând o reacție plină și incontrolabilă de luptă-sau-fugă. O altă teorie care încearcă să explice de ce oamenii au atac de panică când sunt hiperventilați, inhalează oxigen sau respiră într-o pungă de hârtie este teoria alarmei false de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
intervenției în timp de criză a evoluat pornind de la studiul asupra reacției de durere acută a lui Lindemann (1944, apud Ligon, J. 2000)336. Lindemann (1944) prezintă cinci reacții normale la durere: (a) stres somatic; b) preocupare față de imaginea persoanei pierdute; (c) vină; (d) reacții ostile; (e) comportament deviant (Lindemann, 1994, p. 142 apud Ligon, J .2000)337. Intensitatea durerii resimțită de individ este influențată de succesul adaptării în mediul de viață fără persoana dragă, abilitatea de a se detașa de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
vină; (d) reacții ostile; (e) comportament deviant (Lindemann, 1994, p. 142 apud Ligon, J .2000)337. Intensitatea durerii resimțită de individ este influențată de succesul adaptării în mediul de viață fără persoana dragă, abilitatea de a se detașa de persoana pierdută și de ușurința de a dezvolta noi relații. Până acum tulburările de personalitate sau dezechilibrele biochimice erau considerate ca fiind cauza durerii depresive sau anxietății și scopul terapiilor de a trata aceste simptome dominau psihiatria. Notabil este că după această
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
libertății pentru care Liga devenise un cămin și îi fu rușine că nu făcuse nimic până atunci pentru o cauză care a raliat în Anglia inteligențe atât de nobile și inimi atât de devotate. Și-a promis să repare timpul pierdut și cititorii noștrii știu că s-a ținut de cuvânt. La întoarcerea din Anglia, a scris un articol intitulat: Despre influența tarifelor englezești și franțuzești asupra celor două popoare, pe care l-a trimis Jurnalului economiștilor 67. Articolul sosea din
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ușurință în a deveni capitaliști. Și atunci vor putea să facă între ei combinații, asociații a căror idee va fi concepută și coaptă de ei înșiși. Taxa unică fiind excesiv de moderată, vor fi puține funcții publice, puțini funcționari, puține forțe pierdute, puțini oameni sustrași producției. Impozitele fiind reduse astfel la minimul indispensabil pentru a procura tuturor securitatea, vor fi de asemenea reduse la minimum solicitările, abuzurile, privilegiile, exploatarea legilor în interes particular. Această comunitate mică nefiind interesată să atace pe nimeni
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
singurul preț plătit de către cei care cumpără cu succes bunurile. Dacă vânzarea bunurilor este raționalizată prin cozi, atunci timpul pierdut așteptând la coadă face parte din ceea ce oamenii trebuie să cheltuie pentru a obține bunurile. (A se nota că timpul pierdut așteptând la coadă este un timp pierdut în întregime, deoarece nu se poate spune că, în vreun fel oarecare, se transferă timp producătorilor pentru a-i stimula să facă mai multe din bunurile necesare pentru a satisface cererea nesatisfăcută.) Dacă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
îndeletniciri ca să-ți poți face viața suportabilă. Ce am deveni dacă ne-am pierde timpul? "Cu cât înaintez în cariera vieții, cu atât găsesc mai necesară munca; cu timpul, devine cea mai mare dintre plăceri și ține loc tuturor iluziilor pierdute" (Voltaire). Dorința de succes și perfecțiune în muncă poate fi contracarată de nereușită, generatoare a sentimentelor de inferioritate și de umilință. Aceste eventualități pot facilita descoperirea că nu totdeauna intenția și ambiția reprezintă călăuze bune în muncă și în viață
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
se manifestă esența puterii, în vreme ce în frica provocată nu se manifestase decât pervertirea ei. Căci puternic cu adevărat nu e decât cel care este liber. Așa cum "frica celuilalt" nu poate fi niciodată învinsă, puterea celui liber nu poate fi niciodată pierdută. El este puternic chiar dacă moare și este puternic chiar prin moartea lui, pe când celălalt este slab chiar dacă trăiește și este slab chiar prin teroare ca preț al vieții lui. Nehotărârea și absența de destin Pentru că mă smulge din categoriile impersonale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el reușește tocmai în măsura în care nu face nimic. Ca erou al stazei, căzut în inadecvarea mobilității universale, leneșul este un recidivist al paradisului după cădere, un insurgent al eternității în condițiile finitudinii. Dar în loc să fie muzealizat ca memento al unei esențe pierdute și ca argument pentru regăsirea ei, leneșul devine victima hărniciei fără repere. Desigur, leneșul nu se poate sinucide, pentru că, eliberat de tensiunea dintre veleitate și stază, el este veșnic împăcat cu sine. În schimb, el poate fi omorât pentru că ceilalți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eliberării, ei devin neliberi în încleștarea lor. Primejdia pe care o ascunde în sine libertatea ține de însăși fragilitatea esenței ei, de ușurința cu care ea poate fi pierdută. Această fragilitate a libertății, manifestată în ușurința cu care ea, odată pierdută, se poate răsturna în opusul ei, se vădește cel mai limpede în chiar sfera puterii. Agentul puterii este în pericol de a pierde libertatea, pe care o are deja pe parcursul exersării ei, în vreme ce pacientul puterii, care urmează să o dobândească
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dintre noi n-a cunoscut măcar o dată în viață splendoarea istoriei care se face peste capetele noastre? De-abia atunci simțim cât e de mare umbra de nefericire care se profilează la orizontul fiecărei alegeri hărțuite de teama unui pariu pierdut. Nu aspirăm oare cu toții în secret să fim scutiți de darul incomod al deciziei, cu care cel mai adesea nu știm prea bine ce trebuie să facem? Și nu este tocmai copilăria, în care greul hotărârilor se ia peste capetele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să-l aleagă liber pe cel care îi propune idealul ascultării. Pentru că între cel care dă și cel care ia libertatea există o complicitate, cel care dă se recunoaște în cel care ia și el adoră în acesta tocmai chipul pierdut al libertății sale. Pentru că sursa libertății lui s-a mutat în altul, altul este în chip firesc zeificat. El îl numește Führer pe cel care îi conduce viața și care, în locul lui, îi dă un destin. Și el va omorî
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spun și pentru că termin prin a gândi așa cum ajung să gândesc. Pentru că între mine și cel care mi-a luat libertatea nu există o complicitate, eu îl numesc pe acesta "conducător" doar în chip silnic și urăsc în el chipul pierdut al libertății mele. Și eu nu sânt vinovat nici dacă termin prin a-l alege liber pe cel care mi-a răpit libertatea, pentru că între timp am devenit victima mutilării care m-a supus. Deși în ambele cazuri "istoria se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]