7,756 matches
-
-ți pierzi șirul și odată, când ai făcut o pauză lungă, am înghețat de spaimă. Credeam că m-ai zărit și de aceea te-ai încurcat. Nu știam cum să mă strâng, să mă fac mică, mică de tot, să pier ca un fulg de păpădie. În fine, a trecut și asta. Fără' să vreau am surprins o frântură din conversație: două studente din fața mea vorbeau despre tine. Una spunea: Ce dascăl simpatic, seamănă leit cu Garry Cooper. O fi căsătorit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lor protectoare, duioasă, ați fi în stare să vă întoarceți la lucru. Să scrieți versuri. Dar dumneata, tinere, știi cel mai bine că poezia nu e salahorie. Ai nevoie de odihnă. De nemaipomenit de multă odihnă, altfel te consumi. Îți piere suflul și atunci gata, uite calitatea, nu e calitatea. Noi te iubim și tocmai de aceea nu avem încredere în dumneata“. Nu aveau încredere în mine. Tot mai puțin pe măsură ce se apropia primăvara. Germenii însămânțați în sufletul meu nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
țară - pentru că tot orașul a sărit în ajutorul profesorului Angelo și nici presa, după cum îi era obiceiul, nu a rămas mai prejos. Iar cei câțiva opozanți de nimic și-au blestemat și ziua în care s-au născut. Le-a pierit cheful să se mai ocupe de gărgăunii altora. Cursurile lui erau fascinante. Așa le și concepea. Veneau și educatorii noștri, care cum putea în fiecare săptămână. Mai cu seamă când vorbea despre homunculuși și despre monștri, astea le plăceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Adél l-a implorat să nu facă una ca asta, cu nici un preț. Mai bine coase ea. O să picteze și stema, dacă trebuie, o să-l picteze și pe bunul Dumnezeu, numai el să nu facă una ca asta, pentru că o să pierim cu toții. — Altceva nu am, fata mea. Iar stofa englezească neagră nu le-o dau din principiu. Dacă la altceva nu, măcar de pansamente e bună. Tricolorul infectează rănile - a spus el, continuând să tivească drapelul. Afară Mulțimea muncea. Au pavat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îi simțea, îi atenționa cu un fluier de polițist și se răstea la ei -, ca să nu mai vorbim de urs, căci dacă îndrăznea să coboare pe malul celălalt, tanti Amália trecea lacul cu barca și îl alunga, așa că i-a pierit cheful să mai coboare. Pe preot nici nu-l putea suferi, căci ea se avea bine numai cu Dumnezeul personal și se întâlnea de mai multe ori pe zi cu El, când avea timp. Dar mai degrabă îi era milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vorba de ea. Ceea ce se întâmpla tot mai des. Și asta așa era bine. Se povestea că una din tăblițele cu „Pișatul în Lac E Interzis“, din care ea a plantat o mulțime pe mal, pentru că „nu de aceea au pierit sărmanele animale, ca toți neisprăviții să se ușureze pe ele“ - deci Alajos, cofetarul, a corectat una din acele tăblițe, scriind pe ea că „Pișatul în Lac E Fatal“, pentru că pusese ochii pe Amália și voia să se apropie de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
număr, unul ești dumneata, al doilea e bogat, al treilea e olog, al patrulea cioclu, al cincilea nu mai știu ce, dar de fapt bolnavi cu toții, vă hotărâți să vă faceți singuri de petrecanie, așa, într-o doară, ca să-i piară Domnului cheful de voi. Numai ca să-I faceți în ciudă. Și eu ce să fac? Să-mi amintesc toată viața de glumele voastre tâmpite de bătrâni precoce? Cum ați pus voi niște picioare la poștă pentru educația neamului, înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o înțelegem și din cer urmărește hotarele până unde pășim pentru a dezlega misterul. Dacă lumea acestora, a plantelor, a animalelor și a păsărilor nu o vom înțelege, că fără existența lor nu vom putea trăi, înainte de vreme ... cu toții vom pieri. Într-un an, înainte de sărbătorile Crăciunului, călătoream cu autobuzul de la Onești către Iași. În fosta stațiune de boli neuropsihice Strunga autobuzul s-a defectat. Am coborât după ce am primit informația din partea conducătorului auto că reparația autobuzului durează aproximativ o jumătate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nașule, de le-ai închis? Abia am așteptat să ascult minunatul lor concert ... Nașul meu s-a uitat la mine, a ridicat privirea spre cer ca atunci când cauți ceva și nu găsești un răspuns ca apoi să zică: -Așa o să pierim și noi, cum au pierit păsările cerului ... unul câte unul. -Nu înțeleg, am zis eu, deși știam bine răspunsul. -Omul inventează, a continuat el, dar nu se gândește că este împotriva vieții lui. Au scos pe piață tot felul de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Abia am așteptat să ascult minunatul lor concert ... Nașul meu s-a uitat la mine, a ridicat privirea spre cer ca atunci când cauți ceva și nu găsești un răspuns ca apoi să zică: -Așa o să pierim și noi, cum au pierit păsările cerului ... unul câte unul. -Nu înțeleg, am zis eu, deși știam bine răspunsul. -Omul inventează, a continuat el, dar nu se gândește că este împotriva vieții lui. Au scos pe piață tot felul de produse chimice care au omorât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o încleștare purificatoare, încât sărutul ținu o secundă, sau un șir de veacuri - nu-și dădeau seama. Sufletul copilei rătăci un oarecare răstimp în neant, după care coborî înapoi în pieptu-i rotund și molatic, iar înlănțuirea unitară a buzelor lor pieri... Speriată de ceea ce tocmai făcuse, șiroaie de lacrimi începură a se scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință de deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ajunge obiectul obsesiei tale. De aceea, de multe ori, el se așeza la masa de lucru exact de cum se trezea din somn și se scula din pat, adică nespălat, nepieptănat, fiindcă nu-și putea îngădui imprudența de a lăsa săi piară puseurile inspirației, căci inspirația este întotdeauna alunecoasă, nestatornică și trecătoare. În astfel de momente, nu mai simțea nimic altceva, decât cadența agitată a respirației sale, pusă în acord deplin cu tulburarea-i creatoare, ce o avea. Întruchipa tipul omului perfecționist
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
parcă, și ei, sau bolnavi de tainele locului zburau peste ierburi. Păsări țâșneau din iarbă, multe, ca pe vremea când se hrăneau cu resturile de la ofrandele depuse în sanctuare. Acum, totul e corect. Iarba a fost smulsă ori poate a pierit din pricina temperaturilor joase din noiembrie. Păsări nu există. Nici fluturi. Totul e "igienizat", ordonat, ca într-o vitrină de muzeu. Dacă nu-ți imaginezi cum se înșirau în vechime, de-a lungul Căii Sacre, statuile de aur sau caii de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de alta, munții își etalează, sfidător, stâncile goale, crăpate din pricina diferențelor de temperatură. La fel i-au văzut, cu siguranță, și cei care au înfruntat Valea Morții, mânați un delir fabulos... Cei răpuși de sete sau de deznădejde abandonau sau piereau. Trecerea prin Valea Morții reprezenta o probă selectivă. Nu ieșeau din ea decât cei mai puternici. Pe când azi, goana după aur cere alte calități... Ne abatem din șosea, pe un dram pietruit, să vedem de aproape colinele de nisip rezultate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
datorată prezenței celuilalt. Silueta lui de umbră părea și mai puțin materială. Felinarul lucea și mai viu prin substanța neagră a trupului său, dar această formă cețoasă, tot estompându-se, pierzându-și claritatea conturului, rămânea întreagă și-și păstra forma. Pieri ca și cum nici n-ar fi fost. Janasen așteptă. Era un om practic și destul de curios. El mai văzuse iluzii și nu era convins că mai avusese parte de așa ceva. După trei minute, solul prinse a se înroși. Janasen se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lumea exterioară și în consecință înglobează semantica. Ea constituie o metodă de integrare pentru orice gândire și orice experiiență umană. Urmă o tăcere. Discipolul parcă-i privea, fiindcă acum masa de umbră era nemișcată. Angoasa de scurtă durată, dar intensă, pierea. Își privea dușmanul cu ochi pătrunzători și, rapid, atitudinea lui se modifică. De fapt, ce putea Discipolul împotriva lui? Cu prudență, Gosseyn își luă ochii de la el o clipă pentru a înregistra restul tabloului. Dacă urma să aibă loc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Și totuși nu! Paleol va executa pe toți locuitorii palatului: Nirena, Patricia, Crang... Gosseyn se calmă. La ce bun să se gândească la toate astea? Dacă nu se trecea la o acțiune decisivă, Nirena Crang și Ashargin - cel puțin - voi pieri oricum curând. Trebuie să-și amintească de marele rol jucat de Crang pe Venus și să spere că detectivul non-A rămâne la înălțimea situației. Va încerca să-l ucidă pe Enro, dacă-i sugera Crang. Îi trebui mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
-l observau prin niște găuri ascunse în pereți. "Destinde-te... privește destinde-te... privește...". Mai multe eventualități, firește. Fiindcă Ashargin era cel care urma să atace, trebuia avută în vedere poziția prințului în ansamblu. Presupunând că Gosseyn și Ashargin vor pieri săptămâna viitoare, va fi pus în acțiune automat corpul de înlocuire cel mai la îndemână pentru Gosseyn, adică, în atari împrejurări, Zeul Adormit de pe Gorgzid? "Destinde-te... privește... destinde-te... privește..." Dacă acest caz era efectiv ultimul, Gosseyn sesiza interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu această concesie, logica ceda în fața sentimentului. Venus, abandonată. Îi venea să creadă că două sute de milioane de oameni se vor împrăștia în acest mod prin toată galaxia? Nu se îndoia de securitatea colectivă rezultată din această împrăștiere. Desigur, vor pieri indivizi, fiindcă alte planete, în fiecare zi, vor fi distruse în acest război imens. Era posibil și ca alții să sufere neajunsuri ici și colo Dar asta ar fi excepția, nu regula. Erau prea puțini pentru a fi considerați periculoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
reputație. Capul alb la față al lui Hanbei zăcea inert, pe genunchii lui Hideyoshi. Nu, de-acum încolo, nu mai trebuie să-ți faci nici o grijă. Cei născuți dimineața mor înainte de căderea serii; iar cei ce s-au născut seara, pier înaintea zorilor. Asemenea fapte nu exprimă neapărat concepția buddhistă a lucrurilor trecătoare, așa că ne-am putea întreba de ce tocmai moartea lui Hanbei îl aruncase pe Hideyoshi în hăurile disperării. La urma urmei, era pe un câmp de luptă, unde, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
solemnă. „Acum îmi dau seama cum a fost apărat castelul de acești oameni,“ își spuse Kanbei, în timp ce se apropia de poartă. „Castelul nu va cădea, chiar dacă nu mai există mâncare. Vor rezista, cu orice preț.“ Observa că oamenilor nu le pierise câtuși de puțin curajul și simțea cu atât mai apăsătoare greutatea răspunderii sale. Acel sentiment se transformă imediat într-o adâncă preocupare pentru situația gravă cu care se confrunta acum Hideyoshi. Tăcut, Kanbei își reînnoi jurământul în propria lui inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îl mângâia pe cap și-i vorbea, Iwanosuke tot încuviința din cap, tăcut, cu lacrimile prelingându-i-se pe obraji. Ceasurile Castelului Miki erau de-acum numărate. Cele câteva sute de oameni din castel juraseră, cum era de așteptat, să piară împreună cu seniorul lor și erau hotărâți să moară vitejește. Goto avea o voință îndărătnică și nu șovăia câtuși de puțin. Dar avea totuși un fiu mic și nu suporta să vadă un copil nevinovat murind. Iwanosuke era mult prea tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era cauzat, cu siguranță, de pește stricat. — Nu-mi veni cu scuze! îl întrerupse Nobunaga. Aruncă totul! Ia altceva pentru banchetul de diseară! Și, făcând pe surdul, Nobunaga se îndepărtă. Mitsuhide stătu o vreme tăcut, aproape ca și cum i-ar fi pierit puterea să se miște În acel moment, sosi un mesager care-i dădu o scrisoare cu ordinul de a-și aduna forțele ca să plece, imediat, spre provinciile din apus. Vasalii clanului Akechi duseră prin poarta din dos numeroasele delicatese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mine la castel. — La castel? Vă duceți la castel? — Cred că se cuvine să-i aduc omagiile mele Seniorului Nobunaga înainte de a pleca. Fă pregătirile. Mitsuhide se ridică grăbit să se îmbrace. Părea să se îndemne singur, înainte de a-i pieri hotărârea. Masataka arăta fâstâcit. — Astă seară, când v-am întrebat ce voiați să faceți, m-am gândit să s-ar fi putut să doriți să mergeți la castel, tocmai pentru acest motiv. Dar n-am avut timp, cu porunca neașteptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încredințat ceva. Cât sunt eu de neînsemnat, nu-i voi întoarce spatele stăpânului meu și încrederii lui în mine.“ Astfel, Hideyoshi își luă un angajament față de sine însuși. Nu era o lamentație vană. Credința lui era simplă: chiar înainte de a pieri, Nobunaga îi lăsase, cu limbă de moarte, instrucțiunile lui. Putea înțelege cât de profundă trebuia să fi fost nemulțumirea stăpânului său. Judecând după atitudinea lui Nobunaga, Hideyoshi își putea imagina regretul din sufletul acestuia, că părăsea lumea cu opera împlinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]