7,894 matches
-
mingea chiar în fața ușii principale. Piața este plină de pelerini ce- și întind cu satisfacție picioarele la soare și nu-i greu să observi plasturii ce le bandajează picioarele, degetele mai ales. Dar toți sunt veseli, servind o bere sau prânzul la restaurantul de vis-a-vis de biserică. Mă uit din nou pe hartă și făcându-mi curaj pornesc la drum spre Torres del Rio. Soarele arde dar vântul ce suflă mereu mă înviorează. După aproape două ore de mers prin caniculă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
despărțim și îmi spune că îi pare rău de asta și că, oricum, a rămas plăcut surprinsă de faptul că eu sunt preot catolic. Ca și în alte zile, caut un loc cu o bancă unde să iau masa de prânz, după ce mi-am cumpărat câte ceva de la un magazin alimentar. Cât de bun poate fi un sandviș cu brânză și șuncă și o bere fără alcool! Nu sunt singurul. Lângă mine se așează trei pelerini, unul probabil corean, și toți
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mi-am cumpărat câte ceva de la un magazin alimentar. Cât de bun poate fi un sandviș cu brânză și șuncă și o bere fără alcool! Nu sunt singurul. Lângă mine se așează trei pelerini, unul probabil corean, și toți servesc prânzul în aceași manieră. Sunt foarte mulțumit pentru că în mijlocul pieții este o operă artistică, din fier, cu lucrurile necesare pelerinului: o bicicletă, rucsacul, plosca pentru apă, bastonul, bocancii, scoica și pălăria. Mulți se opresc și fac fotografii iar în planul doi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
niște tălpi groase din cauciuc acoperite deasupra cu piele. Le pun în bocanci și îmi dau seama repede că problema este aproape rezolvată. Sunt atât de mulțumit și îi mulțumesc și lui de nenumărate ori. Este ora de închidere la prânz a atelierului și - împreună mergem prin oraș pentru a-mi arata un magazin de încălțăminte pentru camino deoarece bocancii mei nu sunt cei mai adaptați pentru așa ceva. Domnul este amabil, volubil șimi vorbește despre pregătirea lui și a soției pentru
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
la magazinul ce dorea să mi-l arate, și aici ne despărțim. încă o persoană întâlnită cazual și pe care cu multă probabilitate nu o voi mai vedea niciodată și care totuși a fost atât de amabilă cu mine. După prânz revin la acest magazin și-mi cumpăr o pereche de bocanci dintre cei mai buni iar apoi mă întorc în oraș, în zona verde, care freamătă de lume ieșită la plimbare. Spațiile verzi, împodobite cu rigole și alei de flori
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
am observat pe pelerini cât de destinși și mulțumiți sunt în fața unor astfel de bunătăți. Unii se mulțumesc să mănânce un sandviș, în spaniolă bocadillos, alții merg la restaurant. Dar, atenție: în Spania, toți se respectă și nu poți servi prânzul după ora 13 sau 14, cel târziu. Orice restaurant, orice magazin se închide la amiază, pentru a-și redeschide ușile în jurul orei 17, iar cina se servește după ora 19. - îi vezi apoi pe pelerini, în orele de după amiază, spre
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
când am fost în vizită la Zaragoza, la părintele Paul Budău, și anume renumitul ciuletone, adică o bucată mare de carne în sânge. Am făcut față cu greu la porția - enormă din farfurie, dar l-am „doborât” până la urmă. Așa prânz, mai rar. în localitate îi întâlnesc pe cei trei tineri italieni, cu care ma văd aproape zilnic de mai mult timp. Ne bucurăm să ne revedem și schimbăm adresele de poștă electronică; facem și câteva fotografii împreună. Timpul trece repede
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
după câteva ore am realizat că până pe vârful muntelui mai aveam de parcurs mai mult de doi km. Dar, dacă aici am poposit, aici rămân și nu-mi pare rău, căci totul este foarte curat, de calitate, la fel și prânzul gătit de gazde și pentru un preț convenabil. Acest han se mărește și un excavator tot sapă într-o latură iar câteva mașini cară pământul și piatra în altă parte, sub poala muntelui. Observ zidurile noi ce se ridică și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
După circa o oră, încolonați, plecam spre locul de întâlnire al sectorului. După un timp destul de îndelungat, ne încadram în coloana care urma să treacă prin fața tribunei oficiale la ora comunicată de organizatorii întregii manifestări, oră care adesea depășea timpul prânzului, adică eram în situația de a sta în picioare aproape șapte-opt ore. În acele momente priveam cu un soi de compasiune la mulțimea obedientă și încercam să-i identific pe agitatorii care erau responsabili pentru "disciplina liber consimțită" care, chipurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
misiune și ale primului colaborator. În fiecare zi îmi programam cel puțin o vizită la diferite direcții din ministerele afacerilor externe, culturii, la redacții ale ziarelor importante, la RTV, sau la omologi prim colaboratori de la celelalte misiuni diplomatice. Masa de prânz o serveam, de obicei, în compania colegului sepatrist în ambasadă și uneori ni se alătura șefa misiunii. Zilnic, dădeam o lectură finală întregii corespondențe ce se trimitea la minister, la București. Îndeplineam toate obligațiile protocolare, fie însoțind-o pe ambasadoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de vizite și câteva mari întreprinderi industriale, unele Întreprinderi Agricole de Stat (I.A.S.-uri) dotate și cu crame de renume, cum erau Pietroasele și, respectiv, Ștefănești, unde, în programul aprobat de guvern, erau prevăzute și degustări de vinuri alese, prânzuri copioase, Gazdele erau, de fapt, autoritățile locale, județene. Firește, șefii misiunilor diplomatice erau însoțiți de adjuncți ai ministrului de externe, de directori și de noi, funcționarii diplomatici de la Direcția de Protocol. La mijlocul lunii septembrie, ministerul avusese, pe spațiul meu, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Se apropie de mine și îmi strânse mâna, șoptindu-mi: "Spasibo dorogoi" (mulțumesc, dragă). Am mai făcut opriri la Mausoleul din vârful Mateiașului și o vizită rapidă ale uzinelor ARO din Câmpulung-Muscel, după care ne-am îndreptat spre Curtea de Argeș. La prânzul oferit de episcopul Calinic, convorbirea s-a axat în principal pe rolul bisericii române la conservarea tradițiilor și monumentelor, oaspetele făcând referiri la reluarea acestor preocupări și la Biserica ortodoxă rusă. Era o noutate pentru mine și mă gândeam la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Cabinetul ministrului ne-a răspuns repede, audiența fiind convenită pentru marți, 13 ianuarie, orele 10,00, cu precizarea că, având în vedere multiplele obligații ale ministrului în perioada respectivă, roagă ca audiența să nu depășească 30 de minute. Luni la prânz, i-am dat ambasadorului textul, cu rugămintea să-l citească și să mă cheme dacă ar exista vreo neclaritate. Era, practic, prima acțiune foarte oficială cerută de ministrul Totu; am insistat să fie foarte bine pregătită. Ambasadorul nu avea nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
citit-o, a semnat-o, fără nicio observație sau comentariu și l-a chemat pe cifror să o trimită cât mai urgent la M.A.E. român. După care s-a ridicat și m-a informat că se apropia ora prânzului. M-am uitat la ceas, avea dreptate, pentru el se apropia ora mesei, pentru mine situația era alta, trebuia să mă duc să îmi cumpăr și să pregătesc mai întâi ceva ca să mă pot hrăni. Am coborât în birou, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a afla impresiile lui privind țara, orașul unde trăia și lucra de aproape doi ani. Răspunsul lui a fost că locuia într-o cameră din anexele ambasadei, vecin cu cei doi tehnicieni de la ARO și că mă invita să luăm prânzul împreună, unde își va putea dovedi talentele sale de bucătar. Deci, înțeleg că ne vom delecta cu bunătăți boliviene. Pentru mine va fi triplă plăcerea: să mă bucur de o prezență agreabilă; să mă îmbogățesc cu noutăți despre o țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
prelungirea vizei române de pe pașaportul românesc. Mi-am înregistrat operațiunea, notând în agenda mea și data ultimei vize a consulului român. Cum doamna era dornică să vorbească românește, iar eu am refuzat politicos să o însoțesc în oraș să luam prânzul împreună, am prelungit audiența ei în salonul de primiri al ambasadei, pentru a afla cât mai multe despre excursiile ei prin țara minunată a soțului ei, despre alte persoane de origine română rezidente în Peru. În zilele următoare, intrigat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
să am plăcerea să-i mulțumesc direct pentru amabilitatea Domniei Sale, atât de diferită de atitudinea ciudată a omologului său de la Lima. Ai avut probleme, acolo? Destule, o să-ți povestesc mâine pe drumul spre Escorial. Până atunci, te anunț că la prânz ești invitat la masă la ambasador. O să te rog să ne oprim undeva să cumpăr un buchet de flori pentru doamna ambasador. Masa la familia domnului ambasador a fost o plăcere. Le-am relatat despre minunile Perului, despre tradițiile milenare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
stânca purtătoare a impunătoarei cruci comune la capul celor morți. Mozaicul de deasupra criptelor, crucea gigantică flancată de sculpturi de mari dimensiuni, înfățișând pe Evangheliști și virtuțile cardinale, dau valoarea artistică a mausoleului. 16. Cursa TAROM spre București Duminică, la prânz, plecam cu avionul de cursă TAROM spre București, cu o escală la Zürich. La orele 10,00, plecam cu Paul la aeroport, după ce mulțumisem încă o dată familiei ambasadorului J. M. pentru toate facilitățile de care mă bucurasem în cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
erau somate ca, în trei zile, să evacueze întreaga administrație și armata din Basarabia și nordul Bucovinei. A doua zi, unitatea militară aflată în comună, jandarmeria locală, funcționarii, preoții, învățătorii și alte categorii au părăsit localitatea. A treia zi, pe la prânz, o coloană de tancuri sovietice, venind dinspre Ceremuș, a străbătut localitatea noastră fără să se oprească. În următoarele zile, însă, a sosit în comună o unitate de infanterie sovietică, apoi miliția, activiști de partid și un ofițer N.K.V.D. La indicațiile
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
se lupta cu lupii. Poate că sunt drăguți, dar nu sunt făcuți pentru a fi mângâiați. Ciobanii și-au făcut treaba repede și într-o oră obținuseră elementul de bază pentru brânză. Odată treaba terminată, m-au invitat să iau prânzul cu ei: sarmale, gogoși și băutura locală țuică de mere... ". Recunoști descrierea? Cum te simți ca un om care trăiește într-un loc aflat cu o sută de ani în urma Europei? Din perspectiva ta, vezi Europa cu o sută de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Lumii voi fi Vestind pieirea acestui veac. Iisuse Fiul meu iubit, Dar Miercuri unde vei fi? Atunci nevăzut eu sunt Vândut pe treizeci de arginți. Iisuse Fiul meu iubit În Sfânta Joi unde vei fi? În Sf. Joia Mare pe la prânz Mielușelul Însumi sunt. -Iisuse Fiul meu iubit Dar Vineri unde vei fi? -O scumpă Mamă, Mama mea, Pe Cruce-Atârnat voi Sta Piroane În Mâini Îmi sunt bătute, Sfârșitul Meu e dulce tot. Iisuse Fiul meu iubit Dar Sâmbătă unde vei
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
parcă. M. V.: - 17 a picat într-o duminică... înseamnă că vineri a fost 15 sau 14... S. P.: - 24 a fost duminică, sâmbătă, 23, vineri 22. M. V.: - Da, bine că a fost o zi scurtă și anunțurile au fost pe la prânz, atunci când am ieșit în stradă, în ‘89, da. N. D.: - Ce se producea în Nicolina și câți angajați avea fabrica în perioada aceea ? M. V.: - Uitați, despre asta cred că vă va spune mai bine, eu nu m-am pregătit de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
practic ce urma, se simțea că va fi ceva, dar venea la serviciu, că trebuia să vină la serviciu, era Securitatea mai intens, Securitatea mai prezentă, evident, acolo. Acesta a fost evenimentul. Și, personal, deci, a fost acel moment de la prânz când ne-am uitat la televizor, unii dintre noi, s-a arătat execuția, da, asta a fost în... S. P.: - Asta a fost în 25, a fost execuția... M. V.: - Da, era deja de Crăciun, dar, totuși, eram la serviciu... S.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
serviciu... S. P.: - Cred că e vorba de fuga... M. V.: - Deci, noi în 22, nu, noi am văzut numai fuga, deci a fost o secvență la televizor. Totuși, am venit după 22 la serviciu, îmi amintesc. Oricum pe 22, la prânz, practic, toată lumea din Nicolina a ieșit - nu știu dacă toată -, dar o grămadă a început să iasă și atunci am ieșit și noi, pe la prânz și ne-am dus și s-a făcut așa un val destul de consistent de oameni
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la televizor. Totuși, am venit după 22 la serviciu, îmi amintesc. Oricum pe 22, la prânz, practic, toată lumea din Nicolina a ieșit - nu știu dacă toată -, dar o grămadă a început să iasă și atunci am ieșit și noi, pe la prânz și ne-am dus și s-a făcut așa un val destul de consistent de oameni care, din zona industrială venind, au urcat spre Prefectura de acum, care era sediul Consiliului Județean acolo. Asta am făcut... Și n-am să uit
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]