7,926 matches
-
conjunctul, ca să Întrebuințăm chiar termenii săi, dintre o credință „profundă” și „un spirit științific convins”. Avem aici prefigurate, credem, Întâmplările conștiinței În relație cu irealitatea materiei perceptibile, extinsă și restrânsă abuziv, pentru că e „visată”, În lipsa altui mijloc care să-i probeze limitele. Tocmai limitele condiționate de imediatul incendiar al senzorialității vor energetiza fascinația de vârtej a creației sale. Dar avem aici, probabil, și rădăcina spiritualității milenare care Îl naște pe Blecher, matricea cu care se confruntă și se Înfruntă, aparținându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
iarnă cu nopți fără sfârșit, ani, ani după ani”. Eroismul său este, doar aparent, paradoxal, consecința condiției sale intelectuale. Blecher reiterează zilnic curajul de a fi om până la capăt, În pofida celor mai cumplite chinuri, reinventând, parcă, umanul Însuși, căruia Îi probează, cu acuitatea și luciditatea de care doar el era În stare, inimaginabile resurse de stoicism. Și nu doar atât... efervescența sa intelectuală rămâne creatoare și În aceste condiții. Absurdul existenței, Blecher l-a intuit mult Înaintea nenorocirii care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
președinte mai presus de orice. Vă implor să mă ajutați. Kang Sheng nu răspunde multă vreme, apoi oftează, își exprimă dificultatea în care se găsește, descrie cum a fost atacat la ședință din cauza lui Wang Ming. Numai Mao îmi poate proba nevinovăția, face el o aluzie. Ea se repede să accepte târgul. Scoțându-și batista, își șterge lacrimile. O să văd ce pot face în legătură cu asta. O să vorbesc cu tovarășul președinte pentru dumneavoastră. Se șterge mai departe. Fața, gâtul, umerii, brațele, mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
spune asta. Ar fi trebuit să nu te duci niciodată în străinătate, ar fi trebuit să nu fi purtat niciodată colierul ăla de perle și pantofii ăia negri cu tocuri înalte - ar fi trebui să nu-mi fi furat rolul. Probează acum costumul pentru ultima dată și fii subiect de batjocoră. În plin soare, în această zi senină de aprilie, fie rândul tău pe scena mea de iad. Doamna Mao recunoaște în sinea ei că o admiră pe Wang Guang-mei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ăsta pe care-l petreceți împreună? —Sunt sigură. Am fost surprinsă de siguranța cu care am spus-o. —Bine atunci. Dar cu o condiție. —Ce condiție? N-o să te oblig să cumperi ceva ce nu-ți place, dar trebuie să probezi tot ce îți dau eu. —Acceptabil. Am început cu Selfridges unde, ca de obicei, nici una dintre femeile de la raionul de parfumuri nu m-a sprayat cu vreun parfum nesuferit sau nu mi-a oferit o schimbare de imagine. Maria, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
identifice ca fiind unul dintre acei filistini ai stilului, cum știam foarte bine că sunt. Maria mă ignora în timp ce trăgea de niște pantaloni largi de culoarea vinetelor și o bluză mulată de culoarea ruginei, cu nasturi multicolori. —Du-te și probează astea, îmi ordonă ea. Mi-am târșâit picioarele până la cabina de probă ca o adolescentă bosumflată că mama ei ajunsă la disperare o pune să probeze o rochie drăguță. Odată îmbăcată, m-am holbat în oglindă încercând să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vinetelor și o bluză mulată de culoarea ruginei, cu nasturi multicolori. —Du-te și probează astea, îmi ordonă ea. Mi-am târșâit picioarele până la cabina de probă ca o adolescentă bosumflată că mama ei ajunsă la disperare o pune să probeze o rochie drăguță. Odată îmbăcată, m-am holbat în oglindă încercând să-mi dau seama cum îmi stă. Care era diferența? Păream mai subțire în talie și-mi făceau picioarele mai lungi, dar mai arătam eu ca o femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care te pricepi, în loc să încerci o carieră îndrăzneață în care ai putea eșua. Chiar și când am reușit să mă rup și să încep o legătură amoroasă complet aberantă, îl păstrez pe Mark în caz că nu-mi iese treaba cu Ed. —Probează-le și pe astea. Maria era în fața mea, cu un teanc de haine pe braț, amuzată de lipsa mea de reacție. Am ascultat-o cuminte și le-am probat pe toate. Fuste strâmte, pantaloni largi, rochii mulate, sacouri funky. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îl păstrez pe Mark în caz că nu-mi iese treaba cu Ed. —Probează-le și pe astea. Maria era în fața mea, cu un teanc de haine pe braț, amuzată de lipsa mea de reacție. Am ascultat-o cuminte și le-am probat pe toate. Fuste strâmte, pantaloni largi, rochii mulate, sacouri funky. Cu fiecare articol, se mai rupea o verigă din lanțurile care mă țineau legată de trecut. Când îmi sugeam burta ca să trag fermoarul unei fuste, storceam toată teama de schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
putea spune că am suferit nici măcar când m-am despărțit de Mark, din cauză că principala mea nemulțumire era furia că nu-mi oferea ce-mi doream și teroarea nesiguranței ce se așternea înaintea mea. Deci așa se întâmplă. Îmi dorisem să probez emoțiile puternice pe care simțeam că le ratasem de-a lungul vieții sigure pe care o avusesem cu Mark. Dorința mi s-a îndeplinit. Era nevoie de efort pentru a disocia durerea ce însoțea un vis fărâmat de disconfortul copleșitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe Petrișor. Îl lăsă pe spate pe brațul ei și-l apăsă cu arătătorul pe bărbie, făcându-l să gângurească, și râdea și ea din toată inima. Avea chef de joacă doamna avocată, și totodată ai fi zis că-l probează, și cum îl cheamă, aha, Petrică, Petrișor, să-l pupe tanti pe el că prea-i frumos. Îi găsește tanti, o să-i găsim... Ridică privirea spre Mirela: — Să nu ne grăbim totuși. Să facem o treabă bună. — Să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de mine, corespund întru totul adevărului. Lucrul pare că frizează absurdul, însă e perfect logic și se integrează în sistemul pe care îl voi descrie în continuare. Sunt conștient că o altă verificare, independentă de a mea, nu va putea proba nimic. Așa cum se va vedea, orice investigație efectuată după anul 2013 își va pierde sensul, deci va trebui să fiu crezut pe cuvânt.) - Eu n-am mai pomenit așa ceva, spunea bunicul cu o voce foarte molcomă. Mă uit la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu grație. (Mi-ar plăcea să nu fie pură complezență.) Și mi-a spus că are să-mi dovedească altă dată că n-am dreptate. Cum are să-mi dovedească, și de ce altă dată? Ca argument suprem, căci țineam mult să-i probez că sunt bătrân - Dumnezeu știe pentru ce! - i-am spus, forțând puțin autobiografia, că peste zece ani am să fiu moșneag. "Și eu am să fiu bătrână atunci", și tonul ei parcă ar fi stabilit o complicitate. (Peste zece ani
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ani am să fiu moșneag. "Și eu am să fiu bătrână atunci", și tonul ei parcă ar fi stabilit o complicitate. (Peste zece ani, ea are să aibă treizeci de ani!...) "Și eu!" Pentru ce "și"? Și pentru-ce vrea să-mi probeze că nu sunt bătrîn? (O femeie are un singur mijloc de a dovedi unui bărbat acest important adevăr!) Pentru ce? Consolare? Delicatețe de sentiment? Zădăreală? Continuu să-i amintesc de tinerețea pierdută. Pentru ce fac acest lucru, nedelicat, între altele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
câteva minute înainte de ora zece. A făcut totul, ori s-a petrecut totul, ca să fiu sigur că n-am ofensat-o, ori că... cine știe? - căci m-a întîmpinat cu o confientă simplitate și cu o neascunsă pornire de atașament, probat de la început prin întîrzierea mâinii ei într-a mea, multă vreme încă după ce mi-o dăduse. (Și mi-o dăduse - ori mi se pare? - cu gestul cu care încredințezi cuiva un obiect, cu care i-l "dai".) M-a dus
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o adevărată calamitate. ("Ascunderea gândului e tot atât de trebuincioasă ca portul veșmintelor", în romanul Manechinul de nuiele, E. P. L. U" 1965, p. 279.) Masca, detașarea se impun. Scepticismul se închide... Psihologul și moralistul trebuie reabilitați prin citarea unui aforism care să probeze importanța moralității chiar pentru raportarea, adaptarea omului la adevărul realității. Legătura dintre morală și rațiune ni se pare și nouă astăzi atât de profund evidentă. "Cele mai multe judecăți false în privința lucrurilor omenești se datoresc infirmității morale, și nu slăbiciunii intelectuale, pentru că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
scrii de nu știu cât timp, pe aripile căreia vrei să-ți iei zborul, într-o lume mai verosimilă decât cea din jur, însă în casă e agitație, se freacă podeaua, se spală vase, se vorbește la telefon, se râde și se probează rochii... Și atunci ieși în parc. Te gândești la acea povestire, dar ai un bolovan legat de picior, un bolovan care pleacă din inimă. Nu poți zbura. Nu știi ce limbă să folosești ca să poți spune ceva, ceva să aibă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Bărbații scoteau din magazine canapele nou-nouțe. Pe bulevarde navigau frigidere și aragazuri și mașini de spălat vase. Și, exact ca În Smirna, cu toții păreau să-și fi Împachetat toate hainele. Femeile purtau blănuri de nurcă, În ciuda căldurii de iulie. Bărbații probau costume noi și În același timp alergau. ― Smirna! Smirna! Smirna! țipa Desdemona În continuare, iar eu, care auzisem deja atât de multe despre Smirna În cei șapte ani ai mei, mă uitam cu atenție pe ecran ca să văd cum fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atâtea vieți pe lume. Aici, pe aceste străzi, oamenii erau prinși În mii de probleme: probleme financiare, probleme amoroase, probleme de școală. Oamenii se Îndrăgosteau, se căsătoreau, se duceau la dezintoxicare, Învățau să patineze, Își puneau ochelari, Învățau pentru examene, probau haine, se tundeau și se nășteau. Iar În unele case oamenii Îmbătrâneau și se Îmbolnăveau și mureau, lăsându-i pe alții să-i plângă. Se Întâmpla tot timpul, pe nevăzute, și asta era ceea ce conta cu adevărat. Ceea ce conta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apoi Închise ochii, prefăcându-se că ar vrea să se culce. Nu poți să rămâi aici. Ridică-te! — La naiba, nu, zise el moale, ținând Încă ochii Închiși. Probabil că ai Încercat jumătate din burlacii din Manhattan, de ce să nu probezi și cealaltă jumătate? — Dumnezeule, Sam. La ce bun? Întotdeauna e la fel. Îmi plac bărbații, dar nu mă pot Îndrăgosti, nu pot nici măcar să mă atașez de vreunul. Mi-aș dori să pot, dar... nu sunt În stare să explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-te. Ești ca o scândură, zise Diane. Dacă tu ești grasă, eu sunt enormă. Câteva ore mai târziu, cele două femei se Întâlniră cu Desert Rose la raionul de Încălțăminte din Robinson May Mall din Santa Monica. Imprevizibilă, aceasta tocmai proba niște papuci de plajă cu sclipici care erau la reduceri. Avea un rucsac negru, de piele, agățat pe umeri și purta o fustă lungă, portocalie, de mătase, și un tricou negru - părea o prințesă țigancă desprinsă dintr-un film de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
e plină de sute de tinere femei superbe, voluptuoase, perfecte și aproape dezbrăcate, care Îl Înconjoară ca o armată de Circe. Cu un pantof de sticlă de-al Cenușăresei Într-o mână, poetul le pune pe toate tinerele să-l probeze. Spre uimirea sa, pantoful li se potrivește tuturor! Visul oricărui bărbat! Dar pe el nu-l atrage nici una dintre ele și părăsește singur clubul. Kitty văzuse filmul În adolescență, scena o mișcase atunci, dar până În acest moment uitase cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trei lucruri de pe tăviță a purtat deasupra unui ochi o uriașă gâlmă sângerie (această cicatrice, vrea, nu vrea, n-are cum s-o ascundă dacă doriți s-o priviți). Cât privește premonițiile mele, când îl alintam Dudu, Dudu Georgescu, își probaseră clarviziunea. Lovea tare cu capul. Până să se apropie clipa „când timpul a rămas definitiv suspendat odată cu închiderea unei uși - apartament 40, fam. Florian - și soarele s-a furișat în scară printre ghivecele de flori atârnate în geamuri și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cum arată viața și lumea douăzeci de ani mai târziu, să-i răspundă Mateiului mare! Adică să sosească deodată niște foi (dictando, veline ori în pătrățele), cu litere mari și stângace, cu desene pastelate (căsuțe, brazi sau omuleți), care să probeze că unul și altul sunt (și nu sunt) același, că atunci comunică (și uneori chiar se contopește) cu acum, că timpul e ca apa unui râu, curge într-un singur sens, dar poate fi străbătut înainte și înapoi. Poate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
succes, acesta Îi ceru lui Tony Pavone o banknotă de o sută lei, pe care o introduse fetei În sutien, cotrobăind, Încercând să beneficieze de tot ce putea fi găsit. Satisfăcut, Îi sărută o mână În timp ce cu cealaltă mână Îi proba dimensiunea mijlocului, facându-i promisiuni ademenitoare... Dacă se lasă sărutată, de mâine În mod sigur,o va angaja secretară la biroul care-i aparținea și unde el era șeful tuturor persoanelor auxiliare și productive... În scurt timp, goliră nenumărate sticle de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]