6,888 matches
-
la Paris. Acolo a urmat studii de limbă și literatură, iar mai târziu a fost ales membru într-una dintre cele mai celebre societăți de orientalistică. În 1854 se întoarce în Istanbul, unde își va construi un renume în ramura publicistică. A murit pe 3 septembrie 1871 la Istanbul. "Tanzimatul" (1839-1886) este o perioadă de profunde transformări pe plan economic , politic și social al imperiului otoman soldată cu schimbări esențiale și pe plan cultural. Punctul de plecare al acestei perioade este
Ibrahim Șinasi () [Corola-website/Science/330912_a_332241]
-
acelorași persoane de la indicativ prezent. <nowiki>***</nowiki> În afară de "avoir" și "être" mai sunt multe alte verbe neregulate. Perfectul simplu exprimă același gen de acțiune ca perfectul compus, dar se folosește numai în opere literare, cărți de istorie, uneori în scrieri publicistice de nivel elevat. Acțiunea exprimată de perfectul simplu se deosebește totuși de cea a perfectului compus prin faptul că nu are nicio legătură cu prezentul. Formare: verbul "venir" la indicativ prezent + prepoziția "de" + infinitivul: Această perifrază verbală exprimă o acțiune
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
1995) și „Alternative” Tg.Mureș (1996 și 1997), precum și președinte al „Festivalului de filme de scurt metraj despre artă” de la Călărași (din 1998). În paralel cu activitatea de operator și cu cea didactică, Florin Mihăilescu a desfășurat și o activitate publicistică, fiind autorul rubricii permanente „Camera stilou” din revista Cinema (1985-1987) și susținând comunicări în „Caietul de documentare tehnică” al Centralei Româniafilm asupra experimentelor de imagine realizate pentru filmele "Ochi de urs" și "De ce trag clopotele, Mitică?" (1983-1985). A fost membru
Florin Mihăilescu (operator de film) () [Corola-website/Science/329057_a_330386]
-
la Congresul Internaționalei a II-a. După Revoluția Rusă din 1917, devine promotoare a cauzei bolșevice și se mută cu traiul în URSS. Acolo exercită funcția de redactor al unor publicații comuniste în limba română și desfășoară o amplă activitate publicistică. Lucrează ca pedagog la Universitatea Comunistă pentru Minoritățile Naționale din Partea de Vest a Țării „Julian Marchlewski” din Moscova. În 1931, a fost delegată din partea Partidului Comunist Român la cel de-al V-lea Congres al Cominternului, care a avut loc
Ecaterina Arbore () [Corola-website/Science/329298_a_330627]
-
1952), Luierul - Mureș (1953 - 1971), Popa - Tatu din București (1972 - 1975), de unde se pensionează, pe caz de boală și limită de vârstă, în ianuarie 1977, desfășurând în continuare, ca preot pensionar, o activitate pastorală remarcabilă, dar dedicându-se îndeosebi activității publicistice și literare, cercetând și studiind, în special, viața, activitatea și opera literară a cunoscutului preot, profesor, teolog și scriitor Grigore Pișculescu, alias Gala Galaction, devenind unul din cei mai însemnați galactionologi. Axa preocupărilor literare ale lui Cunescu o constituie studiul
Gheorghe Cunescu () [Corola-website/Science/328587_a_329916]
-
din cei mai însemnați galactionologi. Axa preocupărilor literare ale lui Cunescu o constituie studiul îndelungat al personalității lui Gala Galaction, profesorul său preferat, față de care manifestă un veritabil cult. Lucrările despre maestru au o valoare exclusiv documentară. Referitor la activitatea publicistică trebuie să menționăm că și-a început-o încă din anii studenției, 1935 - 1936, la săptămânalul “Tribuna tinerimii” din Chișinău, editat de un grup de studenți teologi. Tot în această perioadă, avându-l ca profesor la facultate pe părintele Gala
Gheorghe Cunescu () [Corola-website/Science/328587_a_329916]
-
Galaction" (1982), vorbind despre călătoriile preotului și scriitorului Gala Galaction în provinciile românești și în străinătate (Ungaria, Italia, Egipt, Muntele Athos etc.). Împreună cu Sergiu Roșca, distins preot și publicist basarabean, au colaborat la alcătuirea unei lucrări privind viața și activitatea publicistică ale părintelui profesor și publicist basarabean Vasile Țepordei, precum și o postfață la „Amintirile din Gulag” ale acestuia. Gheorghe Cunescu a avut o colaborare prodigioasă cu diferite publicații laice și bisericești, cum ar fi: “Glasul Bisericii”, “Biserica Ortodoxă Română”, “Mitropolia Olteniei
Gheorghe Cunescu () [Corola-website/Science/328587_a_329916]
-
Blaj după cum el însuși mărturisea: am prețuit Blajul istoric, și l-am venerat cu ardoare. A fost directorul Bibliotecii Centrale din Blaj, între 1919-1927, întocmind un prim regulament al Bibliotecii Centrale Arhidiecezane. În cei peste 30 de ani de activitate publicistică a scris multe și variate articole, cărți de popularizare, a ținut conferințe în cadrul Astrei și a colaborat la mai toate revistele și ziarele ce apăreau în Transilvania. Și-a început activitatea ziaristică încă de pe băncile liceului. Trimite la revista literară
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
funcție deținută până în anul 1994, când postul de radio a fost mutat la Praga. În anul 1983 a obținut titlul de doctor în filosofie la Universitatea din München. După anul 1990 a început să scrie și să publice volume de publicistică și de memorialistică. s-a stins din viață la 27 iunie 2014. În data de 11 iulie 2014 a fost înmormântat în cimitirul Neuer Südfriedhof din München.
Nicolae Stroescu-Stînișoară () [Corola-website/Science/328740_a_330069]
-
primit la studii de doctorat la Universitatea Bar Ilan din Ramat Gan, în ciuda faptului ca nu are diploma de bacalaureat, după ce a trecut cu succes un număr de cursuri din cadrul programului de masterat, și recunoscându-i-se performanțele literare și publicistice. Consiliul pentru învățământul superior nu a aprobat, însă, această excepție de la condițiile oficiale de primire a doctoranzilor. Lapid și-a început cariera de ziarist ca reporter militar al săptămânalului armatei, „Bamahane”. A scris apoi la ziarul "Maariv", între fondatorii căruia
Yair Lapid () [Corola-website/Science/328879_a_330208]
-
de radio „Pănuță”, dar și „Marele dicționar frazeologic al limbii poloneze.” Opera literară Listă incompletă conform catalogului de Arhivă fonografică a Radioului Polonez în Varșovia, în plus nu se redă aici lista folietoanelor de la radio și nici participarea la audițiile publicistice. În paranteze datele emisiunilor). Altele Opera științifică Altele Bibliografie
Piotr Müldner-Nieckowski () [Corola-website/Science/329416_a_330745]
-
ochii viperei") publicat sub formă de foileton în ziarul Milliyet a câștigat "Premiul pentru Literatură Balcanică". Cartea, care a fost tradusă în numeroase limbi a intrat în lista best-seller-urilor din Spania, Grecia, Coreea de Sud și a fost primită cu laude în publicistica mondială. Atât primul său roman "Engereğin Gözü" ("Eunucul din Constantinopol"), al doilea său roman intitulat "Bir kedi, bir adam, bir ölüm" ("O pisică, un barbat, o moarte") , cât și o colecție de nuvele reunite sub numele "Arafat’ta Bir Çocuk
Ömer Zülfü Livaneli () [Corola-website/Science/330936_a_332265]
-
plasarea revistei în prim-planul vieții cultural-științifice din Republica Moldova. În cei 20 de ani de la apariția primului număr, „Limba Română” a devenit o instituție de cultură necesară procesului de renaștere națională la est de Prut, fiind apreciată pentru calitatea discursului publicistic pe întregul areal cultural românesc. Abordarea consecventă și cu discernământ de către publicație a unor teme de mare actualitate, implicit cu referință la denumirea corectă a limbii, la istoria noastră adevărată, la integrarea culturală a Basarabiei în spațiul românesc și european
Alexandru Bantoș () [Corola-website/Science/330951_a_332280]
-
octombrie 2008 având funcția de conferențiar. În acest domeniu, este cunoscut, mai ales ca poet, editând de-a lungul timpului, în perioada: 1994-2008, cinci plachete de poezii și o antologie poetică, editată în doua ediții. A colaborat, de asemenea, cu publicistică la mai multe reviste literare, iar unele dintre poemele cuprinse în cărțile pe care le-a publicat au fost transpuse pe muzică de compozitorul Vasile Tănase, precum și de el. A înființat Mișcarea: Misiunea Astrală "România" și "Mișcarea Sarmizegetusa", șocând cu
Lorin Fortuna () [Corola-website/Science/335018_a_336347]
-
Roșie, C.O.R., Centrul pentru Drepturile Omului, 1992, 1993, din partea Ambasadei Peru, din partea Președintelui României Emil Constantinescu pentru "CORECTITUDINEA ȘI ÎNALTUL PROFESIONALISM CU CARE ATI REALIZAT INFORMAREA OPINIEI PUBLICE", apoi, din partea Societății Academice TITU MAIORESCU, Premiul VIRGIL TATOMIR, pentru publicistica. În anul 2012 a fost distins cu Ordinul Ziariștilor clasa I (aur) pentru excelentă în emisiunile de actualități. De asemenea, din partea Societății Române de Televiziune, la 45 ani de la înființare, diplomă a fost primită pentru că, datorită dumnealui, "micul nostru ecran
Teofil Octavian Cepraga () [Corola-website/Science/335546_a_336875]
-
mare parte a drepturilor salariale. De asemenea, mecanismul presupunea încheierea de către societățile din grupul de presă cu societățile de drepturi de autor a unor contracte având ca obiect asigurarea de către aceste din urmă firme (denumite "Agenți") a serviciilor autorilor scrierilor publicistice, în baza cărora "Agenții" emiteau facturi fiscale pe seama societăților din grupul de presă. Prin înregistrarea în evidențele contabile ale societăților din grupul de presă a facturilor fiscale astfel emise, acestea beneficiau de diminuarea bazei impozabile cu sumele aferente facturilor, precum și
Adrian Sârbu, Orlando Nicoară și Mediafax Group, trimiși în judecată by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101259_a_102551]
-
1979-1990), director al Casei de Presă și Editură „Transpres” (1990-1995) și director al Editurii Imago din Sibiu (din 1991). În anul 1995 este numit, prin concurs, profesor la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia. A desfășurat o bogată activitate publicistică, debutând în 1966 în paginile revistei "Steaua" și colaborând ulterior la revistele "Tribuna", "Familia", "România literară", "Vatra", "Limbă și literatură", "Revista de istorie și teorie literară", "Teatru", "Manuscriptum", "Revue Roumaine", "Convorbiri literare", "Cahiers roumains d’études littéraires", "Ramuri", "Continent", "Jurnalul
Mircea Braga () [Corola-website/Science/336976_a_338305]
-
redactor principal la Editura Politică (1963-1968), redactor-șef la Editura Enciclopedică (1968-1969) și director al Editurii Minerva (1969-1989). Este pensionat forțat de la Editura Minerva pentru că a permis apariția unor lucrări ce nu corespundeau cu ideologia partidului. Aurel Martin a debutat publicistic cu critică literară în paginile ziarului "Lupta Ardealului" din Cluj (1949) și a publicat periodic în revistele "Almanahul literar", "Viața militară", "Tînărul scriitor", "Gazeta literară", "Luceafărul", "România literară", "Viața Românească", "Steaua", "Tribuna" etc. A desfășurat o bogată activitate de critic
Aurel Martin () [Corola-website/Science/336956_a_338285]
-
mase plastice din București și ca profesor la școala din comuna Uzunu și la Școala Tei din București. A emigrat în 1972 în Israel, unde a lucrat ca funcționar la Societatea de Telefoane din Tel Aviv. A desfășurat o activitatea publicistică și literară. A scris romane ("Contratimp", 1968; "Faruri de ceață", 1970; "Moartea a doua", 1971; "Portul pustiu", 1997), proză scurtă ("Lișița", 1965; "Fotografii mișcate", 1967; "Soarta altuia", 1970; "Alături de foc", 1982) și piese de teatru ("Pereții albi", 1971). De asemenea
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
romane ("Contratimp", 1968; "Faruri de ceață", 1970; "Moartea a doua", 1971; "Portul pustiu", 1997), proză scurtă ("Lișița", 1965; "Fotografii mișcate", 1967; "Soarta altuia", 1970; "Alături de foc", 1982) și piese de teatru ("Pereții albi", 1971). De asemenea, a tradus două cărți. Publicistica sa a apărut în revistele "Luceafărul", "Convorbiri literare" și "Gazeta literară", fiind distins în 1964 cu Premiul revistei "Gazeta literară". A dramatizat mai multe scrieri literare românești pentru Teatrul Național Radiofonic printre care: "Enigma Otiliei" de George Călinescu, "Donna Alba
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
Teatrul Național Radiofonic printre care: "Enigma Otiliei" de George Călinescu, "Donna Alba" de Gib. I. Mihăescu, "Tănase Scatiu" de Duiliu Zamfirescu, „În vreme de război” de I.L. Caragiale și "Podul de piatră" de Dumitru Radu Popescu. Și-a continuat activitatea publicistică în Israel, colaborând, sub pseudonimele I. Eban, I. Stern și F. Talla, cu cronici literare și artistice în revistele în limba română "Viața noastră", "Adevărul", "Izvoare", "Facla", "Revista mea" și "Orient Expres". A îndeplinit o perioadă și funcția de redactor
Iosif Petran () [Corola-website/Science/336994_a_338323]
-
arhitectură unde a obținut premii sau mențiuni, dintre care amintim: De asemenea, prof univ. arh. Romeo Ștefan Belea s-a aflat printre cei prezenți la concursuri internaționale de arhitectură: Prof. univ. arh. Romeo Ștefan Belea a desfășurat și o activitate publicistica remarcabilă, concretizata în volumul „Desenul în Arhitectură, Construcții și Urbanism” - Editură Tehnică, 1962, în articole și intervenții în ziare și reviste românești și străine, interviuri și convorbiri la Radio și Televiziune, conferințe, etc. De-a lungul timpului, pentru întreaga sa
Romeo Ștefan Belea () [Corola-website/Science/337038_a_338367]
-
universitar asociat la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești, titular al primului curs de „Sisteme Informatice” din această universitate. Începând cu anul 1966 a început să publice poezii și eseuri în revista "Luceafărul", seria Bănulescu, fiind promovat de poetul Cezar Baltag. Activitatea publicistică s-a încheiat în 1974 deoarece apăruseră în mod evident restricțiile inacceptabile după vizita lui Ceaușescu în Coreea de Nord și după „Tezele” de la Mangalia. În 1968, înainte de Evenimentele din Cehoslovacia, i se aprobă și intră în repetiție la Teatrul Nottara-Atelier piesa
Gorun Manolescu () [Corola-website/Science/337424_a_338753]
-
1985 devine redactor al revistei "Ramuri" din Craiova. În perioada studenției înființează și conduce cenaclul literar "Orfeu" la Universitatea din Craiova. A fost membru al cenaclului și grupării literare formate în jurul revistei "Ramuri" din Craiova, conduse de Marin Sorescu. Debutează publicistic în 1972 în revistă România literară cu poezie, sub auspiciile lui Geo Dumitrescu. Debutul editorial are loc în 1976, cu volumul de versuri "Sălaș în inima" (Ed. Eminescu). Colaborează cu poezie, proza și articole de opinie la revistele: România literară
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
IULIA A FOST VICEPRIMAR AL ORAȘULUI DEVA ÎN ANII 1936 - 1937 ȘI PREFECT AL JUDEȚULUI HUNEDOARA ÎN ANII 1937 - 1938” „ÎN ACEASTĂ CLĂDIRE A LOCUIT DR. VICTOR I. ȘUIAGA (1899 - 1996) PARTICIPANT LA MAREA UNIRE DE LA ALBĂ IULIA” 2. Activitatea publicistica - opera istorică 3. LISTA LUCRĂRILOR DOMNULUI DR. VICTOR I. ȘUIAGA 3.1. CĂRȚI PUBLICATE 1. GHIDUL JUDEȚULUI HUNEDOARA în colaborare cu dr. Octavian Floca, Deva, 1936 ; 2. CETATEA DEVEI - CĂLĂUZA ISTORICĂ ȘI TURISTICĂ în colaborare cu dr. Octavian Floca, Deva
Victor Șuiaga () [Corola-website/Science/336463_a_337792]