8,941 matches
-
Kawasaki. — Paula? Tu erai În costum de piele, cu aerul ăla amenințător? — Am vrut să te speriem, să te facem să pricepi că Estrella de Mar e un loc periculos, spuse Paula și scoase cheile din Încuietoarea Jaguarului, strîngîndu-le În pumn. Te-am observat cît l-ai urmărit pe Crawford prin toată Estrella de Mar și am presupus că o să te ducă Înapoi la casa Hollinger. Noroc c-ai găsit cheile și te-ai apucat să le testezi pe toate mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ușă, anunțându-ne colegii că noi chiulim. Fugim pe scări chicotind și ajungem în curte deja îmbujorate de fugă. Ne aruncăm servietele cât colo și încercăm să ne batem cu bulgări, dar zăpada e prea pufoasă, nu se întărește în pumnii noștri calzi și se destramă iar în fulgi. Ne alergăm una pe alta prin zăpadă și, în cele din urmă, o prind pe Georgiana și îi frec obra jii cu zăpadă. Georgiana se declară învinsă și se aruncă pe spate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
același timp. îmi simt mușchii feței foarte netezi și regulați, însă de getele mâinii drepte, care scriu (mă uit la ele acum, cu atenție), sunt încordate, aproape că tremură, pentru că acum întreaga greutate a trupului meu s-a strâns în pumn, și în palmă, și în degete, și în unghiile mele movulii, care mă dor. Mă uit pe pereți și ochii mi se rotesc observând totul, și mintea mea se rotește și ea și gândește întruna, pot auzi rotirea și rostirea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu un soare nefiresc de cald. Bătea ușor vântul, dar nici urmă de ninsoare. Acum, însă, spre surprinderea mea, văd o natură dezlăn țuită afară: copaci înfiorându-se deznădăjduiți sub un bici ho hotitor, fulgi azvârliți care-ncotro din niște pumni nevăzuți de gheață, oameni contorsionați spasmodic de viscol, ca niște copaci dezrădăcinați. Și parcă, în depărtare, o fantasmă albă, cu un corn răsucit în creștet, târându-se contra vântului, aflat parcă într-o bătălie crâncenă cu un vrăjmaș multiplicat, care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aveam rezerve... Totuși... Mai reflectează! Dacă te răzgândești, ai numărul de telefon, sună-mă! Clara încuviințase mecanic, continuând să râdă. Intrase înapoi în apartament, hohotind de râs. Râdea cu lacrimi. Se întorsese în camera ei, ștergându-și lacrimile furioasă, cu pumnii. Fusese ultima dată când o văzuse în viață pe mama ei. La scurt timp după acea plecare tristă, mama ei murise, în străinătate, într-un accident de mașină din care cel de-al doilea soț al ei, aflat la volan
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu vreau să știu, Georgi... Este ultima persoană despre care doresc să-mi amintesc! Georgiana o măsură din ochi, gânditoare. Petele de pe față i se înroșiseră deodată, dizgrațios. — Ai dreptate, dă-le-ncolo de amintiri, Clara! izbucni ea, dând cu pumnul în masă. La ce ne folosesc atâtea amintiri? Amin tirile-s niște mironosițe parșive rău. Par ele inofensive, dar ne trag clapa tuturor. Fiecare vedem altceva în ele. N-are rost să ne încărcăm cu ele, Clara! Că doar nu de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
centura lată de piele, își ținu pălăria cu mâna și, încrețindu-și fața de încordarea săriturii, zdupăi peste șanț, în drum. Păun trase mâna de sub așternuturile din căruță, foșnind în palmă o beșică boțită de porc, în care, ca un pumn de gândaci negri, luceau, în nemișcare, sâmburii mașcați de pepene verde. Ia, primește astea! Primește-i și păstrează-i ! Ți-i dau să prinzi sămânță, zise el, oftând din rărunchi. Noi i-am cultivat din tată-n fiu, după ce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
indica spre sala urâtă, cu podele date cu motorină din căminul cultural: Colectiva am pus-o pe roate... De acuma, trebuie numa' să facem pavazarea... Pe urmă, să-i raportăm lu' Tovarășului Popescu!... Grămădi toată noaptea, sub cap, perna cu pumnii, așa cum fac boxerii, trezindu-se doar când auzi cum cântă, de sub zăpezi, a zori de ziuă, cocoșii crescuți de Petronia, ca păsăret în proprietate particulară, burgheză. Poate pentru ultima oară cântă cocoșii de sub zăpezi și în această formă de proprietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca de plutonier major: Adu-o pe Kalia lui Gigel! Kalia, o țigancă de la bordeie, cu un nas nobiliar și un obraz, ca un bănuț de aramă pe care Gigel, ciobanul, înainte de a o români cu cununie, o zdrobise cu pumnii, ca pe hoții de gâște, fiindcă după o hârjoană, de numai o seară, printre tufele de cătină albă, îl anunțase că rămăsese groasă și necinstită veni în trap, în urma tânguirilor lui Nicanor Galan. Kalia mai veghease, în murmur de conspirative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a lăcomiei, scoțând o bucată de slănină de casă, roșie toată de câtă boia de ardei iute avea presărată pe ea și fragedă ca roua, de cât fusese ținută la fum de lemn de prun Ținând-o el strâns în pumnul lui de apucător, îi ieșea osânza roșie și afumată printre degetele încordate, precum aluatul cel de grâu, ce crește în albia gospodinei Dar izbânda aceasta a lui nu a mers mai departe de atât, măcar că Enea Căpută n-a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de vechea drogherie de la care, probabil, pe aici, se mai aflau unele rămășițe din temelia ei -, zugrăvită în obrazul lui Bubă, fiind chiar mai uluit de aceasta decât de primirea marțială pe care i-o rezervase Babița-Pelicanul. Îi respinse Babiței pumnii murdari (maronii, ca niște lăboaie de veritabil călău) și se depărtă lent, simulând demnitatea, nepăsarea și stăpânirea situației, apoi, o rupse la fugă pe drumurile oarbe, croite prin harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alcătuită complet astfel: decât să plângă mama mea, mai bine să plângă mama ta (deși, poate că Babița-Pelicanul, de la școala de reeducare, nu avea mamă; și oricum, probabil, nu avea o mamă ca lumea)! Iar faza următoare reflexiei fu un pumn năprasnic, tras în plină figură. În secundele următoare, Babița își umezi, la fel de prostește și de agale, buzele crăpate de lovitură, înainte de a-i țâșni sângele (cărămiziu, probabil, semiobscuritatea nepermițând o considerație cromatică precisă), și bolborosi un șuvoi de cuvinte inundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe lac, taman sub podul ăla făcut pe atunci din ramuri groase de stejar și soldații beți pierduseră ramele. Unul dormea pe fundul bărcii, altul stătea de-a curmezișul, cu cizmele atârnându-i în apă, altul își ținea capul în pumni. Niște diavoli de puștani din București își găsiră o riscantă și vătămătoare distracție: începură să-i scuipe în cap, de sus, de pe pod. Joaca lor, mie, un țărănel de șase-șapte ani, mi s-a părut ceva interesant: scuipam și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vladimir, Calaican anunță orgolios: Eu port la mi-ne pe-rma-nent pașaportul. Îl am la dispoziție două-zeciși patru de o-re din douăze-ciși patru. Parcă îl și vedea pe Vladimir cum avea să se plesnească cu palma peste frunte, dându-și pumni în cap și râzând mânzește... Confratele lui de călătorie, însă, îl deziluzionă, pe loc, scoțând documentul evocat și băgându-i-l în nas: Uite-l, colega, de asemenea, pașaportul meu de serviciu e tot timpul la mine! Calaican făcu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
câteva expresii pe care le folosiseră cândva navigatorii din Sumer, deschise vorba, zicând: Vânătorule, o, tu, Vânătorule, oare nu cumva noi doi ne-am mai întâlnit vreodată?! Firește că, pentru a-i răspunde la întrebarea-i, aborigenul se lovi cu pumnul în pieptul bronzat, spre a scoate un sunet de gong și, indicându-se astfel, spuse limpede: O'Piatră! Profesorul pricepu pe dată că noua sa cunoștință tocmai îi precizase cum îl cheamă, menționând în mod surprinzător un nume ce includea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
folositoare, fiindcă reușește să fortifice! Profesorul răsări dintre controverse indigeste, spunând remontat și visător: Dacă ați ști ce mi s-a întâmplat, dragii mei, confrați de călătorie! O, dacă ați ști și ați pricepe, dragii mei contemporani!... Ținându-și strâns pumnul mâinii stângi, îi privi cu ochi adumbriți de efortul reacomodării la prezentul temporal. Îngăimă, melancolic, mai mult pentru sine însuși decât pentru auditoriu: Cred că m-am întâlnit cu o Fată nemaivăzut de frumoasă și cu tatăl ei, Vânătorul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dus o mână la falcă, În vreme ce cu cealaltă a Încercat un croșeu. Bej, care văzuse deja cu cine are de-a face, a apucat să se ferească. Făcuse deja câțiva pași Înapoi, speriat. Pârvu nu-l mai putea ajunge cu pumnii. Îl chema, Bej făcea joc de picioare și se Îndepărta tot mai mult. Pârvu a luat-o la fugă, Bej la fel. Stai pe loc, urla securistul școlii. Bej s-a oprit, Însă numai după ce a ajuns În budă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vedea pe Bej În mijlocul nostru; noi, deși nu eram decât curioși, păream niște răsculați. - Treceți În clasă imediat! În clasă! Îi tremura vocea. Bej era din ce În ce mai furios. - Zi, mă, de ce dai? Lasă, că-ți prind eu copiii! Le bag eu pumnul pe gură! Îți bag eu pumnul pe gură, Pârvule! Chiar așa a zis. Nu mai auzisem niciodată amenințarea asta cu pumnul pe gură și nici nu aveam s-o mai aud de atunci. Copyrightul lui Bej. Eficient. Pârvu se speriase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
deși nu eram decât curioși, păream niște răsculați. - Treceți În clasă imediat! În clasă! Îi tremura vocea. Bej era din ce În ce mai furios. - Zi, mă, de ce dai? Lasă, că-ți prind eu copiii! Le bag eu pumnul pe gură! Îți bag eu pumnul pe gură, Pârvule! Chiar așa a zis. Nu mai auzisem niciodată amenințarea asta cu pumnul pe gură și nici nu aveam s-o mai aud de atunci. Copyrightul lui Bej. Eficient. Pârvu se speriase și el de pumnul pe gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tremura vocea. Bej era din ce În ce mai furios. - Zi, mă, de ce dai? Lasă, că-ți prind eu copiii! Le bag eu pumnul pe gură! Îți bag eu pumnul pe gură, Pârvule! Chiar așa a zis. Nu mai auzisem niciodată amenințarea asta cu pumnul pe gură și nici nu aveam s-o mai aud de atunci. Copyrightul lui Bej. Eficient. Pârvu se speriase și el de pumnul pe gură. S-a retras. O săptămână nu s-a Întâmplat nimic - la ora lui nici o aluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bag eu pumnul pe gură, Pârvule! Chiar așa a zis. Nu mai auzisem niciodată amenințarea asta cu pumnul pe gură și nici nu aveam s-o mai aud de atunci. Copyrightul lui Bej. Eficient. Pârvu se speriase și el de pumnul pe gură. S-a retras. O săptămână nu s-a Întâmplat nimic - la ora lui nici o aluzie măcar. Până când, În timpul unei ore de dirigenție, apare Pârvu și-i șoptește ceva tovarășei noastre. Aia zice: Bej, du-te la direcțiune! Bej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
spart al unei oglinzi și căldarea cu apă rece socotite supremul lux pe front. Își freacă energic corpul cu mănușa spongioasă, apoi lasă jetul puternic să-i biciuiască îndelung pielea. Se bărbierește cu atenție. Aruncă peste obraji apa adunată în pumn pentru a înlătura resturile de spumă. Privește în oglindă și cu o mișcare scurtă a mâinii, îndepărtează câteva șuvițe rebele căzute pe frunte. Chiar la rădăcina părului scurt, degetele lui întâlnesc o dungă albă, fină și subțire. Suvenir din partea săbiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Urmând indicațiile caporalului găsește trupa în spatele unor magazii din tablă, pregătită de plecare. Pe plutoane, încolonați câte patru, cu arma la picior, soldații așteaptă ordinul de marș. Ca niște dulăi ciobănești, gradații aleargă de colo până acolo, se stropșesc, împart pumni și palme pentru o tunică murdară, un pantalon prost călcat sau o moletieră strâmbă. Se aud răcnete, cruci, grijanii. Lângă una din barăci, doi ofițeri țin în mâini o hartă, urmărind atent detaliile topografice ale terenului. Recunoaște în cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
așa o tortură. Scăldat în râuri de transpirație, simte cum mii de pumnale ascuțite ciopârțesc sălbatic toate terminațiile lui nervoase. În acel moment se deschide ușa și în încăpere intră o infirmieră. Cu o mișcare profesională pune degetele pe încheietura pumnului lui Marius și privește ceasul de la mână. Notează ceva în fișa aflată la capătul patului. În zgomot de vase, un căruț greu rulează afară pe coridor. Probabil că este ora mesei, gândește Marius. Micul dejun se pare, deoarece miroase plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
comandantului fără a cere permisiunea și în termeni ireverențioși își manifestase nemulțumirea față de cele constatate în timpul aplicației. "Atitudine îndoielnică", "delăsare", "veleități de independență față de autoritatea germană"cuvinte aproape scuipate în fața colonelului de către discipolul lui Himmler și subliniate cu bătăi de pumn în masă. Dar ceea ce considera el cel mai grav erau zvonurile defetiste asupra desfășurării războiului care circulau nestingherit, fără ca cineva să ia măsuri de pedepsire a lor. Își aducea aminte perfect remarca auzită cu urechile lui la popota ofițerilor români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]