7,950 matches
-
sociale arhaice, stat condus de o elită adeseori de expresie franceză, cu o cultură și o mentalitate franceză, care se străduiește să recâștige timpul pierdut"80. Ca formă de stat, absolutismul luminat corespunde acelor regiuni din Europa centrală și de răsărit 81 în care întârzierea economică și socială a frânat multă vreme modernizarea domeniilor politico-administrative și culturale. De aici, acceptarea ideologiei despotismului luminat și transpunerea sa în practică de principii luminați prin intermediul monarhiei administrative, de tip absolut, ca formă prin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ci va face plăcere poporului, care va avea ocazia să-și instruiască copiii în mod gratuit". Se sesiza, prin aceasta, o nouă direcție de politică externă, cea culturală, importantă în contextul politicii orientale habsburgice de penetrare spre teritoriul românesc de la răsărit de Carpați, rezultată din faptul că "în Moldova lipsesc școlile publice, iar atunci când se va răspândi numele bun al școlilor bucovinene, moldovenii vor trimite copiii lor pentru obținerea instrucției în aceste școli ale Bucovinei"7. Scopul instrucției școlare era "cultivarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
au săvârșit Slujba Învierii. O Înviere similară, în care sfredelele erau folosite pe post de clopote, a avut loc și la mina Cavnic, făcându-l pe preotul Liviu Brânzaș să exclame: „Aici, în adâncul acestei catacombe, cu întunericul ei copleșitor, răsare o rază de lumină, de care nu te poți împărtăși nicicând și nicăieri în altă parte. Raza din catacombă. A meritat să suporți toate chinurile de până acum, numai să te învrednicești de un asemenea har!”. Dacă părintele Liviu Brânzaș
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ridică spre Dumnezeu o superbă „Rugăciune”, în care regăsim și iubirea de neam și țară, ca și speranța în renașterea acestui neam românesc, atât de încercat: Tu, Domn al Răstingnirii și-Învierii, Care din cruce ne-ai făcut lumină Și Răsărit din rănile tăcerii Și cântec din osânda-Ți fără vină. Dă-ne-ncleștarea Ta, dă-ne puterea Din ceasul pironirii-nsângerate Să ne primim și cuiele și fierea Ca Tine-n marea Ta singurătate. Pe fruntea țării zâmbetul Ți-l pune Și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
a unei reguli ce alătură, Într’un arc peste timp, ființe diferite, nu similare, din punct de vedere evolutiv. Ar mai fi o taină, inedită de-al binelea. Anume, orice plantă simte, În sămânță fiind, momentul În care trebuie să răsară. Lucrul se observă și din biocâmpul semințelor, care devine brusc reductiv, adică negentropic, radiind energie, desigur În defavoarea altor caractere, cum ar fi scăderea puterii de germinare chiar. Ei bine, ca plantă recunoscută drept mare iubitoare de căldură, bostanul e semănat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
toate torturile și execuțiile - cu rafinamentul ajuns la apogeu - medievale, e o treabă. Alta e că bețivul e mai milos sau, poate, mai pragmatic: are nevoie de cârciumar, așa ticălos cum e, și mâine... Și deșartă ulcica ce i-a răsărit În față În paharul scos din sân; strunjit În lemn de iederă. Cumplită așteptare, dar apa de prisos mustește prin peretele paharului, că e doar o moleculă de H2O, mai mică decât diametrul porilor lemnului; doar apa vinului rămâne, căci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câmpie, dar una care urcă spre spiritualizare de la vest spre est (1,4% e diferența) și de la nord spre sud (3,9% e diferența). Firesc: Spiritualizarea Înseamnă adaos de negentropie, iar sursa acesteia, Soarele adică, e văzut prima dată de răsărit; și, cum În emisfera nordică trăim, Soarele nu ne trece pe deasupra capetelor, ci pe undeva mai spre sud, „văzând“ mai degrabă sudul Moldovei decât nordul acesteia. Dar, pe această „câmpie“, care e de fapt medierea biocâmpului oamenilor care trăiesc aici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
distrugă substratul care e chiar casa mea. Vezi că Începi să Înțelegi? De fapt nu ți-a dat „proful“ doctoratul până n’ai explicat de ce o streașină curată ruginește mai greu decât alta unde, În praful adus de vânt, au răsărit buruieni... Dar nu planta e de vină, Moti. Aceea, ca negustor ambulant de energie solară, În ultimă instanță de negentropie, ar trebui s’o protejeze pe aceea a metalului ulucului. Exact. Acolo e Însă o biocenoză, adică o cârdășie de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
edulcoranți, coloranți, arome... Și am pe masă o listă de 5 pagini cu E-uri, acelea care, urmate de o cifră, se lăfăie pe etichete, constatând că salamul cu soia al „ciuruitului“ era un prunc nevinovat: chiar 90% soia, el răsărea de pe un ogor, nu dintr’un reactor chimic. Pisicuța din poveste s’a trezit, opunând o frondă, chiar de seamănă a greva foamei, pentru a-și determina prietenul biped să-i dea ascultare. Poate mă voi trezi și eu, cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unui moft uman, unui nonsens. Anume, aceea cu Călimanii, un munte ras de pe fața pământului doar pentru că purta În pântece sulf, acela pe care nu-l regăsim În Îngrășământ, cu barem scuza că ne hrănește, dar În „Fosfoceahlăul“ care a răsărit lângă Bacău, spulberat de vânt și mânat de ploi Anume, asta e, dacă vreți, una dintre abdicările de la jurământul lui Hipocrat care jalonează istoria medicinei. Căci un medic, Guillotin, Îi este inventatorul, și a fost convins de „umanismul“ morții pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Reînvie-n mine tot trecutul Plin de tinerețe și avânt Glasul celor ce și-au dat tributul Iarăși ne trimite-al lor cuvânt Peste soarta noastră neclintită Orișice furtuni se vor zdrobii Luminând a neamului ursită Soarele din nou va răsării Români fiți gata când veți auzii Semnalul care vă va dezrobii Refren: Tot ce e românesc nu piere Și nici nu va pieri Oricât vom îndura jurăm să fie așa Căci tot ce-i românesc nu piere Și nici nu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Acolo te simți în „vârful Moldovei” și își dorești să zbori măcar pentru câteva clipe peste această lume de vis. Această zonă este un loc perfect pentru o minivacanță. Să alegi o cameră cu vedere spre lac, pentru că dimineața, când răsare soarele, ai să vezi un tablou colorat. La prânz, îți poți face un traseu pe care să-l urmezi pe jos, pentru a explora împrejurimile. Seara, după cină, te poți distra cu prietenii. Îți va fi greu să te desparți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și ochii ce te urmăreau din toate părțile îmi dădeau sentimentul că icoanele erau în realitate niște ferestre, iar în spatele lor se aflau însăși cei imortalizați etern în ulei. Ce om bun și ce glas duios avea părintele... Tot îmi răsare în minte imaginea mustăcioasă a bunicului când mi-a dăruit o tavă mică de plăcinte, pentru a lucra cot la cot cu bunica. Nu era atât de arțăgos pe cât voia să fie crezut. În fiecare toamnă îl băteam la cap
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
nași : Câtu-i satu’ nost de mare’ Nu-s căși ca la nunu mare, La țâțâna de la ușă, Rădăcina cea de rujă, Pe podele floricele Să joace finii pe ele. U iu, U iu iu ! Unde șade nunu mare, Parc-a răsărit un soare. Unde șade și nuna, Parc-a răsărit luna ! U iu, U iu iu ! Tu, nănașă, drăgălașă, Mâncă carne de te-ngrașă, Și nu tot varză călită, , Că vii la nuntă pârlită ! Uiuiu ! Ține doamne pe nunu, Să mai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ca la nunu mare, La țâțâna de la ușă, Rădăcina cea de rujă, Pe podele floricele Să joace finii pe ele. U iu, U iu iu ! Unde șade nunu mare, Parc-a răsărit un soare. Unde șade și nuna, Parc-a răsărit luna ! U iu, U iu iu ! Tu, nănașă, drăgălașă, Mâncă carne de te-ngrașă, Și nu tot varză călită, , Că vii la nuntă pârlită ! Uiuiu ! Ține doamne pe nunu, Să mai cunune unu, Ține doamne pe nuna, Să mai cunune
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Tu știai că nu mai vii Când credeam în cea dântâi. Și nu-nțelegeam că toate Sunt doar triste jucării ! Moș-Crăciun-Din-Vremuri-Bune, Lasă-n cale traista plină De smochine și alune ! Însenină-mi gândul rău. Și cu fața ta blajină, Alb, răsari din perne moi. Calcă-ncet, nimic nu spune. Strânge-mă la pieptul tău. Și să plângem amândoi, Moș-Crăciune ! Al. O. Teodoreanu-Păstorel 1. Crăciunul Cântau colinda până-n zori Străbunii noștri buni, Moșneag era și-n vremea lor Bătrânul Moș Crăciun ! Dintotdeauna
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Străbunii noștri buni, Moșneag era și-n vremea lor Bătrânul Moș Crăciun ! Dintotdeauna, Crăciun la Cîrțișoara a însemnat zăpadă multă, copii îmbujorați dându-se cu săniuța sau de-a berbeleacul în munții de omăt, colinde multe, Ceata feciorilor, Steaua sus răsare, ignatul cu tăierea godacului, cârnați, cartaboși, răcituri și sarmale, întâlnire cu rudele, cu nănașii și cu prietenii, dar mai ales bucurie, multă bucurie. Primele semne ale marii sărbători de iarnă se arată încă de pe la Sfântul Nicolae, când feciorii încep să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
repetând cântece de stea sau diverse colinde de divină frumusețe. Încă din ajunul Crăciunului, copiii sub 14 ani se strângeau imediat ce începea a se lumina de ziuă undeva în mijlocul satului, de regulă în curtea școlii, pentru ca la semnalul unuia mai răsărit dintre ei să pornească spre casele gospodarilor și să anunțe veseli, vestea Nașterii Mântuitorului : «Bună dimineața lui Crăciun». Intrau în curțile acestora și cântau cele mai frumoase colinde auzite vreodată pe această planetă. E drept că multe erau cunoscute prin
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ca să cânte a venit Cu cîntare îngerească, nașterea i-a preamărit. Tuturor folos să fie, tuturor care-l cinstesc, Iar la noi veșnic să fie mila Domnului Ceresc! Steaua cu slavă mare Steaua cea cu slavă mare care astăzi ne răsare, Steaua povățuitoare cu raze strălucitoare. Iisus cel ce ne va paște, din Maria azi se naște. În ieslea de dobitoace, înfășat peste mijloace. În peșteră străjuiește, îngerul îl preamărește îngerii cu cântecile, ciobanii cu fluierile. Bucurie îngerească, peste firea omenească
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
preamărire a Stelei ce a vestit Sfânta Naștere, îi blagoslovesc pe urători cu bani, bomboane, mere sau alte daruri care le fac plăcere copiilor și pe care le adună în trăistile de după umăr. Copiii cântă melodiile îndeobște cunoscute «Steaua sus răsare» sau «Trei crai de la răsărit». Dar spre deosebire de copiii din alte zone ale țării, ei mai au în repertoriu cântecul religios, bisericesc : Nașterea ta Christoase, Dumnezeul nostru, Răsărit-a lumii Lumina cunoștinței. Că-ntru dânsa cei ce slujeau stelelor De la Stea s-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și mintea Românului, jertfa celor opt sute de mii de eroi au înfăpuit idealul pe care Badea Cârțan îl profețise cu mulți ani înainte spunând : «Luați aminte domnilor ! Eu voi închide ochii, dar curând după aceea o să se ridice aci în răsărit un regat mare și puternic condus de limba noastră românească și de un nepot vrednic, de-al lui Vodă Carol. Țineți minte vorbele mele : Virtus romana rediviva.»” Cam asta ne-au lăsat, știre despre el, intelectualii Cârțișoarei care la anul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
balada lui Budac, este Lonoaica, rapsod al satului, pe care sănătatea și numărul anilor adunați n-o mai lasă să iasă în uliță. Dar de acolo din singurătatea ei lipsită de lumina ochilor, reamintește oamenilor, că odată, un voinic a răsărit din lutul satului ca să arate opresorilor că românul speră și nu renunță niciodată la lupta sa pentru libertate, indiferent de duritatea opreliștilor ce-i apar în cale. Cine trece azi pe ulița dinspre grădina Imbrii, prin fața casei lui Victor al
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
întreaga suflare a satului, acolo pe luncă unde, să ni se reconfirme ceea ce spunea marele nostru om de stat și de cultură, savantul Nicolae Iorga, anume că :«la noi la români mai întâi se aud cântecele și numai după acea răsare soarele». Să se încingă din nou pe muzica bandelor de altădată, jocul ca acum cincizeci de ani, ca acum o sută sau multe sute de ani, într-o horă națională cu rolul ei dintotdeauna de a aduna iar la un
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
că mi-a dat rest mai puțin cu câțiva dinari. I-am spus casieriței atât cât am știut eu sârbește, mai mult prin semne, dar ea nu recunoștea. În ciorovăiala noastră, patronul magazinului, sau responsabilul, nu știu ce era, a răsărit ca din senin; i-am explicat și lui care-i situația. Imediat a oprit vânzările, a cont rolat încasările și verificând sumele și-a dat seama că aveam dreptate. Mi-a restituit dinarii ca restul să fie corect, a muștruluit
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
spunea despre el Matei (fratele mai mare) că îi plăcea singurătatea și dezmormântarea trecutului 63. Se dedase deja regimului descris de Matei mai târziu, într-o scrisoare către Corneliu Botez: somnul îi era neregulat, aci citea de cu seară pân' răsărea soarele, aci dormea de cu seară pân' la amiază și uneori până la 1 și 2 p.m.64. Într-un cuvânt, își trăia propriul trai, după cum îl îndemna inima. Desigur, căminarului îi plăcea să-și vadă copiii citind, căci avea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]