8,590 matches
-
țara pe care am dat-o părinților voștri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, învățăturile și poruncile date prin Moise." 9. Dar Manase a fost pricina că Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decît neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 10. Domnul a vorbit lui Manase și poporului său, dar ei n-au vrut să asculte. 11. Atunci Domnul a trimis împotriva lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
valorifica, pentru vremea noastră, prin muncă constantă; daca nu muncim, rămânem asemenea confraților noștri, dobitoacelor. ["ALEXANDRI - EL CE LUMINEAZĂ... "] 2258 Alexandri - el ce luminează geniul poporului în calea sa spre cer - elegant poet de salon care cu toate astea se rătăcește [pe] piscurile de granit a gîndirei în nourii cei suși a melancoliei puternice. El și-a muiat aripele sale în cântec și inima sa în senin - căci simțirile sale sunt senine și dulci ca razele [cele] mai strălucite și cele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
chef să se apuce de hârțoage. Fiecare mecanic stătea la mașina sa, nu mai era nimeni nemulțumit, că utilajul funcționa degeaba sau, sunt defecțiuni. Cei de la șantier nu aveau ce să le mai reproșeze. Deodată, îl zărește pe Ion Niculae rătăcind fără țel prin curte și ce-i trece prin gând... numai o baie în mare îl mai poate relaxa, îl poate înviora și-i șoptește: - Vii la mare? Ion, nu putea să refuze... era constănțean! Nu aveau slipuri, prosoape, însă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
istorii vizionate în templul de cleștar al stăpânului lumii. Trupuri arse în fosfor alb bântuiesc mirosul liliacului din cimitirele efemere și ardoarea căderilor neliniștite transformate în nehotărâri se refugiază în viitoruri incerte. Străbat distanța fulgerat de scânteierile rubinii ale anghilelor rătăcite în cenușa lacustrelor oxigenate forțat. Nisipul așteaptă nemișcat în clepsidre uriașe trecerea timpului mentolat care s-a încăpățânat să treacă peste noi, protejați de vârfurile unor teluri și adăpostiți în necropole din câteva situri străvechi. Sunt un melc mai înțelept
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
eschivă și îi eliberez calea ! Pierzâdu-și stabilitatea se prăbușește cu fața în jos. Hohotesc ! Nu mai poate mișca, nu mai poate răsufla... e al meu ! Îl iau la gâdilat. Fuge... am învins ! Care dintre noi!? În retragere confiscă o unghie rătăcită pe birou. Mimez că îmi trebuie ! Aleargă pe scări ! Urlu să mi-o dea imediat înapoi! Intră în camera lui și-o ascunde... are interdicție să mai coboare ! Circ ! Își pregătește ustensilele pentru lupta următoare. Îl simt pe la ușă. Îl
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ricoșate în timp; elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă; în infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe care l-a lăsat gazdei ca zălog pentru revenire, când alaiul s-a pus în mișcare... și s-a topit precum untul în tigaie, pe plită, la căldura sobei. Inelul s-a plimbat în acest neam până s-a rătăcit ca orice lucru și nu s-a mai știut ce semnifică, iar povestitorul nu știe de ce a amintit de el; nu știe cum arăta, însă bătrânii așa i-au spus și el și-a făcut datoria amintind de el. În
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Parisul mult urât, să scap odată de aici și să nu mă mai întorc niciodată? De fapt de la mersul prin zăpadă mi-am adus aminte de întoarcerea de pe munte, cu Vlad și Sorin, când era să o mierlim pe bune, rătăcindu-ne într-o furtună de zăpadă, apărută din seninul nopții, pentru că trebuie să știi că ne-au avertizat băieții din stație să nu plecăm după-amiaza chiar dacă vremea era frumoasă, sfat pe care nu l-am ascultat, pentru că aveam de făcut
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cele trei sau patru etaje, sau câte or mai fi rămas până sus, la parter. Deci, ce-mi place cuvântu ăsta DECI, deci îl abandonez pe puturel în lift și o tai cu siguranța disperatului, deși habar nu aveam încotro. Rătăcesc prin subsoluri, o vreme, mă rătăcesc, eram nou în Occident, și decid să mă întorc la lifturi, în speranța că mortăciunea vie a părăsit clădirea. Mă îngrozea și gândul că vreun bodyguard, care în mod normal ar fi trebuit să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
câte or mai fi rămas până sus, la parter. Deci, ce-mi place cuvântu ăsta DECI, deci îl abandonez pe puturel în lift și o tai cu siguranța disperatului, deși habar nu aveam încotro. Rătăcesc prin subsoluri, o vreme, mă rătăcesc, eram nou în Occident, și decid să mă întorc la lifturi, în speranța că mortăciunea vie a părăsit clădirea. Mă îngrozea și gândul că vreun bodyguard, care în mod normal ar fi trebuit să-l oprească pe pișatcăcatul ăla, m-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să mă întorc la lifturi, în speranța că mortăciunea vie a părăsit clădirea. Mă îngrozea și gândul că vreun bodyguard, care în mod normal ar fi trebuit să-l oprească pe pișatcăcatul ăla, m-ar fi putut găsi pe mine rătăcind prin subsolul, bănuiesc secret, al clădirii în care abia mă angajasem, eu, care veneam din Est în timpul războiului rece, ce mai, spion, mă și vedeam explicând bâlbâit, eu din greșeală am ajuns aici, m-am intimidat din cauza duhorii și am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fi scoși de acolo. Omul meu tremura, sau tușea. Era întors cu spatele la mine, într-un colț al liftului. Nu-i vedeam decât spinarea tremurândă. Sau poate plângea. Mi s-a făcut milă de el. Ce vină avea săracul că se rătăcise acolo, sărman clochard cu părul încîlctt de la nespălat de-o viață? Am încercat să mă apropii de el, dar bariera de putoart nu mi-a îngăduit. Nici nu știu de ce doream acest lucru pentru de fapt îl uram din toată
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să fii serios cu orice preț, și până la urmă trebuie părăsești sala cu scuzele de rigoare..."îmi cer scuze, bâiguie și într-o engleză cu accent, îmi pare rău că vă pun în această situaț dar și eu m-am rătăcit. Mă scuzați, dar nu mă pot abține, parșivă e soarta asta, dumneavoastră, milionar, să rămâneți bloc în lift cu un nenorocit ca mine. Oricum ați căutat-o cu lumânarea că nimeni nu a avut curajul să urce cu mine în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Realizez că situația era groasă. Mai rămânea să urc eu pe scenă și să fac totul. Penibil. Să urc cu Regu de mână era și mai penibil. Mă privea fix. "Ce pierzi?", întrebai ochii ei verzi, străjuiți de cârlionții roșcați, rătăciți pe fața pistruiată. " What the fuck!", mi-am zis și am urcat împreună pe scenă. Mă preocupa mai mult ce spunea ea decât ce trebuia să fac eu și când i-am văzut cursivitatea, concentrarea, dicția și nonșalant cu care
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și planul de bătaie. Eu aveam șaptezeci și opt de dolari în hârtii de un dolar, pe care de obicei îi foloseam să dau șpăgi hamalilor pe vremea când încă eram în India și ce departe era India asta de mine, ăștia rătăciți într-un buzunar de la rucsac, o mie de franci, două cearșafuri de cinci sute și celebra sută de dolari, ascunsă în curea, pentru momente de maximă criză. Ciudat e că nu mai umblasem la fermoarul secret din curea de dinainte de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
trecătoare, în fiecare noapte alta, încît încep să regret tot ce am făcut până acum. Eu, cel care mă mândream cu faptul că nu-mi pare rău de nimic din ceea ce am făcut în viața asta, mă surprind acum chircit, rătăcit în propria mea memorie, de care nici măcar nu mai sânt sigur, pentru că, lăudăros și îngîmfat fiind, nici nu mai știu de câte ori am mințit, atunci când mi-am povestit aventurile, și nu am făcut-o o singură dată, ci de nenumărate ori
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a sculat de dimineață; a luat pîine și un burduf de apă, pe care l-a dat Agarei și i l-a pus pe umăr; i-a dat și copilul, și i-a dat drumul. Ea a plecat, și a rătăcit prin pustia Beer-Șeba. 15. Cînd și-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiș, 16. și s-a dus de a șezut în fața lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Israel i-a zis: "Du-te, rogu-te, și vezi dacă frații tăi sunt sănătoși, și dacă oile sunt bine și adu-mi vești." L-a trimis astfel din valea Hebronului și Iosif a ajuns la Sihem. 15. Pe cînd rătăcea pe cîmp, l-a întîlnit un om. Omul acela l-a întrebat: "Ce cauți?" 16. "Caut pe frații mei", a răspuns Iosif; "spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?" 17. Și omul acela a zis: "Au plecat de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Bucureștiuri: al mamei, al primei femei și al poeziei. Și dacă, vreodată, peste creierul de om se va suprapune structura de briliant, inconcevabilă, a unui creier de înger, ce oraș arhetipal, ce Hieropolis ceresc îi va corespunde? în liceu abia, rătăcind cu EA de mână (Lolita, Sonia, Rașelica Nachmansohn, Clea, Nana și Gina mea deodată) prin violența și tristețea fără limite ale unui București sexual, prin jungla fără speranță a gonadelor, prin Grădina Icoanei a geloziei, prin strada Toamnei a urii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai târziu, dar acolo se ajungea inevitabil. Mă plictiseam și de titireze în vreo jumătate de oră. Multe cădeau pe jos și, mai târziu, auzeam câte un răcnet și înjurături dacă taică-meu călca pe vreunul din ele. Sau se rătăceau prin sertarul cu nasturi al mamei și, când mama băga mîna-n grabă, se-nțepa în țumburușele ascuțite ca acele și auzeam atunci faimosul "crăpare-ar fierea-n tine, că nu te mai potolești o dată!" După o vreme însă, cu o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
treceri de la real la ireal și halfway back. Al ei a fost visul cu palatul de marmură invadat de fluturi din "Orbitor" - în general, fluturii, acolo, sânt fluturii ei -, de asemenea al ei cel despre imensa incintă-cavou în care Măria rătăcește săptămâni în șir pe dale dulci de calcedonie și malachită. De fapt, am acum impresia că fiecare vis pe care mi l-a povestit în acea epocă îndepărtată în care am fost împreună, și chiar cele pe care le-am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
versurile tale. Nu te îmbraci ciudat și nu îți place să bei. Niciodată nu ai susținut idei stranii și nici nu am avut plăcerea să te aud, în mijlocul unei discuții despre femei sau mai știu eu ce, pierzând șirul și rătăcindu-te în bolboroseala sacră inspirată de Zeu. Viața lângă tine nu devine imposibilă, nu îi strivești pe ceilalți cu personalitatea ta. Nu susții că ești cel mai mare și, ceea ce e mai grav, te-am surprins citind cărți. Nu, Mircea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în mijlocul colegilor mei care auziseră de avangardă și chiar de Mircea Dinescu și Dan Verona. Eu trăiam pe altă lume. Colegii mei vehiculau nume stranii ca "Led Zeppelin", "Black Sabbath", "Uriah Heep", organizau formații de rock și "ceaiuri", pe când eu, rătăcit printre ei, incapabil să înțeleg nimic, probabil că făceam o impresie de troglodit lunatic. Am intrat în facultate mai dezorientat decât înainte. Veneam cu cinci sute de poezii, pe care le-am aruncat între timp, împreună cu multe altele, dar fără
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tramvai și-ntrebînd când vine 34, un ins cu basc, ce căra niște bare de cornier, mi-a răspuns: "Mistrețul acesta nu trece pe-aici..." Dar țin minte că în pauzele dintre ore, la liceul Cantemir, ieșeam din curtea liceului și rătăceam pe străduțele din jur (Toamnei, Profetului, Caporal Troncea...) citind atât de concentrat din cărticica lui Doinaș - în "Cele mai frumoase poezii" -, încît nu rareori mă loveam cu umărul de stâlpi și de trecători. Nu știam nimic despre poet, cumpărasem pur
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
înecată și plină de pete, a lui 1900, cu trăsuri și inși cu jobene? Cine scria că lumea nu există decât de câteva minute, dar că toți am venit pe lume cu grefe de memorie falsă? N-am să mă rătăcesc în aceste caverne și labirinturi, specifice, după Hocke, gândirii lui Homo Europaeus. Relația mea cu Europa este mai ales cea cu Europa de azi, deloc mai reală, de altfel, decât cele precedente, dar în același timp cea mai concretă pentru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]