7,913 matches
-
excelenta nuvelă Bijuterii de familie, cuprinsă ulterior în trilogia Cronică de familie. D. folosea, aici, alte mijloace epice. Dar până să le utilizeze deplin, el mai scrie un roman politic, Pasărea furtunii, ceva mai coerent decât Drum fără pulbere. Schema realismului socialist rămâne însă dominantă: pescarii dintr-un sat din Deltă, aflați pe vaporul „Steaua lui Octombrie”, reușesc să dezamorseze acțiunea de sabotaj pusă la cale, evident, de adversarii regimului socialist. Eroul pozitiv în această operetă realist-socialistă este Adam Jora, onest
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
realiștii secolului al XIX-lea, dar îl știe bine și pe Marcel Proust, așa încât „balzacianismul” de care s-a vorbit în cazul lui este cu mult mai complex. Este trecut, ca și în cazul romanelor lui G. Călinescu, prin experiența realismului psihologic, intelectualizant, din secolul al XX-lea. D. folosește o metodă complexă de a picta epoca și indivizii care o ilustrează: cronică socială, portret interior, analiza pasiunilor, descrierea vieții intelectuale și a mondenităților lumii politice, dar și a cruzimilor și
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
pref. Geo Șerban, Cluj-Napoca, 1991; Vârsta de aur sau Dulceața vieții (Memoriile lui Toto Istrati), îngr. și pref. Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1999. Repere bibliografice: D. Caracostea, Critica debuturilor, RFR, 1944, 3; Petru Comarnescu, Scriitorul Petru Dumitriu sau De la neoclasicism la realismul antifascist, UVR, 1945, 18; O. C. [Ovidiu Constantinescu], Petru Dumitriu, „Euridice. 8 proze”, RFR, 1947, 5; Ov. S. Crohmălniceanu, „Euridice. 8 proze” de Petru Dumitriu, CNT, 1947, 35; Al. Piru, „Euridice. 8 proze”, „Națiunea”, 1947, 354; I. Negoițescu, „Euridice”, „Fapta
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
sans rideau de fer, „La Nation roumaine”, 1961, 208; Virgil Ierunca, În bobote, „Cuvântul în exil”, 1963, 10; Monica Lovinescu, Ploaia cu noroi, „Ființa românească”, 1964, 2; Monica Lovinescu, Petru Dumitriu și „Posedații”, „Ființa românească”, 1966, 4; I. Negoițescu, Victimele realismului socialist. Petru Dumitriu, „Agora”, 1989, 2; Nicolae Manolescu, Marile familii, RL, 1990, 3; Dosar Petru Dumitriu, APF, 1990, 1; Geo Șerban, După 30 de ani, VR, 1990, 3; Anton Cosma, O frescă retro, F, 1990, 5; Cristian Moraru, Cronicarul și
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
1985) este mai puțin istoria unui șantier în care se ridică un mare obiectiv, cât îndeosebi aceea a paralelismului dintre construirea barajului și scrierea romanului, evenimente ce se interferează sub ochii cititorului, nu fără complicități ironice. Îmbinarea ironismului și a realismului este continuată și în Zodia berbecului (1987), roman care evocă la suprafață viața crescătorilor de oi, dar care profită substanțial de viziunea modernă asupra textului ca intersecție de texte. Stilistica motivului în proza literară (1981) este un studiu metodic și
DELEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]
-
treisprezece reprezentații la Teatrul Național (premiera: 23 mai 1947), în regia lui Ion Șahighian, primind premiul „I.L. Caragiale” al Academiei RPR și Premiul de stat. Va mai primi și alte numeroase premii și distincții pentru spornica sa dramaturgie, începătoare întru realism socialist în primul deceniu de după 23 August 1944. Posedând un bun meșteșug al spectacolului teatral, D. surprinde și reprezintă de la început cerințele noii dramaturgii, realiste și populare: personaje net conturate, „pozitive” (muncitorii conștienți de necesitatea făuririi noii societăți) și „negative
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
limbajul stâncos, instinctele fruste - acestea par comentate de către un Giovanni Verga transilvan, vădit ostil idealizării, „crud” în verismul său. Tangențele cu Ioan Slavici, cu Liviu Rebreanu, mai puțin cu Ion Agârbiceanu (invocate de mai toți exegeții), se opresc pe versantul realismului dur, dincolo de care la D. apar inserții în magic și superstițios. Diferiți de păstorul mioritic, țăranii lui nu cercetează gratuit cerul înstelat; îi obsedează mai degrabă tenebrele, negurile din afară sau cele dinlăuntrul lor. Urcăneștii merg și revin de la oraș
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
colaborare dramaturgie sovietică sau occidentală. Debutează editorial cu volumul Impresii literare sovietice, în 1948. Este autorul unei piese de teatru, Dialog despre dragoste, publicată în 1970. Primele volume ale lui D. se circumscriu „literaturii” proletcultiste: Impresii literare sovietice (1948), Problemele realismului critic în literatură (1951), Aspecte din dramaturgia lui Gorki (1954) ș.a. Triumful lui Goldoni (1957) este o biografie romanțată, didactică, iar Orașe și teatre. Germania, Italia ’57 (1958) și Puncte de reper în dramaturgia occidentală contemporană (1962) sunt impregnate de
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
Dascălii” lui sunt cele două femei din viața concretă și cea livrescă: Femeia concretă, iubita, și Criticul, prietena platonică, de fapt ipostazele aceluiași principiu feminin, contopite în cele din urmă. SCRIERI: Impresii literare sovietice, București, 1948; Maiakovski, București, 1949; Problemele realismului critic în literatură, București, 1951; Aspecte din dramaturgia lui Gorki, București, 1954; Cazul Benet (în colaborare cu Radu Boureanu), București, 1954; Triumful lui Goldoni, București, 1957; Orașe și teatre. Germania, Italia ’57, București, 1958; Puncte de reper în dramaturgia occidentală
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
poetică ar fi introdus în capitolele ei multe dintre articolele de teorie literară publicate. Cu un concept estetic dacă nu învechit, cel puțin inadecvat momentului literar căruia îi era contemporan, criticul accepta, de pildă, doar ideea unei literaturi „sănătoase”, refuza realismul lui Balzac ori se arăta opac la imaginația genial-romantică a lui Eminescu. De altfel, în istoria literaturii române D. a trecut multă vreme drept detractor al lui Eminescu, fiind identificat, fără temei, de N. Iorga, ca autor, sub pseudonimul Gr.
DEMETRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286727_a_288056]
-
tezei sale de doctorat și, în același timp, încoronare a activității de cronicar dramatic. Este analizată aici, cu pertinență și obiectivitate, dramaturgia lui Horia Lovinescu, Teodor Mazilu, Marin Sorescu, D. R. Popescu. În viziunea comentatorului, Horia Lovinescu se situează între realism și construcția de idei, la Teodor Mazilu este sesizată satira ca meditație, la Marin Sorescu sunt recunoscute „setea spiritului de cunoaștere” și folosirea istoriei ca pretext și parabolă, D. R. Popescu este interpretat ca reevaluator al adevărurilor morale, de la metafizica
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
contexte, cele mai reușite pasaje literare se dovedesc, după D. Micu, descrierile de ceremonial, recompuse în spiritul caracteristic al fiecăreia dintre epocile „reactualizate”. În maniera lui Radu Theodoru, Paul Anghel, V. Știrbu, Eugen Uricaru, autorul mânuiește dezinvolt instrumentarul naratologic al realismului tradițional. Realizează astfel un „mozaic de romane, înlesnite și de tezele naționalismului ceaușist optzecist”, înglobând, în ceea ce s-ar fi vrut un tot unitar, dacii, Reforma, Renașterea, „barocul” ardelean, vremea lui Brâncoveanu, romantismul prepașoptist, epoca Unirii, chiar dacă îi lipsește totuși
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
EUROGOV), nr. C-05-02, http://www.connex-network.org/eurogov/pdf/egp-connex-C-05-02.pdf. Garrett, Geoffrey; Tsebelis, George (1996), „An Institutional Critique of Intergovernmentalism”, International Organization, vol. L (II), pp. 269-299. Guzzini, Stefano (2000), „Neorealismul sistemic: Kenneth Waltz și Teoria politicii internaționale”, În Realism și relații internaționale, Editura Institutul European, Iași, pp. 237-268. Henkel, Christoph (f.a.), „The Allocation of Powers in the European Union: A Closer Look at the Principle of Subsidiarity”, Berkeley Journal of International Law, vol. XX, p. 359. Knill, Christoph; Lehmkuhl
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
asigura securitatea cetățenilor săi În fața agresorilor interni și externi. Securitatea statului În sine, față de alți actori internaționali care Îi pot amenința existența, derivă cu necesitate din asigurarea siguranței cetățenilor (Holsti, 1996). Din punctul de vedere al principalei paradigme a domeniului, realismul politic, există relativ puține dubii legate de prioritizarea acțiunilor statale: politica de securitate va fi Întotdeauna privilegiată față de, să spunem, politicile sociale și chiar față de politicile economice. Un om politic care nu pune În topul priorităților sale securitatea națională fie
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
istoric tulbure, un „mesaj” optimist, ca în Cumpăna (1949), Vadul nou (1951), Oameni de azi (1952), ultimele două încununate cu Premiul de Stat. Piesele cumulează toate convențiile și directivele oficiale referitoare la naționalizare, colectivizare etc., încercând uneori să depășească normele realismului socialist prin atmosfera poetică a acțiunii sau prin proiecția simbolică a unor eroi. Intențiile de răspuns la „comanda socială” conduc și mai acuzat la schematism în piesele într-un act pentru „teatrul de amatori”. În competiție cu dramaturgia lui Horia
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
folclorului copiilor, din care autorul preia formulele consacrate (ghicitori, păcăleli, jocuri de cuvinte ș.a.). Fiind și pictor, D. îi familiarizează pe copii prin povestirea Meșterul Penel (1981) cu noțiuni din domeniul artelor plastice. Romanul Vlăstarul (1982) este grevat de prescripțiile realismului socialist. D. a semnat scenografia filmelor Lăutarii și Furtuni de toamnă. SCRIERI: Aventurile unui cocostârc, Chișinău, 1960; Boxerul, Chișinău, 1960; Albinușa, Chișinău, 1965; Scărița fermecată, Chișinău, 1965; Tic-tac, Chișinău, 1966; Încotro?, Chișinău, 1967; Visul, Chișinău, 1968; Din traista lui Păcălici
DIMITRIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286775_a_288104]
-
nu se pierde cu firea, luptându-se pentru modernizarea artei spectacolului. El inaugurează tradiția de a se deschide stagiunile cu o piesă românească, încearcă să echilibreze repertoriul făcând loc și scrierilor autohtone, imprimă un nou stil de interpretare, bazat pe realismul psihologic. Cu un fler care nu dă greș, promovează o pleiadă de tineri actori (Tony Bulandra, Lucia Sturdza Bulandra, Marioara Voiculescu, Maria Giurgea, Gh. Storin, Ion Manolescu), care îl vor urma atunci când, după primul directorat, își alcătuiește o trupă ce
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
pertinente o experiență trecută prin lecturi. Din cronicile lui dramatice, ca și din tratatul în formă epistolară Scrisori către actorul X, se desprinde o viziune marcată de idealism estetic: teatrul, ca manifestare a frumosului, trebuie să provoace o înălțare sufletească. Realismul pe care îl profesează, formulat convențional („imaginea vieții”), se nuanțează („iluzia realității”). E de înțeles că se arată reticent față de devierile în irațional sau în „absurd” ale „școalei nordice”, îndeosebi. Ceea ce îl interesează într-un text dramatic sunt coerența logicii
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
soare. Sentimente nobile în expuneri declarative, într-un șir de tirade lirice trenante ori în obositoare pasaje narative, secvențe dezlânate, tablouri cu contururi șterse, totul duce spre impresia de imitație, de autopastișă. Câteva chipuri de oameni simpli, creionați în linia realismului simbolic, propriu scriitorului, atrag atenția. Cu toate imperfecțiunile ei, Luceafărul nu poate fi desprinsă din tripticul dramatic al lui D., virtuală meditație asupra istoriei românești. De altfel, se pare că dramaturgul avea între proiecte o altă trilogie, închinată de data
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
Bătrân, Vlad Țepeș și Mihai Viteazul, domnitori ai Țării Românești. Dar peste tot ce-i dase timpul său și exemplul înaintașilor recenți, Delavrancea rămâne el însuși prin mai multe însușiri ale imaginației sale și printr-o seamă de procedee ale realismului, pe care el le introduce mai întâi în proza noastră. Darul său vizual, adeseori remarcat, este incontestabil. Comparațiile și metaforele sale traduc o viziune totdeauna fragedă. TUDOR VIANU SCRIERI: Poiana Lungă - Amintiri, București, 1878; Sultănica, București, 1885; ed. București, 1908
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
fundament de cultură originară” (Spiritul românesc creator). Cu o relativă consecvență, celelalte articole semnate în „Gândirea” (Trecerea între generații, Veșnic și universal, Întregiri etc.) se construiesc pe aceeași temelie ideologică. În sfârșit, eseistul întocmește și un act de naștere pentru „realismul integral”, considerat mult deasupra „realismului etnic” al sămănătoriștilor și ilustrat exemplar de opera lui Dostoievski. După 1920, el vede conturându-se în literatura română „generația nouă”, a spiritualizării prin ortodoxism, a depășirii etnicului prin spiritual. Ar fi existând, astfel, „proza
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
românesc creator). Cu o relativă consecvență, celelalte articole semnate în „Gândirea” (Trecerea între generații, Veșnic și universal, Întregiri etc.) se construiesc pe aceeași temelie ideologică. În sfârșit, eseistul întocmește și un act de naștere pentru „realismul integral”, considerat mult deasupra „realismului etnic” al sămănătoriștilor și ilustrat exemplar de opera lui Dostoievski. După 1920, el vede conturându-se în literatura română „generația nouă”, a spiritualizării prin ortodoxism, a depășirii etnicului prin spiritual. Ar fi existând, astfel, „proza nouă” (Liviu Rebreanu, Gib I.
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
-șef al revistei „Realitatea evreiască”. Implicat în mai multe programe dedicate identității culturale a evreilor din România, participă la promovarea patrimoniului evreo-român prin manifestări clasice, dar și printr-un site pe internet. Dacă primele sale povestiri reluau fără îndrăzneli canoanele realismului socialist al anilor ’50, personajele nefiind în nici un fel conturate dincolo de tiparele psihologice impuse de o propagandă care masca până la desfigurare realitățile epocii, în schimb, piesele de teatru se vor bucura de un real succes, chiar dacă acesta era unul conjunctural
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
importante mutații în cugetul personajului principal, Lisandru, care se pune, mai naiv sau mai orientat, în slujba „adevărului”, așa cum înțelege el lucrurile și cum, de la o vreme, îi dictează conștiința. Șarje ironice vizează un ipochimen, procurorul, ițit parcă din maculatura realismului socialist, dar, așa cum obișnuiește să procedeze, scriitorul oferă o șansă unor tipuri (plutonierul major, boierul) osândite de constrângătoarele canoane de altcândva. În rest, același nesaț de a povesti. În opera cumpănită și decentă a lui D., romanul Limpedele chip al
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
realității, CNT, 1982, 13; Ioan Holban, Între credibil și imposibil, CRC, 1982, 29; Constantin Crișan, Romanul uzinei, LCF, 1983, 29; N. Steinhardt, Daniel Drăgan, „Mărgele roșii”, F, 1984, 6; Anatol Ghermanschi, „Mărgele roșii”, CL, 1984, 7; Adrian Dinu Rachieru, De la realismul proxim la realismul fantastic, O, 1985, 48; G. Nistor, Nivelurile realului și metafora epică, VR, 1986, 11; Mihail Diaconescu, Proza simbolică, ARG, 1988, 12; Cosma, Romanul, I, 198-199; Tuchilă, Privirea, 245-251; Adrian Dinu Rachieru, Viața e totul, LCF, 1989, 1
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]